CtEDO 04.04.2006 Auto

CASE OF CORSACOV v. MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
04.04.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 3;Violation of Art. 13;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF CORSACOV v. MOLDOVA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1981 și locuiește în Cărpineni, Moldova. Pe 9 iulie 1998 reclamantul, care avea 17 ani, a fost arestat pe cale de furt. Pe drum spre masina de poliție, el a făcut o încercare de a arunca un buzunar-cnife. După ce a fost alertat de către un pasager-by, ofițerii de poliție A. Tulbu și V. Dubceac a aruncat reclamantul la sol. Potrivit reclamantului, ei l-au lovit și l-au bătut în față și l-au bătut și l-au atacat până la secția de poliție. 10. La secția de poliție, ofițerii de poliție au continuat să bată reclamantul în timpul interogatoriu. L-au bătut, l-au lovit și l-au bătut cu bătonuri peste tot corpul său și pe piciorul picioarelor lui pentru a obține o mărturie. În timpul bătăilor, a fost bătut în bătaie. Se presupune că a fost suspendat pe un bar de metal pentru o perioadă lungă de timp. Guvernul negă aceste acuzații. 11. Pe 10 iulie 1998, reclamantul susține că a fost dus de ofițerii de poliție arestării într-o pădure pentru reconstrucția crimei. Se presupune că a fost bătut în drum spre pădure. În pădure, unul dintre ofițeri a pus o armă la capul reclamantului și a amenințat să-l împușcă dacă el nu a mărturisit. El a fost eliberat de la detenție în seara. Se pare din documentele prezentate de părți că reclamantul a mărturisit că a comis furtul. Cu toate acestea, mai târziu procedurile penale împotriva lui au fost întrerupte din cauza lipsei de „elemente constitutive” unei infracțiuni. 12. Potrivit Guvernului, reclamantul nu ar fi putut fi amenințat cu o armă de către ofițeri de poliție pentru că nu l-au însoțit în pădure. El a fost dus în pădure pentru scopuri de anchetă, dar nu pentru o reconstrucție a crimei. 13. La 11 iulie 1998, starea de sănătate a reclamantului s-a înrăutățit și mama sa l-a dus la un medic care a stabilit că a suferit un traumatisme la cap și un sindrom de post-concusiune cerebrală. 14. La 13 iulie 1998, un medic criminalist a examinat reclamantul și a stabilit că a avut vânătăi de 3 x 2 cm gri-jalei și de 6 x 5 cm în jurul ochiului drept, urechea dreaptă, buze și pe singurul picior stâng. țesutul moale de pe cap și dinții de pe partea dreaptă erau dureroși când au fost atinși. Medicul a concluzionat că leziunile puteau fi infligite de lovituri cu un obiect brusc, posibil în condițiile descrise de solicitant, și corespundea categorii de leziuni corporale ușoare. 15. La 13 iulie 1998, mama reclamantului a depus o plângere penală în fața Procurorului din județul Hâncești, cerându-i să intenteze o procedură penală împotriva polițiștilor care se presupuneau că i-au tratat rău fiul și l-au amenințat cu moartea. 16. La 14 iulie 1998, un specialist în ureche, nas și gât a examinat reclamantul și a concluzionat că a suferit de hiperemia și a avut o perforare centrală a membranei timpanice drepte. 17. La 28 iulie 1998, un alt specialist a concluzionat că reclamantul suferă de otită acută media post-traumatică pe partea dreaptă și otită agnogenic pe partea stângă cu surzitate perceptivă. 18. Între 14 și 25 iulie, 30 iulie și 22 august, 2 și 17 septembrie și 14 octombrie și 3 noiembrie 1998, reclamantul a fost spitalizat cu diagnosticul de traumatisme capului și surzitate bruscă (surdita de percepție bruscă instalată). 19. La 3 august 1998, mama reclamantului a fost informată de Oficiul Procurorului Hâncești că plângerea ei a fost respinsă din cauza lipsei de „elemente constitutive” de o infracțiune. Ea a apelat împotriva acestei decizii la un procuror ierarhic superior. 