ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 218/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 218/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr.

432

din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din OMJ nr. 399/2007 și art. 4 alin.

(3) și (4) din Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307 din 25 ianuarie 2007,

invocată de reclamantul M.S., în contradictoriu cu pârâții P.C., M.F.P., M.J. și

A.N.P..

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că inadmisibilitatea excepției de

nelegalitate invocată de pârâta A.N.P. este neîntemeiată, deoarece natura

juridică de act administrativ unilateral cu caracter normativ a O.M.J. nr. 399/2007

și a Deciziei Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007 nu atrage

inadmisibilitatea excepției de nelegalitate.

Interpretarea logică

a fortiori a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 conduce la aceeași

concluzie, mai ales că și practica constantă a Înaltei Curți este în același

sens.

A fost reținută ca

neîntemeiată și susținerea pârâtei A.N.P., potrivit cu care verificarea

legalității unui act administrativ unilateral pe calea excepției de

nelegalitate poate fi făcută oricând, dar numai în perioada de valabilitate a

actului normativ în baza căruia a fost emis, întrucât abrogarea nu produce

efecte în privința legalității actului, ci cu privire la momentul până la care

acesta produce efecte juridice.

Instanța a reținut că

reclamantul invocă nelegalitatea dispozițiilor pct. 11.5 din OMJ nr. 399/C/2007

privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind

salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din

sistemul administrației penitenciare, aprobată prin Legea nr. 462/2006 și a art.

4 alin. (3) și (4) din Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307 din 25

ianuarie 2007, în raport de art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43 din Legea nr.

293/2004, după renumerotare art. 45.

Pe fond, instanța a

reținut că excepția de nelegalitate este neîntemeiată, deoarece O.M.J. nr. 399/C/2007

conține chiar normele metodologice de aplicare a ordonanței și scopul lor a

fost expunerea în concret a modului în care se realizează salarizarea pentru

orele lucrate suplimentar.

Din motivarea

excepției de nelegalitate rezultă că singura critică a reclamantului vizează

faptul că prevederile ordinului contravin prin adăugare la dispozițiile legale,

întrucât „nu se transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate

suplimentar”, căci, procedând astfel, se produc prejudicii rezultând din modul

de remunerare a acestora, dar instanța de fond a considerat că aceste susțineri

sunt nefondate, pentru că art. 45 are în vedere ca unități de timp nu doar ora,

ci și ziua, săptămâna și respectiv luna, iar la pct. 11.5 din Ordinul M.J. nr. 339/2007

emitentul a arătat modul concret de calcul al orelor și respectiv zilelor

lucrate suplimentar.

Chiar și propoziția

de la pct. 11.5 lit. c) „fracțiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar

se neglijează” nu adaugă la lege, căci nu instituie prin ea însăși o procedură

diferită de calcul orelor/zilelor lucrate suplimentar, iar instanța de fond a

arătat că ea nu este în măsură să schimbe, să deturneze scopul și sensul

prevederilor legii.

S-a reținut că este

evident că actele emise pe baza și în executarea unor alte acte normative nu

trebuie să se rezume la o simplă preluare formală a dispozițiilor acestora din

urmă, ci trebuie să ofere soluții concrete pentru punerea în executare a

acestora, urmând însă scopul și spiritul legii.

Mai mult,

dispozițiile art. 11.5 din OMJ nr. 399/2007 reglementează situația specială a

„lucrului în tură”, or, alin. (3) al art. 45 din Legea nr. 293/2004 prevede că

„în cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata programului

normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica

aceste dispoziții legale”, iar a înlătura pe calea excepției de nelegalitate

prevederile care reglementează o situație specială pentru care legea trimite la

dispozițiile speciale, echivalează practic cu imposibilitatea punerii în

executare chiar a normelor legale, fapt care contravine prevederilor art. 108 alin.

(2) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul M.S., solicitând admiterea recursului și

modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii excepției de nelegalitate

invocate, în temeiul art. 304

1

C.proC. civ.

În motivele de recurs

se critică soluția ca fiind nelegală, întrucât dispozițiile art. 11 pct. 5 din Normele

metodologice aprobate prin OMJ nr. 399/2007 și ale art. 4 din Decizia Directorului

General al A.N.P. nr. 307/2007 sunt nelegale, întrucât adaugă la lege și vin în

contradicție cu dispozițiile O.U.G. nr. 64/2006 și ale Legii nr. 293/2006.

În art. 11 OMJ nr. 399/2007,

mai exact pct. 5 și art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307/2007 se ajunge

la o situație aberantă, întrucât recurentul-reclamant are un număr de ore

lucrate suplimentar, dar acestea sunt transformate în zile lucrate suplimentar,

iar dintr-o tură de 12 ore sau un multiplu de 12 ore se împarte la 8 ore,

apărând zile suplimentare, iar fracțiile de zile rezultate suplimentar se

neglijează.

S-a susținut că nu se

transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar, iar instanța

de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legii, întrucât a acceptat ca

un mod de calcul să fie contrar dispozițiilor legale.

Atâta timp cât legea

stipulează într-un anumit sens nu este admis ca alte acte normative, inferioare

în grad legii, să dispună contrariul, să adauge sau să modifice, ci doar

trebuie să vină în aplicarea legii.

Intimații P.C. și A.N.P.

au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse

în continuare.

Excepția de

nelegalitate a dispozițiilor pct. 11.5 din Normele metodologice aprobate prin O.M.J.

nr. 399/C/2007 și a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307

din 25 ianuarie 2007 emisă de Direcția Generală a A.N.P. a fost invocată pe

motiv că acestea ar contraveni dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și O.G. nr. 64/2006.

