ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 301/2013

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele

:

Prin acțiunea

înregistrată ta Tribunalul Harghita la data de 05 ianuarie 2011,

reclamantul C.V.V., în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul

Administrației și

Internelor - Comisia de contestații pensii, a solicitat anularea

deciziei

nr. 148 din 24 noiembrie 2010 emisă de pârâtă, în baza Legii nr. 179/2004

privind

pensiile de stat si alte drepturi de

asigurări sociale ale polițiștilor, și stabilirea

calculului pensiei

potrivit actelor înregistrate la dosarul de pensie nr. 728256 din 03 septembrie

2010.

Prin sentința civilă nr. 745 din 24 martie 2011,

Tribunalul Harghita, secția civila

a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Pentru a

pronunța această sentință, instanța a reținut că întrucât art. 54 alin. (4) din

Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurări

sociale

ale polițiștilor

prevede că deciziile comisiei de contestații pot fi atacate la

instanțele judecătorești competente, potrivit

Legii nr. 19/2000, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr.

19/2000, în vigoare la momentul

emiterii

deciziei contestate, care instituie o competență teritorială exclusivă, de

ordine

publică, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul

pârâtului pentru contestațiile împotriva

deciziilor emise de casele sectoriale de

pensii, cum este cazul în

speță.

Instanța a mai reținut că relevante în

acest sens sunt și prevederile art. 5

din

Legea nr. 179/2004, conform căruia Ministerul Administrației și Internelor

asigură aplicarea reglementărilor referitoare la pensiile de stat și alte

drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, exercită controlul aplicării

acestora și inițiază

propuneri de acte normative în domeniu. Fondurile

necesare pentru plata pensiilor de stat și a altor drepturi de asigurări

sociale ale polițiștilor se asigură

de la

bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor.

Administrarea și controlul gestionării fondurilor

prevăzute la alin. (2) se exercită

prin organe specializate, constituite

la nivelul M.A.I.

Învestit prin

declinare, Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de

muncă și

asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 8108 din 09 octombrie 2011,

și-a

declinat, la rândul său, competența în

favoarea primei instanțe sesizate,

Tribunalul

Harghita și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat

dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție

pentru pronunțarea regulatorului de

competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea

nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în

vigoare a Legii

nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face

în raport de

dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr.

263/2010.

Prin

legea nouă, competența teritorială de soluționare a cererilor cu

privire la deciziile emise de casele de pensii

sectoriale (fostele case de pensii ale

Ministerului Apărării Naționale,

a Ministerului Administrației și Internelor și

S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se

soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor

art. 725 C. proc. civ., astfel că în

raportat de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art.

154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței

de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Harghita.

Potrivit

prevederilor art. 139 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, cu modificările și completările ulterioare, colectarea și virarea

contribuțiilor de asigurări sociale, precum și stabilirea si plata drepturilor

de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a

fost

legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., înalta Curte

reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei

de

calculare a pensiei în

baza Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte d

repturi de asigurări sociale ale polițiștilor,

emisă de o casă sectorială de pensii,

și

anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 179/2004

împotriva deciziilor emise în

condițiile art. 53 din lege se poate introduce

contestație, în termen de 30 de zile

de la comunicare, la Comisia de contestații pensii care

funcționează în cadrul

Ministerului

Administrației și Internelor, iar potrivit alin. (4) din aceeași lege deciziile

comisiei de contestații pot fi atacate la instanțele judecătorești

competente, potrivit Legii nr. 19/2000, în termen

de 30 de zile de la comunicare.

Decizia

contestată a fost emisă la data de 27 septembrie 2010, iar sesizarea instanței

s-a făcut la data de 05 ianuarie 2011.

Este adevărat

că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000 care,

prin art. 156, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau

împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul reclamantul. Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul".

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea

în vigoare a Legii

nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu

data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 05

ianuarie 2011, era în vigoare

Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare

la competență în art. 154.

Astfel,

potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.P., caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte

cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul."

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

competența

teritorială de

soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii

sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării

Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat

în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora

normele

de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că

norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea

nr. 263/2010, în vigoare la data

sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de

pensii

sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de

cerere

se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să

judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Harghita.

P

ENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

25 ianuarie 2013