ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5534/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

încheierea civilă din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel Bacău, secția civilă,

minori și familie, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins cererea

de sesizare a Curții Constituționale privind excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor pct. 34 din O.U.G. nr. 49/2001 prin care se completează art. 77

din Legea nr. 19/2000 cu alin. (2) și (3).

Astfel s-a reținut că acțiunea principală

are ca temei de drept dispozițiile art. 41, art. 77, alin. (1), art. 78 alin.

(8), art. 87 și art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 19/2000, iar în cauză raportat

la excepția de neconstituționalitate ridicată în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele

art. 29 pct. 1 și 2 din Legea nr. 47/1992.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs

reclamantul T.G. susținându-se că instanța și-a depășit atribuțiile și i s-a încălcat

accesul liber la justiție.

Examinând hotărârea atacată prin prisma

motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor pct. 34 din O.U.G. nr. 49/2001.

Aceste dispoziții completează art. 77 din

Legea nr. 19/2000.

În susținerea recurentului aspectul de

neconstituționalitate se referă la faptul că prin completarea art. 77 din Legea

nr. 19/2000 se produce o diferențiere în ce privește asigurații prevăzuți la

art. 4 din Legea nr. 19/2000 - cei care desfășoară activități încadrate de lege

în condiții deosebite de muncă, și ca atare acestor asigurați nu le este aplicabil

același principiu, același tratament și aceeași prevedere legală în ce privește

calculul punctajului mediu anual.

Or, având a aprecia asupra admisibilității

sesizării Curții Constituționale instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor

art. 29 alin. (1) și alin. (6) din Legea nr. 47/1992 și a constatat că nu se impune

investirea instanței de contencios constituțional cu soluționarea excepției de neconstituționalitate,

nefiind întrunite cerințele textului legal care să facă posibilă sesizarea.

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 47/1992 poate fi invocată excepția de neconstituționalitate a unei legi sau

ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care

au legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul

acestuia, iar în situația în care textul a cărui neconstituționalitate s-a invocat

nu are legătură cu soluționarea cauzei, instanța va respinge ca inadmisibilă sesizarea

[art. 29 alin. (6)].

În speță textul a cărui neconstituționalitate

s-a invocat, completează dispozițiile art. 77 din Legea nr. 19/2000, cu alin. (2)

și (3), dispoziții care însă nu au legătură cu obiectul dedus judecății, cu atât

mai mult cu cât recurentul a susținut că în mod nelegal s-a respins cererea de intervenție

formulată în cauză de A.V.I.A.S. pentru neaplicarea Anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000

și ale pct. 44 din Capitolul „Dispoziții tranzitorii privind pensiile” ale Ordinului

nr. 3340/2001 și nepronuntarea asupra perioadei pentru care trebuia acordat sporul

în condițiile art. 78 alin. (8).

Cum instanța a făcut o corectă aplicare

în speță a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, întrucât textul a cărui

neconstituționalitate s-a invocat, nu are legături cu soluționarea cauzei, și ca

atare sesizarea Curții Constituționale este inadmisibilă.

Din perspectiva celor expuse, recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca ne fondat recursul declarat

de reclamantul T.G. împotriva încheierii de ședință din data de 18 noiembrie 2009

a Curții de Apel Bacău, secția civilă, minori și familie, conflicte de muncă și

asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25

octombrie 2010.