20. La 21 august 1998, mama reclamantului a primit o scrisoare de la un procuror ierarhic superior al Oficiului Procurorului Hâncești, informand-o că apelul ei a fost respins. A apelat împotriva acestei decizii la Curtea de district Hâncești. 21. La 16 noiembrie 1998, Curtea de District Hâncești a anulat decizia procurorului de a respinge plângerea reclamantului cu privire la maltratamente și a ordonat efectuarea unei anchete suplimentare. Acesta a constatat, printre altele, că nu a fost subliniat că reclamantul a susținut leziunile sale la 9 iulie 1998, fie la secția de poliție, fie pe drum acolo; totuși, circumstanțele nu erau clare. Curtea a constatat, de asemenea, că Biroul Procurorului Hâncești nu a acordat suficientă atenție faptului că, din 9 iulie 1998, reclamantul a fost supus în mod permanent tratamentului medical în spital și a fost astfel împiedicat să asiste la școală. 22. La 15 ianuarie 1999, Procurorul Hâncești a emis o nouă decizie prin care a refuzat din nou să intenteze proceduri penale împotriva ofițerilor de poliție care se presupune că au tratat rău reclamantul. În decizia s-a declarat, printre altele, că leziunile suferite de solicitant au fost cauzate de căderea sa la 9 iulie 1998, când ofițerii de poliție au trebuit să-l arunce la sol pentru a contracara atacul său cu un cuțit pe unul dintre ei. Decizia se bazează pe un raport medical din 14 ianuarie 1999 care a declarat că leziunile ar fi putut fi infligate fie de un obiect brusc, fie de o cădere. Mama reclamantului a apelat la Procuratura Generală. 23. La 25 februarie 1999, Procurorul General a anulat decizia din 15 ianuarie 1999 de a fi „pregătită” și dosarul a fost trimis Biroului Procurorului din județul Hâncești pentru „reexaminare suplimentară”. Oficiul Procurorului a considerat, printre altele, că ancheta nu a reușit să elucidate circumstanțele presupusului atac cu un cuțit comis de solicitant pe unul dintre ofițeri de poliție. 24. La 15 martie 1999, Biroul Procurorului din județul Hâncești a emis o nouă decizie prin care a refuzat să invoce proceduri penale împotriva poliției din cauza faptului că acțiunile lor nu au dezvăluit nici un semn de infracțiune. 25. La 25 martie 1999, procurorul ierarhic superior a anulat decizia din 15 martie 1999 pe motivul faptului că presupusul atac al reclamantului cu un cuțit asupra ofițerilor de poliție nu a fost investigat în mod corespunzător. 26. La 9 aprilie 1999, Biroul Procurorului din județul Hâncești a emis o nouă decizie prin care a refuzat din nou să instituie proceduri penale împotriva ofițerilor de poliție, deoarece acțiunile lor erau justificate. În același timp, Biroul Procurorului a constatat că reclamantul nu a atacat ofițerii de poliție cu un cuțit, ci mai degrabă ofițerii de poliție au crezut că există un risc de atacul său. Mama reclamantului a apelat la procurorul ierarhic superior. 27. La 1 mai 1999, procurorul ierarhic superior a anulat decizia din 9 aprilie 1999 și a ordonat instituția de procedură penală împotriva celor doi polițiști. 28. La o dată neespecificată, reclamantul a depus o plângere la Ministerul Afacerilor Interne. 29. La 14 iunie 1999, Ministerul Afacerilor Interne a informat reclamantul că se vor impune sancțiuni disciplinare ofițerilor de poliție A. Tulbu și V. Dubceac numai în măsura în care au fost considerați vinovați în cadrul procedurii penale. 30. La 20 septembrie 1999, Procurorul Hâncești a emis o decizie de respingere a anchetei penale. Decizia a constatat, printre altele, că reclamantul avea un cuțit în mână, dar că nu a încercat să atace ofițerii de poliție cu el. Mama reclamantului a apelat împotriva deciziei. 