ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 182/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 182/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond

Prin sentința civilă nr. 427 din 27 aprilie  2012

a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost

respinsă excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 11.5 din O.M.J. nr. 399/2007

și art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007,

invocată de reclamanții

M.C.C. și de G.C.

în contradictoriu cu pârâții P.C., M.F.P., D.G.F.P.D., M.J. și A.N.P., prin

directorul general și A.N.P.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate invocată de pârâta A.N.P. este neîntemeiată deoarece caracterul de

act administrativ cu caracter normativ a O.M.J. nr. 399/C2007 și al Deciziei

directorului general al A.N.P. nr. 307/2007 nu atrage inadmisibilitatea

excepției de nelegalitate.

Interpretarea logică

a fortiori a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 conduce la aceeași

concluzie, mai ales că și practica constantă a Înaltei Curți este în același

sens.

A fost reținută ca

neîntemeiată și susținerea pârâtei A.N.P. potrivit cu care verificarea

legalității unui act administrativ unilateral pe calea excepției de

nelegalitate poate fi făcută oricând dar numai în perioada de valabilitate a

actului normativ în baza căruia a fost emis, întrucât abrogarea nu produce

efecte în privința legalității actului, ci cu privire la momentul până la care

acesta produce efecte juridice.

Instanța a reținut că

reclamanții invocă nelegalitatea dispozițiilor pct. 11.5 din O.M.J. nr. 399/C/2007

privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind

salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din

sistemul administrației penitenciare, aprobată prin Legea nr. 462/2006 și a art.

4 alin. (3) și 4 din Decizia Directorului General al ANP nr. 307 din 25

ianuarie 2007 în raport de art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43 din Legea nr.

293/2004, după renumerotare art. 45.

Pe fond, instanța a

reținut că excepția de nelegalitate este neîntemeiată deoarece O.M.J. nr. 399/C/2007

conține chiar normele metodologice de aplicare a ordonanței și scopul lor a

fost expunerea în concret a modului în care se realizează salarizarea pentru

orele lucrate suplimentar.

Din motivarea

excepției de nelegalitate ar rezulta că singura critică a reclamanților vizează

faptul că prevederile ordinului contravin prin adăugare la dispozițiile legale,

întrucât „nu se transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate

suplimentar”, căci se produc prejudicii rezultând din modul de remunerare a

acestora, dar instanța de fond a considerat că aceste susțineri sunt nefondate

pentru că art. 45 are în vedere ca unități de timp nu doar ora ci și ziua,

săptămâna și respectiv luna, iar la pct. 11.5 din O.M.J. nr. 339/2007 emitentul

a arătat modul concret de calcul al orelor și respectiv zilelor lucrate

suplimentar.

Chiar și propoziția

de la pct. 11.5 lit. c) „fracțiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar

se neglijează” nu adaugă la lege, căci nu instituie prin ea însăși o procedură

diferită de calcul orelor/ zilelor lucrate suplimentar, iar instanța de fond a

arătat că ea nu este în măsură să schimbe, să deturneze scopul și sensul

prevederilor legii.

S-a reținut că este

evident că actele emise pe baza și în executarea unor alte acte normative nu

trebuie să se rezume la o simplă preluare formală a dispozițiilor acestora din

urmă, ci trebuie să ofere soluții concrete pentru punerea în executare a

acestora, urmând însă scopul și spiritul legii.

Mai mult,

dispozițiile art. 11.5 din O.M.J. nr. 399/2007 reglementează situația specială

a „lucrului în tură”, or, alin. (3) al art. 45 din Legea nr. 293/2004 prevede

că „în cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata programului

normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica

aceste dispoziții legale”, iar a înlătura pe calea excepției de nelegalitate

prevederile care reglementează o situație specială pentru care legea trimite la

dispozițiile speciale, echivalează practic cu imposibilitatea punerii în

executare chiar a normelor legale, fapt care contravine prevederilor art. 108 alin.

(2) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamanții

M.C.C. și G.C.

, solicitând admiterea recursurilor și

modificarea acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocate.

În motivele de recurs

se critică soluția ca fiind nelegală întrucât dispozițiile art. 11 pct. 5 din O.M.J.

nr. 339/2007 și a art. 4 din Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007

sunt nelegale, venind în contradicție și adăugând la lege, în speța de față

fiind vorba de O.U.G. nr. 64/2006 și Legea nr. 293/2006.

În art. 11 O.M.J. nr.

399/2007, mai exact pct. 5 și art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307/2007

se ajunge la o situație aberantă, întrucât recurenții-reclamanți au un număr de

ore lucrate suplimentar dar acestea sunt transformate în zile lucrate

suplimentar, iar dintr-o tură de 12 ore sau un multiplu de 12 ore se împarte la

8 ore, apărând zile suplimentare, iar fracțiile de zile rezultate suplimentar

se neglijează.

S-a susținut că nu se

transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar, iar instanța

de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legii întrucât a acceptat ca

un mod de calcul să fie contrar dispozițiilor legale.

Atâta timp cât legea

stipulează într-un anumit sens nu este admis ca alte acte normative, inferioare

în grad legii, să dispună contrariul, să adauge sau să modifice, ci doar

trebuie să vină în aplicarea legii.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

admite recursul declarat pentru următoarele motive:

Excepția de

nelegalitate dispozițiilor art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 399/ 2007 și a

dispozițiilor art. 4 alin. (3) și 4 din Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007

emisă de Direcția Generală a A.N.P. a fost invocată pentru că ar contraveni

dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și O.G. nr. 64/2006.

