CtEDO 16.01.2007 Auto

CASE OF PRUNEANU v. MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
16.01.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violations of Art. 3;No violation of Art. 3;Violation of Art. 13;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CASE OF PRUNEANU v. MOLDOVA (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1972 și locuiește în satul Șipoteni. Potrivit lui, el a fost maltratat de poliție în două ocazii, în mai 2001 și în iulie 2002. Reclamantul a fost suspectat de furt de animale de fermă în satul său. La 10 mai 2001 el a fost arestat de șase ofițeri de poliție (G.A., C.I., C.V., G.O., A.U. și V.B.) la domiciliul său. Nu apare din argumentele părților că reclamantul a avut orice prejudiciu asupra organismului său înainte de arestarea sa sau că a fost rănit în nici un fel în timpul arestării. Potrivit reclamantului, el a fost dus la biroul inspectorului poliției satului, în clădirea Consiliului Local Șipoteni și bătut grav de ofițeri de poliție A.U. și V.B. El a fost lovit, lovit și bătut cu un baton de lemn pe corpul său și pe cap până când a pierdut conștiința. Mai târziu a fost dus cu masina la secția de poliție Călărași unde a fost încătușat la un radiator. După ce a recăpătat conștiința el a reușit să deschidă cătușele și evadare. Guvernul a contestat relatarea evenimentelor reclamantei și a susținut că după arestarea sa, el a fost dus cu masina la secția de poliție Călărași. Cu toate acestea, el a sărit din mașină, în timp ce a fost în mișcare și a suferit leziuni din impactul cu drumul. Mai târziu, el a evadat de la secția de poliție Călărași. 10. Câteva zile mai târziu, reclamantul s-a dus la un spital unde a fost admis pentru tratament. Un raport medical din 14 mai 2001 a afirmat, printre altele, că: „[Reclamantul] are o vânătaie galbenă de 6x5 cm în jurul ochiului său stâng; umflarea bazei nasului; o zgârietură de 2x1 cm pe partea stângă a nasului; o zgârietură de 3x5 cm pe obrazul său stâng; o rană de 3x0.4 cm pe craniu; o vânătură de 20x13 cm pe spate; o piept și coaste dureroase; o zgârietură de 4x3 cm pe umăr; paralizie pe partea stângă a feței sale; traumatisme la cap și contuzie la cap; perforarea membranei timpanice stânge ca urmare a unui barotrauma [o rană cauzată de schimbări rapide și extreme în presiunea]. Rănile au fost provocate de lovituri cu obiecte brusce, posibil pe 10 mai 2001. Acestea corespund leziunilor corporale ușoare și spitalizarea este recomandată.” 11. Reclamantul a fost în ascunzirea de la poliție până la 10 iulie 2002, când a fost arestat (vezi §23 de mai jos). 12. La 30 septembrie 2002, reclamantul s-a plâns la Biroul Ombudsmanului în legătură cu presupusele maltraturi și anexat la plângerea sa o copie a certificatului medical din 14 mai 2001. La 6 noiembrie 2002, procurorul județului Ungheni a respins plângerea fără a efectua nici o investigație. Reclamantul a contestat concedierea în fața biroului procurorului general. 14. La 22 noiembrie 2002, Procurorul General a ordonat o reexaminare a plângerilor reclamantului. 15. La 28 noiembrie 2002, procurorul județului Ungheni a auzit ofițerii de poliție V.B. și C.I., care au fost implicați în arestarea reclamantului la 10 mai 2001. 16. Potrivit lui V.B., care a fost unul dintre ofițerii acuzați de reclamant de a-l tratat rău, reclamantul a respins arestarea și a sărit din mașină în drum spre secția de poliție Călărași. Din moment ce nimeni nu l-a bătut, rănile lui trebuie să fi fost cauzate în timpul arestării sau când a sărit din mașină. 17. Potrivit C.I., reclamantul a rezistat la arestarea și mai târziu a fugit de la secția de poliție Călărași. El nu a văzut pe nimeni să-l bată în sus. 18. La 8 decembrie 2002, procurorul județului Ungheni a respins plângerea reclamantului cu privire la maltraturile, constatând că a rezistat la arest și a încercat să fugă de la mașină. Nimeni nu l-a tratat rău și nu a existat dovezi contrare. Reclamantul a contestat această decizie în fața biroului procurorului general. 