31. La 18 noiembrie 1999, procurorul ierarhic superior al Procurorului Lăpușna a respins apelul. În decizia s-a declarat, printre altele, că rănile suferite de solicitant au fost cauzate de căderea sa la 9 iulie 1998, când reclamantul a făcut o încercare de a arunca un cuțit, dar ofițerii de poliție au crezut că o va folosi împotriva lor și l-au aruncat la sol. Starea de sănătate a reclamantului a fost „normală” și nici unul dintre martorii nu a văzut poliția bate-l. Mama reclamantului a apelat. 32. La 10 februarie 2000, biroul procurorului general a susținut apelul reclamantului și a ordonat reluarea anchetei penale. Acesta a declarat, printre altele, că ancheta a fost efectuată „în mod extrem de superficial”. Acesta a instruit anchetatorii, printre altele, să-i audă pe martori și pe părțile la caz și să investigheze dacă ofițerii de poliție A. Tulbu și V. Dubceac au tras o armă în pădure. De asemenea, a ordonat efectuarea unei anchete medicale a reclamantului și a subliniat mai multe declarații contradictorii ale martorilor și nereguli procedurale. 33. La 28 februarie 2000, la cererea investigatorului V.B. de la Procuratura Hâncești, o comisie medicală independentă a celor patru medici cu experiență legist au efectuat o anchetă medicală aprofundată. Pe baza certificatelor medicale anterioare și a anchetei sale, comisia a elaborat un raport care a declarat, printre altele, că: „La examinarea legistică s-a constatat că [reclamantul] avea vânătăi în jurul ochiului drept, urechea dreaptă, pe buzele sale și pe singura picior stâng. Din înregistrările [reclamantului] se pare că la vârsta de opt luni... la 11 iulie 1998, un neurolog a constatat că [ reclamantul] a suferit un traumatisme cerebrală acută la nivelul capului cu sindromul cerebrostenic. La 14 iulie 1998, un specialist în ureche, nas și gât a constatat că [reclamantul] a suferit de hiperemia timpanică și a avut o perforare centrală a membranei timpanice drepte ca urmare a unui barotrauma [o leziune cauzată de schimbările rapide și extreme ale presiunii] din 9 iulie 1998. La 14 iulie 1998, [ reclamantul] nu părea să aibă nici o leziune la dinti. La 28 iulie 1998, un specialist în ureche, nas și gât a constatat că [ reclamantul] a suferit media de otită acută post-traumatică pe partea dreaptă și otită agnogenă pe partea stângă. El a suferit de surzitate bruscă (surdita de percepție bruscă instalată). La 9 octombrie 1998, un neurolog a constatat că, ca urmare a traumei capului [ reclamantul] suferă de hipertensiune intracraniană cu semne de epilepsie. La 20 aprilie 2000 [ reclamantul] a fost examinat de un otolaringologic care a constatat că a suferit de hipoacuzie bilaterală post-traumatică [sensibilitate ușoară diminuată, cu niveluri ale pragului auditiv deasupra normalului]. Spitalizarea a fost recomandată. ... Pe baza celor de mai sus, comisia vine la concluzia că M. Corsacov a suferit leziuni sub formă de vânătăi pe fața sa (ochiul drept, urechea dreaptă și buzele) și singura piciorului stâng; traumatisme capului și contuzie; media otită acută post-traumatică pe partea dreaptă și otită agnogenă pe partea stângă cu hipoacuză bilaterală. ... Rănile reclamantului au necesitat un tratament medical de lungă durată și ar putea fi calificat ca moderat grav (mormântul mahi puțin). ... Comisia nu are motive obiective de a crede că leziunile ar fi putut fi susținute de către solicitant înainte de 9 iulie 1998. Rănile au fost provocate de lovituri cu obiecte contundente (acceste leziuni au fost cauzate prin acțiunea corpurilor contondente (lovire), posibil în circumstanțele descrise de solicitant și nu ar fi putut fi susținute ca urmare a unei cădere (n-au putut fi produs prin cădere). În prezent, starea de sănătate a dlui Corsacov este relativ satisfăcător și suferă de hipoacuză bilaterală posttraumatică...” 