J.L. și M. H.-L. împotriva Poloniei

Reclamanții, dl J.L. și dna M. H.-L., sunt cetățeni polonezi, care s-au născut în 1957 și, respectiv, în 1959. Sunt căsătoriți unul cu celălalt. Primul reclamant este un fisioterapeut și al doilea este profesor. Locuiesc în Varșovia. În cadrul procedurii din fața Curții, reclamanții au ales să nu fie reprezentați. Guvernul contestat este reprezentat de dl J. În 13 noiembrie 1998, reclamanții au semnat un acord cu Centrul catolic de adopție din Varșovia. În conformitate cu termenii acordului pe care l-au convenit să-l îngrijească pe X, un băiat născut la 16 iulie 1998. Reclamanții au fost ales ca adoptori prospectivi pentru X din cauza profesiilor lor, deoarece copilul a solicitat îngrijire specială din cauza problemelor sale de sănătate.

În acest sens, reclamanții au făcut referire la concluziile unei opinii medicale din 30 octombrie 1998, care a afirmat că X a prezentat dezvoltări fizice perturbate și un dezvolt psihomotor puțin retardat. De asemenea, s-a recomandat în opinia că copilul ar trebui plasat fără întârziere cu o familie adoptivă îngrijitoare, care ar crea condițiile pentru dezvoltarea sa adecvată. La 13 noiembrie 1998 E.R., mama biologică a X, a fost privată de autoritatea ei parentală pentru X. În aceeași zi, băiatul a început să trăiască cu reclamanții. La 16 decembrie 1998, Curtea de District din Varșovia a numit un tutore (opiekun brawny) pentru X. La 25 ianuarie 1999, reclamanții au depus la Curtea de District din Varșovia o cerere de adoptare a X. La 4 februarie 1999 E.K.

a solicitat Curtea de District din Varșovia să își restaureze autoritatea parentală pentru X. Ca urmare a acestei cereri, Curtea de District din Varșovia a continuat procesul de adoptare la 8 februarie 1999. La 25 martie 1999, Curtea a desfășurat prima audiere la care a auzit tutorul E.K. și X. Următoarea audiere a avut loc la 15 iunie 1999. La o dată neespecificată în 1999 E.K. a solicitat Curtea de District din Varșovia pentru măsuri intermediare. În special, ea solicită instanței să schimbe tutorele X și să-i acorde părinților ei, J.K. și B.K., drepturi de vizită. La 23 iunie 1999, Curtea de District a respins cererea de măsuri intermediare. Curtea nu a văzut niciun motiv pentru a schimba tutorele.

Acesta a subliniat că X s-a născut cu o boală neurologică gravă și a solicitat fizioterapia zilnică. În ceea ce privește cererea de a acorda drepturi de vizită E.K. și părinților ei, instanța a respins-o din următoarele motive: „Depunerea de măsuri intermediare nu conține motive pentru a permite [E.K.] și părinții ei să viziteze copilul. Curtea de District consideră că această cerere nu se îndreaptă spre bunăstarea copilului, ci rezultatele modificării atitudinei [E.K] și (...) eforturile părinților ei de a obține custodia legală a [X]. Dovezile colectate arată că [E.K.] este încă în curs de terapie. Revenirea copilului este o parte din acea terapie și ar permite [E.K.] să se reîntoarcă la viața normală.

Decizia de a permite [E.R.] și părinții săi să viziteze copilul ar necesita întoarcerea copilului la un loc de îngrijire a copilului. Prin urmare, copilul ar fi privat de condițiile de viață actuale care îi oferă cu dezvoltare fizică și (...) emoțională adecvată. Copilul trăiește în acest mediu de șase luni. (...)” La 21 septembrie 1999, Curtea Regională de Varșovia (Sād Okręgowy) a respins recursul E.K. împotriva hotărârii din 23 iunie 1999. Curtea de district din Varșovia a desfășurat audieri la 21 octombrie, 18 noiembrie și 16 decembrie 1999 și 9 februarie 2000. La 2 martie 2000, Curtea de district din Varșovia a respins cererea E.K. de a-și restabili autoritatea parentală pentru X. Curtea a observat că din iunie 1997 E.K.

