ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1390/2013

Asupra conflictului negativ de competență constată următoarele: Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Caracal la data de 31 august 2012 sub nr. de Dosar 4929/207/2012, petentul L.I.C., în contradictoriu intimata C.N.A.D.N.R., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal încheiat la data de 20 august 2012 de către agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. SA-CESTRIN și exonerarea sa de la plata amenzii. În motivarea plângerii petentul a arătat că în data de 20 august 2012, a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 225 RON, reținându-se în sarcina sa că la data de 22 iunie 2012, ora 13.25 , a circulat pe DN 64 km 3+700 m, localitatea Caracal, cu autovehiculul categoria A cu număr de înmatriculare XXX, iară a deține rovinietă valabilă.

Petentul a susținut că procesul-verbal menționat a fost întocmit fără respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește semnătura agentului constatator. A mai susținut că respectivul proces-verbal a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică, fiind asimilat în ceea ce privește condițiile și efectele sale cu un înscris sub semnătură privată. Or procesul-verbal de contravenție constituie un act autentic, întocmit de o autoritate publică și ar fi fost imperios necesară prezența semnăturii olografe a agentului constatator iar lipsa acesteia atrage nulitatea procesului-verbal, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și exonerarea de la plata amenzii.

În drept, petentul a invocat dispozițiile art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Prin sentința nr. 4285 din 18 octombrie 2012, Judecătoria Caracal și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București. Pentru a decide astfel, Judecătoria Caracal a reținut că din procesul-verbal de contravenție contestat în cauză, rezultă că locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este localitatea București. Din cuprinsul dispozițiilor art 32 alin. (2) rezultă că plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție se înaintează spre soluționare judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În același timp O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, legea speciala în materie, nu prevede dispoziții speciale privitoare la competența de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de contravenție privitor la faptele pe care le incriminează. Prin urmare în cauză sunt aplicabile dispozițiile generale din materia contravențiilor, dispoziții care prevăd, în mod imperativ, faptul că soluționarea plângerii revine judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București sub nr. 27794/303/2012.

Astfel investită, Judecătoria sectorului 6 București, la rândul său, prin sentința civilă nr. 99 din 09 ianuarie 2013, și-a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Caracal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, l-a înaintat, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art 20 și următoarele C. proc. civ. Pentru a decide astfel, Judecătoria sectorului 6 București a reținut următoarele: În cazul plângerii contravenționale ce face obiectul prezentei cauze, competența teritorială are caracter absolut și este reglementată de alin. (2) al art. 32 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia plângerea se soluționează de judecătoria în a cărei rază s-a săvârșit contravenția.

În cauza de față este vorba despre o faptă omisivă, deci o contravenție continuă, conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002, modificată și completată. Prin urmare, locul săvârșirii acesteia este considerat locul constatării săvârșirii contravenției, respectiv locul înregistrării faptei cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate. Or, acest loc este în Caracal, astfel cum este menționat în procesul-verbal contestat. Prin urmare, întrucât în speță locul săvârșirii faptei se află în raza de competență a Judecătoriei Caracal, jud. Olt, acestei instanțe îi aparține competența de soluționare a cauzei. Analizând conflictul negativ de competență, cu a cărui soluționare a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc.

civ., Înalta Curte, în temeiul considerentelor care succed, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal. Potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, „Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.", art. 9 alin. (2) din același act normativ statuând că „începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției". Totodată, potrivit art. 10 din O.G.

nr. 15/2001 „Contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare." Conform art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia." Art. 32 alin. (1) din același act normativ prevede că „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția". În speță, din examinarea procesului-verbal seria încheiat la data de 20 august 2012 de către agentul constatator M.A.A.

din cadrul C.N.A.D.N.R. SA-CESTRIN, împotriva căruia s-a formulat plângerea contravențională, reiese că locul constatării săvârșirii de către petent a contravenției constând în fapta de a circula fără a deține rovinieta, respectiv locul înregistrării faptei contravenționale cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, conform art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, este Caracal, respectiv DN 64 km 3+700 m, localitatea Caracal. Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și de art. 158 și art. 159 pct. 3 C. proc. civ., Judecătoria Caracal este instanța competentă să soluționeze plângerea formulată de petentul L.I.C., împotriva procesului-verbal încheiat la data de 20 audust 2012 de către agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R.

SA-CESTRIN.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 martie 2013.