19. La 24 ianuarie 2003, Procurorul General a anulat decizia din 8 decembrie 2002 de a constata că aceaceasta este nefondată și că ancheta este superficială și incompletă. A ordonat o a doua investigație în timpul cărora au fost ascultate toți ofițerii de poliție care au participat la arestarea reclamantului. Între 11 și 24 februarie 2003, un procuror a interogat, printre altele, cinci dintre polițiștii care au participat la arestarea reclamantului la 10 mai 2001 și soția reclamantului. A șasea ofițer de poliție, G.O., și reclamantul nu au fost interogat. 21. Ofițerii de poliție au declarat că după arestarea reclamantului a fost dus mai întâi la biroul inspectorului de poliție sat, în clădirea Consiliului Local Șipoteni. Toți au declarat că el nu a fost supus la nici o formă de violență, cu excepția la momentul arestării când mâinile sale au fost legate în spatele spatei pentru că se presupune că a rezistet la arestarea. Ofițerul de poliție C.I. a declarat că în timpul detenției sale în clădirea Consiliului Local, reclamantul a mărturisit că a comis un furt. În timp ce în clădirea Consiliului Local, ofițerii de poliție au chemat secția de poliție Călărași și au cerut o mașină de poliție pentru a lua reclamantul acolo; totuși, din moment ce nu era disponibilă mașini, ofițerii de poliție G.A., A.U. și V.B. au declarat că reclamantul a fost însoțit de trei ofițeri de poliție în mașină: A.U., V.B. și G.O., care conduceau V.B. a declarat însă că reclamantul a fost însoțit de patru ofițeri de poliție în mașină, adică G.O., C.U., A.U. și V.B. Unul dintre cei cinci ofițeri de poliție interogat, C.I., a declarat că nu știa nimic despre transportul reclamantului către secția de poliție Călărași. Ceilalți patru ofițeri de poliție au declarat că reclamantul a încercat să sară din mașină. Doi dintre ei, G.A. și C.V., au fost spus că de către colegii lor. Ofițerii de poliție acuzați de maltratare a reclamantului, A.U. și V.B., au făcut declarații aproape identice, conform căreia reclamantul era în scaunul din spate al mașinii cu A.U. Într-un moment, el a reușit să dezbrace mâinile, care au fost securizate cu centura lui V.B., și să sare din mașină care călătorea la aproximativ 70-80 km/oră. Ei au oprit masina și l-au luat și a observat că sângera din cap. L-au dus la secția de poliție Călărași și l-au lăsat acolo. Soția reclamantului a declarat că nimeni nu și-a bătut soțul în timpul arestării la casa lor. Ea a protestat împotriva modului în care polițiștii au intrat în casa lor și au fost lovit și lovit de V.B., în ciuda faptului că ea a fost însărcinată la momentul respectiv. Mai târziu în noapte, la aproximativ 2 sau 3 a.m., soțul ei a chemat-o afară. El a fost într-un stat foarte rău cu răni în fața lui. El i-a spus că a fost bătut de către A.U. și V.B. în timpul detenției sale la clădirea Consiliului Local și a fugit. 22. La 25 februarie 2003, un procuror a respins plângerea reclamantului cu privire la maltraturile pe motivul că i-a suferit rănile atunci când a ieșit din mașină și că nu există dovezi că a fost tratat rău. 23. La 10 iulie 2002, între 10 și 11 p.m. reclamantul, împreună cu un complice, a intrat într-un apartament situat la etajul trei (care este al doilea de la nivel de sol) dintr-o clădire de apartament și, folosind forța, a furat bani de la ocupantul său. După ce victima a început să strige pentru ajutor, reclamantul și complicele lui au încercat să fugă sărit de pe balcon. Complicitul a fost în stare să scape, dar reclamantul a fost prins de poliție și dus la secția de poliție Buiucani. 