A locuit cu un bărbat care a fost tatăl X. Părinții ei nu au aprobat această relație. E.K. a ascuns sarcina ei. Ea nu a consultat un medic și a fumat. E.K. a fost interesat de continuarea relației cu tatăl copilului ei, care, totuși, nu a acceptat copilul. Când s-a născut, E.K. a declarat că vrea să-l părăsească în spital pentru adopția ulterioară. În august 1998 tatăl lui X a părăsit E.K. și ea s-a mutat în apartamentul părinților ei. A început terapie psihologică și în decembrie 1998 a informat părinții ei despre nașterea lui X. Curtea a considerat că E.K. nu era emoțional pregătită să aibă grijă de un copil. În plus, acțiunile ei au fost influențate de părinții ei. E.K. a fost responsabil pentru faptul că nu exista nici o legătură emoțională între ea și X. În același timp, X a avut legături emoționale puternice cu reclamanții care i-au oferit condiții de viață foarte bune.

La 29 mai 2000 E.K. apelat împotriva acestei decizii. La 13 iulie și 23 noiembrie 2000, Curtea Regională de Varșovia a desfășurat audieri și, în ultima dată, a anulat decizia Curții de district din Varșovia și a remis cazul de reconsiderare. La 19 decembrie 2000, Curtea de district din Varșovia a desfășurat prima audiere la care a hotărât să ordone avizele doi experți în psihologie. Experții au prezentat avizele lor la 2 martie 2001. La ședința din 8 martie 2001, Curtea de district din Varșovia a respins din nou cererea E.K. de a restabili autoritatea ei parentală pentru X. În același timp, Curtea a hotărât că X ar trebui plasat în familia adoptivă J.K. și B.K. Acesta a subliniat că E.K. nu a fost în măsură să furnizeze X cu îngrijire adecvată.

Curtea s-a referit la dovezile experte care arătau că era emoțională și social imatură și s-a purtat ca un copil care avea nevoie de îngrijire și care nu era responsabilă pentru acțiunile ei. În ceea ce privește decizia sa de a plasa X cu părinții E.K. Curtea a fost de părere că „a fost justificat să plaseze copilul în familia adoptivă a bunicilor materni, deoarece avantajele de a crește într-o familie biologică au depășit dezavantajele rezultate din schimbarea mediului [X]”. E.K. a apelat împotriva deciziei. La 23 mai 2001, Curtea de District din Varșovia a refuzat ca reclamanții să își depună o cerere de restabilire a autorității parentale E.K. Reclamanții au apelat, dar apelul a fost respins la 26 iunie 2001 de către Curtea Regională de Varșovia.

La 4 iulie 2001, Curtea de district din Varșovia a respins recursul reclamanților împotriva deciziei sale de a plasa X cu bunicii săi biologici, J.K. și B.K., deoarece reclamanții nu au avut loc în cadrul acestei proceduri. La 5 septembrie și 4 octombrie 2001, Curtea a desfășurat audieri. La una dintre audieri, Curtea Regională a auzit reclamanții. La 18 octombrie 2001, Curtea Regională de Varșovia a permis apelul E.K. împotriva hotărârii Curții de District din Varșovia și a acordat autorității ei parentale pentru X. Basând-se în avizele experților, Curtea a stabilit că în prezent nu există nici un indiciu că E.K. nu ar trebui să aibă grijă personal de X. Curtea a afirmat apoi: „O chestiune importantă, fără îndoială de cea mai mare semnificație, este să stabilească dacă bunăstarea [X] cere să fie returnată mamei sale biologice.

Potrivit experților, ale căror avize au fost urmate de Curtea de District, un copil va avea cele mai bune condiții pentru dezvoltarea sa în familia biologică. Alte forme de familie de adoptivi sunt permise numai dacă părinții biologici sunt incapabili sau inepți să aibă grijă de [pentru copil]. Evident, fiecare schimbare în mediul [X] ar putea duce la dificultăți de adaptare; totuși, este o cunoaștere comună că copiii mici se adaptează rapid la noi condiții. Centrul de adopție oferă să ajute în acest sens. Experții au subliniat că îndepărtarea [X] la familia biologică a trebuit să fie efectuată corect; aceasta nu a trebuit să creeze un șoc pentru el. Familia pre-adoptivă, pentru care separarea ar fi extrem de dureroasă, declară că, pentru a asigura cel mai bun pentru X, ei vor face tot ce este posibil pentru a face îndepărtarea X cât mai fără durere.