Potrivit art. 16 din

O.G. nr. 64/2006 „pentru orele prestate „pentru orele prestate de funcționarii

publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare peste durata

normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte

zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43

din Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

Art. 43 din Legea nr.

293/2004 la care face trimitere art. 16 din O.G. nr. 64/2006 are în actuala

reglementare nr. 45 și prevede că: „(1) Durata normală a programului de lucru

este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. (2) Programul de lucru al

personalului din compartimentele a căror activitate impune prezența în serviciu

mai mult de 8 ore se stabilește de către directorii unităților, în raport cu

necesitățile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru legal. (3)

În cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata programului

normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica

aceste dispoziții legale. (4) Orele prestate de funcționarii publici din

sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru

se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii

suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30

de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare,

cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:

a) 75% din salariul

de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;

b) 100% din salariul

de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate

în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate

cu reglementările în vigoare, nu se lucrează”.

În baza acestor texte

a fost emis O.M.J. nr. 399/C/2007 privind aprobarea normelor metodologice de

aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006 care la pct. 11.5 prevede că:

„În cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata normală a timpului de

lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti astfel:

a) Total ore lucrate

conform pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar;

b) Ore lucrate

suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar;

c) Primele două ore

din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de

bază iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor de 100% din salariul

de bază. Fracțiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează.”

A fost emisă însă și

Decizia Directorului General al ANP nr. 307 din 25 ianuarie 2007 privind plata

orelor suplimentare efectuate de către funcționarii publici cu statut special

și personalul civil din sistemul administrației penitenciarelor care la art. 4 alin.

(3) și 4 au următorul conținut: Alin. (3) „În cazul lucrului în ture, numărul

orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului

lunar, se calculează astfel: Total ore lucrate conform pontaj – total ore

lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; Ore lucrate suplimentar/8 ore pe

zi = număr de zile lucrate suplimentar”. Alin. (4) „Primele două ore din

fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de

bază iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor de 100% din salariul

de bază. Fracțiunile de zile se neglijează”.

În cadrul procedurii

excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004,

legalitatea unui act administrativ trebuie analizată în funcție de actele

normative cu forță juridică superioară în baza cărora au fost emise în raport

cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, principiu

consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr.

24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, republicată.

Instanța de fond a

respins excepțiile de nelegalitate apreciind că acestea sunt conforme cu actele

normative în baza cărora au fost adoptate.

Însă, nu vor fi

reținute susținerile instanței de fond potrivit cărora prin art. 11 din O.M.J. nr.

399/2007 s-ar stabili un mod de calcul pentru situația specială a lucrului în

ture, pentru determinarea orelor suplimentare, întrucât dacă s-ar aprecia că

organizarea programului de lucru în ture ar reclama o modalitate diferită de

calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestate peste durata

normală a timpului de lucru, atunci normele metodologice tot trebuie să

respecte dispozițiile legale incidente.

De altfel, chiar în art.

43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 (actual 45 alin. (3)) se prevede că „În

cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului normale

de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica aceste

dispoziții legale”.

Dacă ar fi existat

dispoziții legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau

precizate acele dispoziții pentru a putea verifica dacă normele metodologice de

aplicare sunt conforme acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de

dispoziții legale specifice, nu se poate aprecia decât că prin O.M.J. nr. 399/2007

trebuiau aprobate normele metodologice de punere în aplicare a art. 453 din

Legea nr. 293/2004, text care nu face nicio referire la lucrul în ture.

Dacă legiuitorul ar

fi dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste

durata normală a timpului de lucru în cazul „lucrului în ture” ar fi putut să o

facă, mai ale că O.G. nr. 64/2006 privea salarizarea și alte drepturi ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor.

În lipsa unei

mențiuni exprese în O.G. nr. 64/2006 sau în art. 43 din Legea nr. 293/2006

privind plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în

ture, nici în Normele metodologice sau într-o decizie a Directorului General al

ANP nu se putea stabili o modalitate diferită decât cea prevăzută de lege.

Cum art. 43 din Legea

nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracțiune de zile rezultate ca lucrate

suplimentar s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a

acestei legi nu puteau conține o astfel de reglementare.

Deși instanța de fond

încearcă să demonstreze că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a

fost invocată: „Fracțiile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se

neglijează” nu este în afara prevederilor legale, totuși din verificarea

textelor legale care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate

– art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43 alin. (4) din Legea nr. 293/2004,

rezultă că nu există o asemenea prevedere și că prin această reglementare se

ajunge la situația ca o parte din munca prestată peste durata normală a

timpului de lucru să nu poată fi plătită, deși sunt respectate dispozițiile art.

45 alin. (5) din Legea nr. 293/2004 iar scopul legii este acela de a plăti

orele suplimentare.

Pentru că hotărârea

instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 poct.9 Cod procedura civilă, în baza art. 312 Cod

procedura civilă și art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, vor fi admise recursurile,

va fi modificată sentința atacată în sensul că va admite excepția de

nelegalitate și va constata nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din O.M.J.

nr. 399/2007 emisă de Directorul General al A.N.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursurile declarate

de

M.C.C.

și de G.C. împotriva sentinței nr. 427 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanții

M.C.C. și de G.C.

.

Constată

nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007 și a

dispozițiilor art. 4 din Decizia nr. 307/2007 emisă de Directorul General al A.N.P..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2013.