24. Potrivit reclamantului, după căderea de la etajul al treilea el a simțit durere în piciorul stâng și el nu a putut, prin urmare, să fugă. La secția de poliție, el a fost supus la tortură. În timp ce a mărturisit despre furtul care a dus la arestarea sa, ofițerii de poliție au insistat că a mărturisit și la alte 20-30 furturi pe care nu le-a comis. A fost suspendat pe un bar de metal și bătut cu un baton pe picioarele, corpul și gâtul. 25. Guvernul a contestat raportul reclamantului cu privire la evenimente și a susținut că toate rănile sale au fost susținute de saltul de la etajul trei. 26. La 11 iulie 2002, la 12.21 p.m., o ambulanță a fost chemată la secția de poliție Buiucani și la 14.20 p.m., reclamantul a fost spitalizat la spitalul de urgență. El nu a putut merge și a fost transportat pe o tribordă. Un raport medical din 12 iulie 2002 a afirmat, printre altele, că: „Reclamantul] are o traumă capului cu contuzie capului, o buză rănită, vânătăi și leziuni pe față, traumatisme toracice cu o fractură de coaste nas. 8, 9 și 10 pe partea dreaptă, fractura tibia piciorului stâng, contuzia țesuturilor moale pe spatele gâtului, contuzia țesuturilor moale pe genunchi, fractura celui de-al doilea deget al mâinii stângi...” 27. La 6 august 2002, reclamantul s-a plâns la Procuratura Generală pentru presupusele sale maltraturi la 10-11 iulie 2002. 28. Denunțul reclamantului a fost redirecționat către Procuratura Buiucani. Acesta din urmă a auzit ofițerii de poliție R.G. și V.C., care au fost implicați în arestarea reclamantului la 10 iulie 2002 și un vecin al victimei furtului comis de către solicitant. Potrivit ofițerului de poliție R.G., reclamantul a sărit de la etajul trei și-a rupt picioarele, mâna și gâtul ca urmare. Potrivit ofițerului de poliție V.C., reclamantul a sărit de la etajul trei și i-a rănit picioarele. Nici o forță nu a fost aplicată pentru că a pierdut conștiința la momentul arestării. Potrivit vecinului U.I., reclamantul s-a agățat de balconul victimei și nu a vrut să sari pentru că erau oameni pe teren care îl aștepta. Apoi, U.I., a început să-și lovească mâinile pentru a-l face să sari. În cele din urmă, reclamantul a sărit și a fost prins de poliție. 29. La 6 septembrie 2002, Procurorul Buiucani a respins plângerea reclamantului cu privire la tratamentele rele în timp ce a constatat că rănile sale au fost cauzate de saltul de la etajul al treilea. Reclamantul a contestat această decizie înaintea Biroului Procurorului General. 30. La 12 noiembrie 2002, Procurorul General a anulat decizia din 6 septembrie 2002 și a ordonat o a doua anchetă în care au fost auziți martorii prezenti la momentul arestării reclamantului. În special, a ordonat ca martorii să fie întrebați despre circumstanțele arestării și despre statul reclamantului în acel moment. Biroul Procurorului General a subliniat, de asemenea, o incoherență în decizia din 6 septembrie 2002. El a remarcat că, deși s-a constatat că reclamantul și-a susținut rănile în noaptea din 10 iulie 2002, când a sărit de la etajul trei, o ambulanță a fost solicitată doar la 11 iulie 2002 la ora 12.21. 31. Între 20 și 27 noiembrie 2002, un procuror al Procurorului Buiucani a interogat reclamantul, doi polițiști prezenti la arestarea sa, victima furtului comis de solicitant, trei dintre vecinii victimei și un paramedic de la ambulanța care a dus reclamantul la spital la 11 iulie 2002. Reclamantul și-a reiterat plângerile cu privire la maltraturile la mâinile poliției. Ofițerul de poliție R.G. a declarat că reclamantul a sărit din etajul trei și că a fost adus la secția de poliție Buiucani. Mai târziu, o ambulanță a fost chemat și reclamantul a fost dus la spital. El a refuzat să agreeze reclamantul în orice fel. Ofițerul C.C. a declarat că nu a fost prezent la arestarea reclamantului; totuși, el a fost spus de colegii săi că reclamantul a sărit de la etajul trei și a început să fugă. El a fost prins de ofițer de poliție V.C. După arestarea, reclamantul a petrecut noaptea la secția de poliție Buiucani, unde a fost interogat. Nimeni nu l-a tratat rău. Dimineața a spus