34. La 10 iunie 2000, Procuratura a emis o decizie de respingere a anchetei penale. Decizia a constatat, printre altele, că reclamantul avea un cuțit în mână, dar că nu a încercat să atace polițiștii cu ea. La 12 iulie 2000, mama reclamantului a interzis să facă apel împotriva deciziei. 35. Biroul Procurorului General a anulat decizia din 10 iunie 2000 și a ordonat efectuarea unei anchete suplimentare. Acesta a afirmat, printre altele: „Contraria la încheierea comisiei medicale, care a constatat în mod clar că rănile lui Corsacov au fost infligite de lovituri cu un obiect brusc, posibil în circumstanțele descrise de solicitant și că nu ar fi putut fi susținute ca urmare a unei căderee, investigatorul V.B. a indicat în decizia sa că rănile au fost cauzate de căderea reclamantului...” 36. La 30 august 2000, Oficiul Procurorului Lăpușna a emis o decizie prin care a respins ancheta penală împotriva reclamantului pentru presupusul atac cu un cuțit asupra ofițerilor de poliție la 9 iulie 1998. La 31 august 2000, Procurorul Lăpușna a emis o decizie prin care procedurile penale împotriva ofițerilor de poliție au fost, de asemenea, respinse. Acesta a declarat, printre altele, că reclamantul avea un cuțit în mână și că ofițerii de poliție au interpretat că este o amenințare și l-au aruncat la sol. În consecință, reclamantul și-a susținut rănile prin lovirea la sol cu șeful său, în timp ce ofițerii de poliție acționează în apărare legitimă. Reclamantul a apelat împotriva acestei decizii. 38. La 21 ianuarie 2001, decizia din 26 august 2000 a fost anulată de către Procurorul General și procedurile penale au fost redeschise. 39. La 28 februarie 2001, Procurorul Lăpușna a respins din nou ancheta penală împotriva ofițerilor de poliție. Reclamantul a interzis. 40. La 20 martie 2001, procurorul ierarhic superior din partea Procurorului Lăpușna a anulat decizia din 28 februarie 2001 și a ordonat deschiderea anchetei. 41. La 20 iunie 2001, Procurorul Lăpușna a emis o decizie prin care a respins plângerea reclamantului, menționând, printre altele, că: „... Potrivit certificatului medical din 15 ianuarie 1998, Corsacov a avut vânătăi în jurul ochiului drept, urechea dreaptă și consecințe ale unui barotrauma, traumatisme capului, care ar fi putut fi cauzate de o cădere și care a căzut în categoria de leziuni corporale ușoare. Potrivit concluziei Comisiei [raportul medical din 28 februarie 2000], dinții lui Corsacov nu au fost răniți și s-a descoperit că a suferit de media de otită acută post-traumatică pe partea dreaptă și otită agnogenă pe partea stângă cu hipoacuză bilaterală, care ar fi putut fi, de asemenea, cauzată de lovituri. Nu se contează că reclamantul a fost rănit; totuși, rănile sale au fost infligite în limitele legii. În ceea ce privește otita agnogenă de partea stângă, reclamantul a fost suspectat că a suferit de la ea de la copilărie ... Potrivit doctorului A.M., otita agnogenă pe partea stângă nu este legată de otita pe partea dreaptă și ar fi putut fi cauzată de o rece sau o infecție, dar nu de o lovitură. Surditatea poate avea o mulțime de cauze, și pentru a ști originea lui este important pentru a determina momentul aspectului său. În acest caz, este imposibil să se stabilească momentul exact de începere a surzii reclamantului; mai mult, deoarece, în prima sa declarație, Corsacov a afirmat că numai după primirea loviturilor a început să experimenteze sună în urechea dreaptă, dar el nu a spus nimic despre durerea și surzitatea din urechea stângă. Ofițerii de poliție [A. Tulbu și V. Dubceac] și martorul C. A declarat că la 9 iulie 1998, în drum spre secția de poliție, nici o forță fizică nu a fost folosită împotriva reclamantului, cu excepția cazului în care el a fost ușurat de un cuțit pe care îl avea