ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3531/2012

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 16/R din 11 ianuarie 2010,

Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a

constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul F.M.

împotriva Deciziei nr. 613 din 1 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel

Galați în Dosarul de recurs nr. 1004/44/12005 (număr în format vechi

241/CM/2005).

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs contestatorul.

Învestită cu

judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 18 martie

2011, suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca

urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a stat în

nelucrare până la 28 martie 2012, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea

pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de

18 mai 2012.

La acest termen,

Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se

impune a fi admisă pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această

lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea

să o facă.

Aceasta este și

situația în speță unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242

alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 18 martie 2011,

părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi

săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății cererii de

recurs.

Astfel, din

verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 19 martie 2012, când

s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., nici una din părți nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei

pe rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de contestatorul F.M. împotriva Deciziei nr. 16/R din 11

ianuarie 2010 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 mai 2012.

Procesat de GGC - AA