ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4601/2012

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea

de ședință din 2 decembrie 2011 a Tribunalului Timiș,

secția a ll-a civilă,

s-a

respins cererea formulată de petenta F.M.

privind restituirea

originalului chitanței seria AB nr. 386182 din 10 octombrie 2005 prin care s-a

achitat onorariul provizoriu cuvenit expertului desemnat în cauză și a

dispunerii restituirii sumei achitate de către B.L.E.

Apelul declarat

de petenta F.M. împotriva acestei încheieri a fost respins, ca nefondat, prin

decizia civilă nr. 52/ A din 23 februarie 2012 pronunțată Curtea de Apel

Timișoara, secția a Il-a civilă.

Împotriva

acestei decizii, reclamanta F.M. a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia,

modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, susținându-se, în

esență, faptul că cererea sa privind restituirea chitanței scria AB nr. 386182

din 10 octombrie 2005 a fost calificată greșit atât de instanța de fond cât și

de cea de apel.

Analizând

decizia recurată în limitele controlului de legalitate, se constată că recursul

este fondat.

Obiectul

prezentului recurs vizează cererea de natură necontencioasă a petentei privind

restituirea originalului chitanței Seria AB nr. 386182 din 10 octombrie 2005

prin care aceasta a achitat către B.E.C. suma de 1000 lei, reprezentând

onorariu expertiză pentru dosarul nr. 3046/COM/2005 al Tribunalului Timiș,

expert S.A.

Potrivit

încheierii de ședință din 18 octombrie 2005 a Tribunalului Timiș, urmare a

decesului expertului S.A., a fost numit și introdus în cauză un nou expert,

respectiv S.D. Totodată, din încheierea de ședință din 6 martie 2006 a

Tribunalului Timiș reiese că expertiza dispusă în cauză nu a mai fost efectuată

datorită refuzului cooperării pârâților, astfel că instanța a revenit asupra

acesteia.

Potrivit

Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Secțiunea a

VlII-a intitulată „Eliberarea certificatelor și a copiilor de pe acte.

Restituirea înscrisurilor originale”, la art. 129 alin. (1) se statuează faptul

că restituirea înscrisurilor originale depuse la dosarul cauzei se

încuviințează, pentru dosarele în curs de judecată, de președintele completului

de judecată sau, în lipsa acestuia, de un membru al completului, iar pentru

dosarele arhivate, de primul-grefier sau, după caz, de grefierul șef al

instanței ori înlocuitorii acestora, iar la alin. (2) faptul că restituirea

înscrisurilor originale se face numai dacă actul poate fi păstrat la instanță

și în copie, fără ca prin aceasta să se producă o vătămare părților din proces.

În speță, se

constată că petenta F.M. s-a adresat instanței de judecată cu o cerere în

vederea obținerii înscrisului original, respectiv chitanța Seria AB nr. 386182

din 10 octombrie 2005 cu respectarea prevederilor art. 129 din Regulamentul de

ordine interioară al instanțelor de judecată, astfel că instanța de fond în mod

eronat a respins cererea acesteia.

Mai mult decât

atât, instanța de apel a reținut în mod corect că cererea petentei a fost

înregistrată greșit și repartizată spre soluționare unui complet de judecată,

deși aceasta fusese adresată grefierului șef al instanței.

De asemenea, în

mod greșit instanța de apel a reținut că o astfel de eroare îi este imputabilă

petentei, împrejurare față de care Înalta Curte constată că cererea petentei a

fost analizată greșit fără a se da eficiență principiului rolului activ, în

temeiul căruia instanța putea solicita lămuririle necesare.

În consecință,

având în vedere că cererea petentei a fost formulată cu respectarea

prevederilor art. 129 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de

judecată și că în mod eronat s-a imputat petentei culpa cu privire la modul în

care i-a fost analizată cererea, Înalta Curte urmează să admită recursul, să

modifice decizia recurată, în sensul admiterii apelului declarat de F.M. și să

schimbe încheierea apelată, cu consecința admiterii cererii privind restituirea

originalului chitanței Seria AB nr. 386182 din 10 octombrie 2005.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanta F.M. împotriva deciziei civile nr. 52/ A din 23

februarie

2012

pronunțată de Curtea de

Apel Timișoara, secția a Il-a civilă.

Modifică

decizia recurată în sensul că admite apelul reclamantei F.M. declarat împotriva

încheierii

din

data de 2 decembrie

2011 a Tribunalului Timiș.

Schimbă

încheierea apelată, în sensul că admite cererea reclamantei și dispune

restituirea originalului chitanței Seria AB nr. 386182 din 10 octombrie 2005.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.