în mână. Apoi, prin intermediul unei tehnici speciale, reclamantul a fost aruncat la sol, pe care el a lovit cu capul său ... Corsacov a recunoscut că avea un cuțit și a explicat că el a încercat să-l arunce departe pentru a evita probleme la secția de poliție. Ofițerii de poliție M.I și D.I. care au fost prezent la secția de poliție la 9 iulie 1998 a declarat că nimeni nu a folosit forța fizică împotriva reclamantului în prezența lor, nu au fost folosite bătaie și că el nu a fost bătut cu un baton ... Mama reclamantului a declarat că în seara 9 iulie 1998 și-a văzut fiul la secția de poliție și nu a avut nici o răni... Unchiul reclamantului B.V. a declarat, de asemenea, că l-a văzut pe solicitant în secția de poliție la 10 iulie 1998 între ora 1 și 2 a.m. și că nu a avut nici un semn de răni... și că reclamantul nu s-a plâns la el că a fost agresat. ... Rănile suferite de Corsacov au fost cauzate de lovitura sa cu capul său atunci când ofițerii de poliție A. Tulbu și V. Dubceac s-au confruntat cu o amenințare reală de răni. Ofițerii au acționat în limitele articolelor 14 și 15 din Legea privind Poliția în timp ce îl lichida de cuțitul său.” 42. Decizia nu a inclus nici o trimitere la afirmația reclamantului că la 10 iulie 1998 el a fost luat în pădure și amenințat cu moartea. 43. După 20 iunie 2001, ancheta a fost reînchisă și închisă în mai multe ocazii. Decizia finală de închidere a anchetei a fost cea din 10 ianuarie 2002 a Oficiului Procurorului Lăpușna. 44. După ce a fost declarat admisibil de către Curte, la 7 noiembrie 2005, Oficiul Procurorului General a ordonat reluarea anchetei. Ancheta redeschisă este încă în așteptare. Potrivit Guvernului, reaperturaa a fost provocată de preocuparea procurorului general că leziunile suferite de solicitant în iulie 1998 s-au deteriorat în invaliditate a celui de-al doilea grad, care în temeiul legii moldovei este echivalent cu o pierdere a capacității de lucru de 50-75%, și că reclamantul are nevoie de tratament medical permanent. 45. Codul de procedură penală în vigoare între 24 martie 1961 și 12 iunie 2003 prevede: „Secțiunea 193. Se adresează procurorului plângerile scrise cu privire la actele organelor de investigare penală sau la actele investigatorului penal. Secțiunea 194. Procurorul examinează plângerea și comunică decizia acestuia persoanei interesate în termen de trei zile de la primirea acesteia. În cazul în care plângerea este respinsă, procurorul prezintă motivele de decizie. Secțiunea 195/1. Deciziile organelor de investigare penală și ale procurorului pot fi contestate în instanță de către un acuzat, un avocat, o victimă .... Persoanele specificate în primul paragraf au dreptul de a contesta în instanță ... decizii privind suspendarea și concedierea procedurii penale ... O plângere se adresează Curții de District competente în termen de zece zile de la data în care persoana interesată învață decizia. Secțiunea 195/3. O persoană a căror drepturi au fost încălcate de refuzul de a institui o procedură penală poate contesta în instanță decizia privind concedierea procedurii penale în termen de zece zile de la data în care a învățat decizia. Secțiunea 195/4. ... Curtea competentă examinează motivele refuzului de a institui o procedură penală și conformitatea acestora cu legislația procedurală. În urma examinării, instanța poate adopta una dintre următoarele hotărâri: 1) de a anula decizia de a refuza inițiarea procedurii penale; 2) de a modifica motivele date pentru refuzul în timp ce susține refuzul; 3) de a respinge plângerea ....” 46. Vechiul Cod Penal în vigoare între 24 martie 1961 și 12 iunie 2003 prevede: „Secțiunea 185. ... Un abuz de putere însoțit de acte de violență, de utilizarea armelor sau de acte de tortură și umilire este sanctionat cu închisoare de trei până la zece ani și cu o interdicție de desfășurare a anumitor activități pentru o perioadă de până la cinci ani. ...” 