Potrivit art. 16 din

O.G. nr. 64/2006 „pentru orele prestate de funcționarii publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a

timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în

care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din

Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

Art. 43 din Legea nr.

293/2004, la care face trimitere art. 16 din O.G. nr. 64/2006, are în actuala

reglementare nr. 45 și prevede că: „(1) Durata normală a programului de lucru

este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. (2) Programul de lucru al

personalului din compartimentele a căror activitate impune prezența în serviciu

mai mult de 8 ore se stabilește de către directorii unităților, în raport cu

necesitățile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru legal. (3)

În cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata programului

normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica

aceste dispoziții legale. (4) Orele prestate de funcționarii publici din

sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru

se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii

suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30

de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna

următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:

a) 75% din salariul

de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;

b) 100% din salariul

de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate

în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate

cu reglementările în vigoare, nu se lucrează”.

În baza acestor texte

a fost emis O.M.J. nr. 399/C/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de

aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006, care la pct. 11.5 prevede

că: „În cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata normală a timpului

de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti astfel:

a) Total ore lucrate

conform pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar;

b) Ore lucrate

suplimentar/ 8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar;

c) Primele două ore

din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de

bază iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor de 100% din salariul

de bază. Fracțiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează.”

A fost emisă însă și

Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/25 ianuarie 2007 privind plata

orelor suplimentare efectuate de către funcționarii publici cu statut special

și personalul civil din sistemul administrației penitenciarelor, în care art. 4

alin. (3) și (4) au următorul conținut: (3) „În cazul lucrului în ture, numărul

orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului

lunar, se calculează astfel: Total ore lucrate conform pontaj – total ore

lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; Ore lucrate suplimentar/ 8 ore

pe zi = număr de zile lucrate suplimentar”. (4) „Primele două ore din fiecare

zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază iar

diferența până la opt ore se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază.

Fracțiunile de zile se neglijează”.

În cadrul procedurii

excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004,

legalitatea unui act administrativ trebuie analizată în funcție de actele

normative cu forță juridică superioară în baza cărora au fost emise, în raport

cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, principiu

consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr.

24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, republicată.

Instanța de fond a

respins excepția de nelegalitate, apreciind că dispozițiile a căror nelegalitate

este invocată sunt conforme cu actele normative în baza cărora au fost

adoptate.

Însă, nu vor fi

reținute susținerile instanței de fond, potrivit cărora prin art. 11 din O.M.J.

nr. 399/2007 s-ar stabili un mod de calcul pentru situația specială a lucrului

în ture, pentru determinarea orelor suplimentare, întrucât dacă s-ar aprecia că

organizarea programului de lucru în ture ar reclama o modalitate diferită de

calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată peste durata

normală a timpului de lucru, atunci normele metodologice tot ar trebui să

respecte dispozițiile legale incidente.

De altfel, chiar în art.

43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 (actual 45 alin. (3)) se prevede că „În

cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului normal

de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica aceste

dispoziții legale”.

Dacă ar fi existat

dispoziții legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau

precizate acele dispoziții, pentru a putea verifica dacă normele metodologice

de aplicare sunt conforme acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de

dispoziții legale specifice, nu se poate aprecia decât că prin O.M.J. nr. 399/2007

trebuiau aprobate normele metodologice de punere în aplicare a art. 43 din

Legea nr. 293/2004, text care nu face nicio referire la lucrul în ture.

Dacă legiuitorul ar

fi dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste

durata normală a timpului de lucru în cazul „lucrului în ture” ar fi putut să o

facă, mai ales că O.G. nr. 64/2006 privea salarizarea și alte drepturi ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor.

În lipsa unei

mențiuni exprese în O.G. nr. 64/2006, sau în art. 43 din Legea nr. 293/2004

privind plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în

ture, ori în Normele metodologice sau într-o decizie a Directorului General al A.N.P.,

nu se putea stabili o modalitate diferită decât cea prevăzută de lege.

Cum art. 43 din Legea

nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracțiune de zile rezultate ca lucrate

suplimentar s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a

acestei legi nu puteau conține o astfel de reglementare.

Deși instanța de fond

încearcă să demonstreze că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a

fost invocată: „Fracțiile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se

neglijează” nu este în afara prevederilor legale, totuși din verificarea

textelor legale care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate

– art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43 alin. (4) din Legea nr. 293/2004,

rezultă că nu există o asemenea prevedere și că prin această reglementare se

ajunge la situația ca o parte din munca prestată peste durata normală a timpului

de lucru să nu poată fi plătită, deși sunt respectate dispozițiile art. 45 alin.

(5) din Legea nr. 293/2004, iar scopul legii este acela de a plăti orele

suplimentare.

Pentru că hotărârea

instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedura civilă, în baza art. 312 Cod

procedura civilă și art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, se va admite recursul, se

va modifica sentința atacată, în sensul că se va admite excepția de

nelegalitate și se va constata nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Normele

metodologice aprobate prin O.M.J. nr. 399/2007 emis de Directorul General al

A.N.P. și ale art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007

emisă de Directorul General al A.N.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul

declarat de M.S. împotriva sentinței nr. 432 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că, admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantul M.S.

și constată nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Normele metodologice

aprobate prin O.M.J. nr. 399/2007 și ale art. 4 alin. (3) și alin. (4) din

Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Directorul General al A.N.P..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2013.