ofițerilor de poliție că a avut durere în picioare și o ambulanță a fost chemat. Victima furtului, I.T., a declarat, printre altele, că reclamantul a încercat să treacă de la balconul său la un balcon vecin, dar că a căzut în jos atunci când fereastra pe care o ținea s-a rupt. El l-a văzut întins pe teren înconjurat de vecinii săi care nu l-au lăsat să fugă. Vecinul victimei, C.J., a declarat că a văzut reclamantul căzând de la etajul trei în timp ce fereastra s-a rupt. El a încercat să fugă, dar a fost oprit de vecini. O declarație similară a fost făcută de un alt vecin, E.C. Paramedic a declarat că el a văzut reclamantul la aproximativ 12.30 p.m. Reclamantul i-a spus că a căzut din etajul trei și că a avut dureri de cap și durere în picior. El nu se plângea că a fost bătut în sus și nu a avut leziuni vizibile pe fața sau corpul său. 32. Procurorul a cerut, de asemenea, informații de la secția de poliție Buiucani despre momentul exact când reclamantul a fost adus acolo. Potrivit dosarelor de custodie, reclamantul a fost adus acolo numai la 11 iulie 2002 la 8.10 a.m. și a fost luat de ambulanță la 12.40 p.m. în aceeași zi. 33. Procurorul a ordonat în cele din urmă o anchetă legistică asupra statului reclamantului și, în special, a modului în care au fost cauzate rănile sale. La 2 decembrie 2002, un raport legislat a fost încheiat de o instituție specializată a Ministerului Sănătății. Acesta a afirmat, printre altele, că: „Rănile [aplicantului] au fost infligite de lovituri cu obiecte brusce (au fost produs prin acțiunea corpurilor contondente)... Toate leziunile ... ar fi putut fi cauzate ca urmare a unei cădere de la etajul trei, dacă corpul [aplicantului] a lovit obiecte dure.” 34. La 1 decembrie 2002, un procuror a respins plângerea reclamantului cu privire la maltraturile pe terenul că și-a susținut rănile atunci când a sărit de la etajul trei dintr-o clădire de apartamente. Procurorul s-a bazat în principal pe declarațiile ofițerilor de poliție că nici o violență nu a fost infligetă reclamantului în timpul detenției sale și pe raportul forensei din 2 decembrie 2002, care, în opinia sa, a confirmat că leziunile reclamantului au fost cauzate de toamna. 35. Legea internă relevantă a fost stabilită în hotărârea Curții Corsacov v. Moldova, nr. 18944/02, §§ 45-48, 4 aprilie 2006.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2012-02-21
0,93
CASE OF BUZILO v. MOLDOVA
5. The applicant was born in 1972 and lives in Chişinău. 6. On 20 November 2006 the applicant, suspected of theft, was allegedly subjected to a beating by police officers in police station no. 7 in Chişinău. Later he was taken to the Botani
CtEDO 2007-01-16
0,93
PRUNEANU v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova
. Potrivit lui, el a fost maltratat de poliţie de două ori, în mai 2001 şi în iulie 2002. 1. Faptele cu privire la primul pretins incident de maltratare 7. Reclamantul era bănuit de furtul animalelor de la ferma din satul său. La 10 mai 200
CtEDO 2007-06-07
0,93
CASE OF GUTU v. MOLDOVA
4. The applicant, Mrs Tatiana Guţu, is a Moldovan national who was born in 1952 and lives in the village of Cojuşna. 5. Her minor son M., who was twelve years old at the time of the events, was frequently suspected of committing petty theft
CtEDO 2006-04-04
0,93
CASE OF CORSACOV v. MOLDOVA
8. The applicant was born in 1981 and lives in Cărpineni, Moldova. 9. On 9 July 1998 the applicant, who was seventeen years old, was arrested on charges of theft. On the way to the police car he made an attempt to throw away a pocket-knife.
CtEDO 2022-04-26
0,93
MATVEEV v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
Upon his arrival at the police station, the applicant complained that he had been beaten by the police and that his leather jacket had been torn. At the police station on 20 May 2012, a prosecutor found the applicant guilty of insubordinati
Sursă