47. Vechiul Cod Civil în vigoare până la 12 iunie 2003 menționează: „Secțiunea 475. Orice daune cauzate unei persoane sau bunurilor sale... este în întregime reparată de persoana care l-a provocat... Nici o datorie de restituire nu apare în ceea ce privește daunele cauzate de acțiunile legitime, cu excepția cazurilor prevăzute de lege.” 48. Legea privind poliția din 18 decembrie 1990 prevede: „Secțiunea 14. Condițiile și limitele utilizării forței, tehnicilor speciale și a armelor de foc Ofițerii de poliție au dreptul de a utiliza forța, tehnicile speciale și armele de foc în cazurile și în modalitatea prevăzută în prezenta lege. Utilizarea forței, a tehnicilor speciale și a armelor de foc trebuie precedată de un avertisment privind intenția de a le utiliza, iar timp suficient este permis pentru reacție, cu excepția cazurilor în care o utilizare întârziată a forței... poate genera o amenințare directă pentru viața și sănătatea cetățenilor sau a ofițerilor de poliție sau poate duce la consecințe grave. ... În orice caz, atunci când utilizarea forței nu poate fi evitată, ofițerii de poliție sunt obligați să facă tot posibilul pentru a provoca cel mai puțin prejudiciu posibil pentru sănătatea, onoare, demnitatea și bunurile cetățenilor, precum și pentru a asigura asistența medicală sunt furnizate victimelor. În caz de prejudiciu sau moarte cauzată ca urmare a utilizării forței... Ofițerul de poliție îl raportează superiorului său direct, astfel încât acesta să informeze un procuror. Abuzul de competență de a folosi forța... este pedepsit în conformitate cu legea. Secțiunea 15. Utilizarea forței fizice Ofițerii de poliție au dreptul să utilizeze forța și tehnicile speciale de luptă în scopul eliminării activităților criminale și pentru neutralizarea rezistenței la cererile juridice, numai în cazurile în care metodele neviolente nu sunt suficiente pentru îndeplinirea obligațiilor lor.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-04-04
0,95
CORSACOV v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova
şi Guvernul au prezentat observaţii cu privire la fondul cauzei (articolul 59 § 1 al Regulamentului Curţii). ÎN FAPT I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI 8. Reclamantul s-a născut în 1981 şi locuieşte în Cărpineni, Moldova. 9. La 9 iulie 1998, reclaman
CtEDO 2006-04-04
0,95
CASE OF CORSACOV v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"
nt la pământ. Conform spuselor reclamantului, ei, de asemenea, l-au lovit în faţă şi i-au pus cătuşele. Se pare că ei, de asemenea, l-au agresat pe parcursul drumului spre secţia de poliţie. 10. Se pretinde că la secţia de poliţie poliţişti
CtEDO 2011-01-25
0,94
CASE OF LIPENCOV v. MOLDOVA
5. The first applicant was born in 1987, and is the son of the second applicant, who was born in 1966. They live in Chişinău. The first applicant was 17 years old at the time of the events giving rise to the present application. According t
CtEDO 2011-02-15
0,94
CASE OF ROTARU v. MOLDOVA
5. The applicant was born in 1977 and lives in Taraclia. 6. On 14 February 2003 the applicant was arrested at his home by masked and armed police officers, who allegedly tortured him until he confessed to several crimes of theft and robbery
CtEDO 2018-07-10
0,94
CASE OF IURCOVSCHI AND OTHERS v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
5. The applicants were born in 1969, 1977 and 1980, respectively, and are currently absconding from the Moldovan authorities. 6. At the time of the events, the applicants were police officers. According to the materials of the domestic judg
Sursă