Comportamentul familiei biologice ... arată înțelegerea lor că ... intrarea în viața X trebuie să vină treptat, consensual și într-un mod acceptat de ambele părți. Poziția [aplicanților și a E.K.] asupra acestei chestiuni conduce [curtea] la a crede că preluarea mamei biologice a îngrijirii [X] nu va crea un șoc pentru copil. Având în vedere cele de mai sus, instanța a hotărât ca în partea operativă.” Decizia a fost finală. La 8 noiembrie 2001, X, care locuia cu reclamanții timp de trei ani și le-a considerat părinții săi, a fost luat de la ei. La 30 ianuarie 2002, Curtea de district din Varșovia a întrerupt procedura de adopție. La 25 septembrie 2002, Curtea de district din Varșovia a respins cererea reclamanților de a acorda drepturi de vizită.

custodia și adoptarea copiilor sunt reglementate de Codul de Familie 1964 (Kodeks Rodzinny i Opiekuńczy). art. 111 din Codul de Familie prevede următoarele: „1. În cazul în care autoritatea parentală nu poate fi efectuată din cauza unui obstacol permanent sau din cauza faptului că părinții își abuzează de autoritatea parentală sau își neglijează în mod brut datoria în ceea ce privește copiii, instanța de familie priva părinții de autoritatea parentală... În cazul în care motivele pentru care a fost ordonată privarea responsabilităților parentale nu mai există, instanța de familie poate restabili autoritatea parentală.” La 17 septembrie 2004, Legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzadnionej zwłoki) („Legea 2004”) a intrat în vigoare.

Acesta stabilește diferite mijloace juridice concepute pentru a contracara și/sau a remedia durata nejustificată a procedurii judiciare. O reformă mai detaliată a dispozițiilor relevante ale dreptului intern este prevăzută în hotărârea Curții în Krasuski c. Polonia, nr. 61444/00, §§ 3446, CEDH 2005–... (extracte) și în Charzyński c. Polonia (dec.), nr. 15212/03, §§ 1223, CEDH 2005–...

The applicants, Mr J.Ł. and Mrs M. H.-Ł., are Polish nationals, who were born in 1957 and 1959 respectively. They are married to each other. The first applicant is a physiotherapist and the second is a teacher. They live in Warsaw. In the proceedings before the Court the applicants chose not to be represented. The respondent Government are represented by Mr J. Wołąsiewicz of the Ministry of Foreign Affairs. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 13 November 1998 the applicants signed an agreement with the Catholic Adoption Centre in Warsaw. Under the terms of the agreement they agreed to provide care to X, a boy born on 16 July 1998. The applicants were chosen as prospective adopters for X because of their professions since the child required special care on account of his health problems.

In this connection, the applicants referred to the conclusions of a medical opinion of 30 October 1998 which stated that X showed disturbed physical development and slightly retarded psychomotor development. It was also recommended in the opinion that the child should be placed without delay with a caring adoptive family, which would create the conditions for his proper development. On 13 November 1998 E.K., the biological mother of X, was deprived of her parental authority for X. On the same day the boy began to live with the applicants. On 16 December 1998 the Warsaw District Court appointed a guardian (opiekun prawny) for X. On 25 January 1999 the applicants filed with the Warsaw District Court an application for the adoption of X. On 4 February 1999 E.K.

requested the Warsaw District Court to restore her parental authority for X. As a result of this request the Warsaw District Court stayed the adoption proceedings on 8 February 1999. On 25 March 1999 the court held the first hearing at which it heard E.K. and X’s guardian. The next hearing was held on 15 June 1999. On an unspecified date in 1999 E.K. applied to the Warsaw District Court for interim measures. In particular, she asked the court to change the guardian of X and to grant her and her parents, J.K. and B.K., visiting rights. On 23 June 1999 the District Court rejected her application for interim measures. The court did not see any grounds for changing the guardian. It pointed out that X had been born with a serious neurological disorder and required physiotherapy on a daily basis.

As for the request to grant visiting rights to E.K. and her parents, the court rejected it for the following reasons: “The application for interim measures does not contain any reasons for allowing [E.K.] and her parents to visit the child. The District Court considers that this request is not aimed at the well-being of the child but results from the change in the attitude of [E.K] and (...) her parents’ endeavours to obtain the legal custody of [X]. The evidence gathered shows that [E.K.] is still undergoing therapy. Getting back the child is a part of that therapy and would allow [E.K.] to return to normal life. The decision to allow [E.K.] and her parents to visit the child would require the return of the child to a child-care facility.

Therefore, the child would be deprived of his present living conditions which provide him with proper physical and (...) emotional development. The child has been living in this environment for six months. (...)” On 21 September 1999 the Warsaw Regional Court (Sąd Okręgowy) dismissed E.K.’s appeal against the decision of 23 June 1999. The Warsaw District Court held hearings on 21 October, 18 November and 16 December 1999 and 9 February 2000. On 2 March 2000 the Warsaw District Court dismissed E.K.’s request to restore her parental authority for X. The court observed that since June 1997 E.K. had cohabited with a man who had fathered X. Her parents had not approved of that relationship. E.K. had concealed her pregnancy.

