ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1390/2013

Asupra conflictului negativ de competență

constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Caracal la data de 31 august 2012 sub nr. de Dosar 4929/207/2012, petentul L.I.C.,

în contradictoriu intimata

C.N.A.D.N.R., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să

dispună anularea procesului-verbal încheiat la data de 20 august 2012 de către agentul

constatator din cadrul C.N.A.D.N.R. SA-CESTRIN și exonerarea sa de la plata amenzii.

În motivarea plângerii petentul a arătat

că în data de 20 august 2012, a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum

de 225 RON, reținându-se în sarcina sa că la data de 22 iunie 2012, ora 13.25 ,

a circulat pe DN 64 km 3+700 m, localitatea Caracal, cu autovehiculul categoria

A cu număr de înmatriculare XXX, iară a deține rovinietă valabilă.

Petentul a susținut că procesul-verbal

menționat a fost întocmit fără respectarea dispozițiilor legale în ceea ce privește

semnătura agentului constatator. A mai susținut că respectivul proces-verbal a fost

generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 privind semnătura

electronică, fiind asimilat în ceea ce privește condițiile și efectele sale cu un

înscris sub semnătură privată. Or procesul-verbal de contravenție constituie un

act autentic, întocmit de o autoritate publică și ar fi fost imperios necesară prezența

semnăturii olografe a agentului constatator iar lipsa acesteia atrage nulitatea

procesului-verbal, conform art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și exonerarea de la plata

amenzii.

În drept, petentul a invocat dispozițiile

art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

Prin sentința nr. 4285 din 18 octombrie

2012, Judecătoria Caracal și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei sectorului 6 București.

Pentru a decide astfel, Judecătoria Caracal

a reținut că din procesul-verbal de contravenție contestat în cauză, rezultă că

locul săvârșirii contravenției reținute în sarcina petentului este localitatea București.

Din cuprinsul dispozițiilor art 32

alin. (2) rezultă că plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție se înaintează

spre soluționare judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.

În același timp O.G. nr. 15/2002 privind

aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri

naționale din România, legea speciala în materie, nu prevede dispoziții speciale

privitoare la competența de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal

de contravenție privitor la faptele pe care le incriminează.

Prin urmare în cauză sunt aplicabile dispozițiile

generale din materia contravențiilor, dispoziții care prevăd, în mod imperativ,

faptul că soluționarea plângerii revine judecătoriei în a cărei circumscripție a

fost săvârșită contravenția.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei

sectorului 6 București sub nr. 27794/303/2012.

Astfel investită, Judecătoria sectorului

6 București, la rândul său, prin sentința civilă nr. 99 din 09 ianuarie 2013, și-a

declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Caracal și, constatând

ivit conflictul negativ de competență, l-a înaintat, spre soluționare, Înaltei

Curți de Casație și Justiție, în temeiul art 20 și următoarele C. proc. civ.

Pentru a decide astfel, Judecătoria sectorului

6 București a reținut următoarele:

În cazul plângerii contravenționale ce

face obiectul prezentei cauze, competența teritorială are caracter absolut și este

reglementată de alin. (2) al art. 32 din O.G. nr. 2/2001, potrivit căruia plângerea

se soluționează de judecătoria în a cărei rază s-a săvârșit contravenția.

În cauza de față este vorba despre o faptă

omisivă, deci o contravenție continuă, conform art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002,

modificată și completată. Prin urmare, locul săvârșirii acesteia este considerat

locul constatării săvârșirii contravenției, respectiv locul înregistrării faptei

cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate. Or, acest loc este în Caracal, astfel

cum este menționat în procesul-verbal contestat.

Prin urmare, întrucât în speță locul săvârșirii

faptei se află în raza de competență a Judecătoriei Caracal, jud. Olt, acestei instanțe

îi aparține competența de soluționare a cauzei.

Analizând conflictul negativ de competență,

cu a cărui soluționare a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat

la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul considerentelor care succed,

va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.

Potrivit art. 8 alin. (1) din O.G. nr.

15/2001 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, „Fapta de a circula

fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează

cu amendă.", art. 9 alin. (2) din același act normativ statuând că „începând

cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul

unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România,

consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției".

Totodată, potrivit art. 10 din O.G. nr.

15/2001 „Contravențiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispozițiile O.G.

nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare."

Conform art. 31 alin. (1) din O.G. nr.

2/2001, „împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare

a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau

comunicării acestuia."

Art. 32 alin. (1) din același act normativ

prevede că „Plângerea se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția".

În speță, din examinarea procesului-verbal

seria încheiat la data de 20 august 2012 de către agentul constatator M.A.A. din

cadrul C.N.A.D.N.R. SA-CESTRIN, împotriva căruia s-a formulat plângerea contravențională,

reiese că locul constatării săvârșirii de către petent a contravenției constând

în fapta de a circula fără a deține rovinieta, respectiv locul înregistrării faptei

contravenționale cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, conform art. 9

alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, este Caracal, respectiv DN 64 km 3+700 m, localitatea

Caracal.

Așa fiind, în raport de dispozițiile

art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor

și de art. 158 și art. 159 pct. 3 C. proc. civ., Judecătoria Caracal este instanța

competentă să soluționeze plângerea formulată de petentul L.I.C., împotriva procesului-verbal

încheiat la data de 20 audust 2012 de către agentul constatator din cadrul C.N.A.D.N.R.

SA-CESTRIN.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

martie 2013.