ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3341/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată C.S.M., recurenta I.S., judecător la Judecătoria Cluj Napoca, a solicitat recunoașterea gradului profesional de judecător de curte de apel, cu mențiunea că nu dorește promovarea efectivă la instanța superioară. În motivarea cererii a arătat că își întemeiază solicitarea pe ideea de discriminare existentă între procurorii care au obținut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, prin efectul numirii în cadrul D.I.I.C.O.T., respectiv în cadrul D.N.A., și între ceilalți procurori și judecători, care sunt obligați să susțină concurs de promovare în gradul profesional superior.

În argumentarea susținerii menționate, petenta a invocat Hotărârile nr. 791/2007 și nr. 819/2007 ale Plenului C.S.M., prin care s-au respins cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, formulate de procurori din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., raportate la soluțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție de admitere a recursurilor declarate împotriva celor două hotărâri menționate. Consideră petenta că situația creată pe cale jurisprudențială, reprezintă o „rupere nejustificată a echilibrului" în rândul celor două categorii de magistrați, iar prevalarea procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.l.C.O.T. de alte dispoziții legale (ce vizează caracterul special al structurilor din care fac parte), decât cele ale Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, pentru înlăturarea regulii imperative a concursului, reprezintă o fraudă la lege tipică.

S-a mai susținut că procurorii au, ca și judecătorii, statut constituțional de magistrați, prevăzut expres de art. 133 și art. 134 din Legea fundamentală, iar prin Decizia Curții Constituționale nr. 866 din 28 noiembrie 2006, prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, s-a stabilit, cu valoare de principiu că judecătorii și procurorii se află în aceeași situație juridică, ceea ce presupune înlăturarea oricărei situații de discriminare ce s-ar putea ivi între cele două categorii de magistrați. Ca argument final adus în sprijinul cererii sale de recunoaștere a gradului profesional de judecător de curte de apel, petenta a arătat că prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorilor D.N.A.

și D.I.I.C.O.T., s-a deschis posibilitatea acestora de a solicita, în baza Legii nr. 303/2004, recunoașterea gradului profesional de judecător de curte de apel, fără a susține vreun concurs de promovare, în condițiile art. 43 din actul normativ amintit. Prin Hotărârea nr. 703 din 10 iulie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererea petentei I.S., privind recunoașterea gradului profesional de judecător de curte de apel. Pentru a hotărî astfel, C.S.M. a reținut că niciunul dintre judecătorii care au formulat cereri de recunoaștere a gradului profesional superior, printre care și petenta I.S., judecător la Judecătoria Cluj Napoca, examen de promovare în condițiile art. 43 - art. 47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

S-a apreciat că din interpretarea logică și teleologică a dispozițiilor legii mai sus menționate, rezultă că în cazul judecătorilor și procurorilor, cariera profesională evoluează prin promovare dintr-un grad profesional în gradul profesional imediat următor, numai în urma susținerii și promovării, în condițiile legii, a concursului de promovare în funcții de execuție, iar o interpretare contrară ar fi de natură să eludeze dispozițiile legale. A mai reținut C.S.M.

că în sprijinul acestei interpretări vin și dispozițiile art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 care stabilesc faptul că judecătorul sau procurorul eliberat din funcție din motive neimputabile își păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia instanțelor sau parchetelor, precum și dispozițiile art. 83 alin. (3) din același act normativ care prevăd că reîncadrarea în funcția de judecător, procuror ori magistrat-asistent se face fără concurs și cu avizul C.S.M., la instanțele, sau după caz, la parchetele de lângă acestea, în cadrul cărora au funcționat până la data pensionării.

A concluzionat în sensul că acestea sunt singurele excepții de recunoaștere a gradului profesional anterior dobândit, regula fiind aceea că gradul profesional corespunzător unei instanțe sau parchet superioare se dobândește numai prin promovarea concursului organizat în condițiile art. 43 - art. 47 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în acord cu Recomandarea (94) 12 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, adoptată la 13 octombrie 1994. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs I.S., invocând dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M..

În motivarea recursului a arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin practica juridică instituită, a recunoscut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a acelor procurori care au avut grad profesional de procuror la Parchetul de pe lângă judecătorii (cu vechime în funcție de 6 ani) doar prin numirea la D.N.A. sau D.I.I.C.O.T., în condițiile speciale ale O.U.G.nr. 43/2002 și ale Legii nr. 508/2004.

A mai susținut că promovarea procurorilor cu grad profesional de parchet de pe lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel, în temeiul legilor speciale precizate anterior nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile Legii nr. 303/2004, împrejurare care a condus la o situație discriminatorie între aceștia și toți judecătorii, precum și față de ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public care pentru promovarea la parchetele imediat superioare, ar trebui să susțină concursuri de promovare. A mai invocat Decizia Curții Constituționale nr. 866 din 28 noiembrie 2006, prin care s-a reținut, cu valoare de principiu, că judecătorii și procurorii se află în aceeași situație juridică prin statutul lor constituțional similar.

Analizând motivele invocate în recurs, hotărârea atacată a C.S.M., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente. În ceea ce privește dobândirea gradului profesional pentru instanțele superioare și parchetele de pe lângă acestea, aceasta se realizează prin promovarea judecătorilor și procurorilor, în condițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete. Concursul constă în probe scrise, cu caracter teoretic și practic, enumerate în cuprinsul art. 46 alin (2) din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată.

În art. 44 alin. (1) lit. b) din același act normativ se prevede condiția de 6 ani vechime în funcția de judecător pentru promovarea în funcția de judecător de curte de apel. Procedura de desfășurare a concursului este reglementată de Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările aduse prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 659 din 3 iulie 2008. Având în vedere dispozițiile legale menționate anterior, Înalta Curte constată că recurenta, care a formulat cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător curții de apel, nu a susținut examen de promovare în condițiile art. 43 - art. 47 din actul normativ menționat.

La pronunțarea hotărârilor judecătorești date de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru recunoașterea gradului profesional de procuror de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, față de care recurenta invocă discriminarea, instanța supremă a avut în vedere adoptarea unei legi speciale și anume Legea nr. 508/2004, de reglementare a cerințelor și procedurii de numire a procurorilor în cadrul unei structuri specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în condițiile și conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun reprezentat de Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Prin urmare, dispozițiile speciale ale Legii nr. 508/2004, nu pot fi extinse și aplicate prin analogie, altor categorii de magistrați.

Sintagma „în condiții de egalitate", folosită de art. 2 din O.G. 137/2000, republicată, nu poate fi interpretată decât prin raportare la principiul constituțional al egalității în drepturi, consacrat de dispozițiile art. 16 din Constituția României. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul declarat de I.S., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.S. împotriva Hotărârii nr. 703 din 10 iulie 2008 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2008.