She had not consulted a doctor and smoked. E.K. had been interested in continuing the relationship with her child’s father, who had, however, not accepted the child. When X was born, E.K. declared that she wanted to leave him in the hospital for subsequent adoption. In August 1998 the father of X had left E.K. and she had moved into her parents’ flat. She started psychological therapy and in December 1998 informed her parents about the birth of X. The court considered that E.K. was not emotionally ready to take care of a child. Moreover, her actions had been influenced by her parents. E.K. was responsible for the fact that there did not exist any emotional bonds between her and X. At the same time, X had strong emotional bonds with the applicants who provided him with very good living conditions.

On 29 May 2000 E.K. appealed against this decision. On 13 July and 23 November 2000 the Warsaw Regional Court held hearings and on the latter date it quashed the decision of the Warsaw District Court and remitted the case for reconsideration. On 19 December 2000 the Warsaw District Court held the first hearing at which it decided to order opinions of two experts in psychology. The experts submitted their opinions on 2 March 2001. At the hearing held on 8 March 2001 the Warsaw District Court again dismissed E.K.’s request to restore her parental authority for X. At the same time the court decided that X should be placed in the foster family of J.K. and B.K. It pointed out that E.K. was not able to provide X with proper care.

The court referred to expert evidence which showed that she was emotionally and socially immature and behaved like a child who needed care and who was not responsible for her actions. As for its decision to place X with E.K.’s parents the court was of the view that “it was justified to place the child in the foster family of the maternal grandparents since the advantages from growing up in a biological family exceeded the disadvantages resulting from the change of [X’s] environment.” E.K. appealed against the decision. On 23 May 2001 the Warsaw District Court refused the applicants’ standing in the proceedings for an application for the restoration of E.K’s parental authority. The applicants appealed, but their appeal was dismissed on 26 June 2001 by the Warsaw Regional Court.

On 4 July 2001 the Warsaw District Court rejected the applicants’ appeal against its decision to place X with his biological grandparents, J.K. and B.K., since the applicants did not have standing in those proceedings. On 5 September and 4 October 2001 the court held hearings. At one of the hearings the Regional Court heard the applicants. On 18 October 2001 the Warsaw Regional Court allowed E.K.’s appeal against the decision of the Warsaw District Court and granted her parental authority for X. Basing itself on the expert opinions, the court established that there were at present no indications that E.K. should not be personally taking care of X. The court then stated: “An important issue, undoubtedly of the greatest significance, is to establish whether the wellbeing of [X] requires that he be returned to his biological mother.

The interest of the child is the overriding factor in the instant case. According to the experts, whose opinions were followed by the District Court, a child will have the best conditions for its development in the biological family. Other forms of foster family are allowed only if the biological parents are unable or inept to care [for the child]. Obviously, every change in the environment of [X] might give rise to difficulties of adaptation; however, it is common knowledge that small children adapt quickly to new conditions. The Adoption Centre offers to help in this respect. The experts underlined that the removal of [X] to the biological family had to be carried out correctly; it did not have to create a shock for him.

The pre-adoptive family, for which the separation would be extremely painful, declares that, to ensure the best for X, they will do everything to make the removal of X as painless as possible for him. The behaviour of the biological family ... shows their understanding that ... entering into X’s life must come gradually, consensually and in a manner accepted by both parties. The [applicants’ and E.K.’s] position on that issue lead [the court] to believe that the biological mother’s taking over the care of [X] would not create a shock for the child. In the light of the above, the court decided as in the operative part.” The decision was final. On 8 November 2001, X, who had been living with the applicants for three years and considered them as his parents, was taken away from them.

On 30 January 2002 the Warsaw District Court discontinued the adoption proceedings. On 25 September 2002 the Warsaw District Court dismissed the applicants’ application to grant them visiting rights. The custody and adoption of children are regulated by the Family Code 1964 (Kodeks Rodzinny i Opiekuńczy). Article 111 of the Family Code provides as follows: “1. If parental authority cannot be carried out due to a permanent obstacle or due to fact that the parents abuse their parental authority or grossly neglect their duties with respect to children, the family court shall deprive the parents of their parental authority...

2. If the reasons for which deprivation of the parental responsibilities was ordered cease to exist, the family court may restore parental authority.” On 17 September 2004 the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki) (“the 2004 Act”) entered into force. It lays down various legal means designed to counteract and/or redress the undue length of judicial proceedings. A more detailed rendition of the relevant domestic law provisions is set out in the Court’s judgment in Krasuski v. Poland, no. 61444/00, §§ 3446, ECHR 2005–...

(extracts) and in Charzyński v. Poland (dec.), no. 15212/03, §§ 1223, ECHR 2005–…