ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3422/2012

Asupra

recursului de față,

În

baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 452/R din 15 mai 2012, Curtea

de Apel Pitești a respins ca nefondată, contestația în anulare formulată de

contestatorul I.N.

Pentru

a decide astfel Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin decizia penală nr. 275/R din 27 martie 2012 a

Curții de Apel Pitești, a fost respins ca nefondat recursul formulat de

revizuentul I.N. împotriva sentinței nr. 15 din 25 ianuarie 2012 a Judecătoriei

Topoloveni. La pronunțarea acestei decizii, s-a avut în vedere că, prin

sentința atacată, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a

sentinței penale nr. 83 din 21 aprilie 2011 a Judecătoriei Topoloveni, prin

care inculpatul I.N. a fost condamnat la 1.000 lei amendă, pentru săvârșirea

infracțiunii de lovire, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen., la 500 lei

amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare, prevăzute de art. 193 C.

pen. și la 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2

alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, stabilindu-se o rezultantă de 4 luni

închisoare, a cărei executare a fost suspendată condiționat, pe termen de 2 ani

și 4 luni.

Condamnatul I.N. a solicitat revizuirea sentinței

penale de condamnare, susținând că nu a săvârșit infracțiunile pentru care a

fost condamnat, însă acest motiv nu se încadrează în cazurile prevăzute de art.

394 lit. a) - e) C. proc. pen.

Împotriva sentinței a formulat recurs revizuentul,

susținând și de această dată că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor

asupra părților vătămate S.A. și C.N., însă recursul a fost respins prin decizia

contestată, reținându-se că revizuirea, cale extraordinară de atac, nu este

admisibilă în lipsa cazurilor prevăzute la lit. a) - e) ale art. 394 C. proc.

pen.

Or, în speță au fost invocate aspecte privind fondul

cauzei, respectiv lipsa de vinovăție în săvârșirea infracțiunilor pentru care a

fost condamnat, aspecte analizate atât cu ocazia judecării în fond a cauzei,

cât și în recurs.

Instanța de recurs a arătat că a analiza fondul cauzei,

ar însemna ca în mod nepermis să se instituie căi suplimentare de verificarea

legalității și temeiniciei unei hotărâri judecătorești, cu încălcarea

dispozițiilor art. 394 C. proc. pen.

Curtea de Apel a constatat că, prin contestația care

face obiectul prezentei cauze se invocă același motiv, referitor la greșita

condamnare a conte statorului, aspect care nu este reglementat în cazurile

expres și limitativ prevăzute de art. 386 C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

contestatorul solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și rejudecând

să se admită contestația așa cum a fost formulată.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale

înalta Curte constată că este inadmisibil pentru cele ce urmează a fi expuse:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din

Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în

condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la

justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor

determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a

Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent

al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării

instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea

căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul II,

Capitolul III, Secțiunile I și II C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac

este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii

procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi

supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare

și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, pe de o parte, potrivit art. 385

1

C.

proc. pen., sunt susceptibile de reformare pe calea recursului, exclusiv

hotărârile judecătorești nedefinitive, determinate de lege. Recunoașterea unei

căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală

constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv,

apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de cele arătat anterior înalta Curte, în temeiul art.

385

15

alin. (1) lit. a) C. proc. pen., va respinge recursul declarat

de contesta torul I.N., ca inadmisibil.

Văzând

și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatorul I.N. împotriva deciziei penale nr.

452 din 15 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 23 octombrie 2012