ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 301/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 301/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele : Prin acțiunea înregistrată ta Tribunalul Harghita la data de 05 ianuarie 2011, reclamantul C.V.V., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor - Comisia de contestații pensii, a solicitat anularea deciziei nr. 148 din 24 noiembrie 2010 emisă de pârâtă, în baza Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, și stabilirea calculului pensiei potrivit actelor înregistrate la dosarul de pensie nr. 728256 din 03 septembrie 2010. Prin sentința civilă nr. 745 din 24 martie 2011, Tribunalul Harghita, secția civila a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că întrucât art. 54 alin. (4) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor prevede că deciziile comisiei de contestații pot fi atacate la instanțele judecătorești competente, potrivit Legii nr. 19/2000, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate, care instituie o competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului pentru contestațiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speță.
Instanța a mai reținut că relevante în acest sens sunt și prevederile art. 5 din Legea nr. 179/2004, conform căruia Ministerul Administrației și Internelor asigură aplicarea reglementărilor referitoare la pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, exercită controlul aplicării acestora și inițiază propuneri de acte normative în domeniu. Fondurile necesare pentru plata pensiilor de stat și a altor drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor se asigură de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Administrației și Internelor. Administrarea și controlul gestionării fondurilor prevăzute la alin. (2) se exercită prin organe specializate, constituite la nivelul M.A.I.
Învestit prin declinare, Tribunalului București, secția a VlII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 8108 din 09 octombrie 2011, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Harghita și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din Legea nr. 263/2010.
Prin legea nouă, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, a Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I.) a fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului. Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Harghita.
Potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, colectarea și virarea contribuțiilor de asigurări sociale, precum și stabilirea si plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale. Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., înalta Curte reține următoarele: Cererea dedusă judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de calculare a pensiei în baza Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat si alte d repturi de asigurări sociale ale polițiștilor, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.
Potrivit art. 54 alin. (1) din Legea nr. 179/2004 împotriva deciziilor emise în condițiile art. 53 din lege se poate introduce contestație, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Comisia de contestații pensii care funcționează în cadrul Ministerului Administrației și Internelor, iar potrivit alin. (4) din aceeași lege deciziile comisiei de contestații pot fi atacate la instanțele judecătorești competente, potrivit Legii nr. 19/2000, în termen de 30 de zile de la comunicare. Decizia contestată a fost emisă la data de 27 septembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 05 ianuarie 2011. Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000 care, prin art. 156, prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.
sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul". Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 05 ianuarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul." Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței. Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere se adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Harghita. P ENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2013
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.