ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3341/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată C.S.M., recurenta I.S.,

judecător la Judecătoria Cluj Napoca, a solicitat recunoașterea gradului

profesional de judecător de curte de apel, cu mențiunea că nu dorește

promovarea efectivă la instanța superioară.

În motivarea cererii a

arătat că își întemeiază solicitarea pe ideea de discriminare existentă între

procurorii care au obținut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă înalta Curte de Casație și Justiție, prin efectul numirii în cadrul D.I.I.C.O.T.,

respectiv în cadrul D.N.A., și între ceilalți procurori și judecători, care

sunt obligați să susțină concurs de promovare în gradul profesional superior.

În argumentarea susținerii

menționate, petenta a invocat Hotărârile nr. 791/2007 și nr. 819/2007 ale

Plenului C.S.M., prin care s-au respins cererile de recunoaștere a gradului

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, formulate de procurori din cadrul D.N.A. și D.I.I.C.O.T., raportate

la soluțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție de admitere a recursurilor

declarate împotriva celor două hotărâri menționate.

Consideră petenta că

situația creată pe cale jurisprudențială, reprezintă o „rupere nejustificată a

echilibrului" în rândul celor două categorii de magistrați, iar prevalarea

procurorilor din cadrul D.N.A. și D.I.l.C.O.T. de alte dispoziții legale (ce

vizează caracterul special al structurilor din care fac parte), decât cele ale

Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, pentru înlăturarea

regulii imperative a concursului, reprezintă o fraudă la lege tipică.

S-a mai susținut că

procurorii au, ca și judecătorii, statut constituțional de magistrați, prevăzut

expres de art. 133 și art. 134 din Legea fundamentală, iar prin Decizia Curții

Constituționale nr. 866 din 28 noiembrie 2006, prin care au fost declarate

neconstituționale dispozițiile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, s-a

stabilit, cu valoare de principiu că judecătorii și procurorii se află în

aceeași situație juridică, ceea ce presupune înlăturarea oricărei situații de

discriminare ce s-ar putea ivi între cele două categorii de magistrați.

Ca argument final adus în

sprijinul cererii sale de recunoaștere a gradului profesional de judecător de

curte de apel, petenta a arătat că prin acordarea gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

procurorilor D.N.A. și D.I.I.C.O.T., s-a deschis posibilitatea acestora de a

solicita, în baza Legii nr. 303/2004, recunoașterea gradului profesional de

judecător de curte de apel, fără a susține vreun concurs de promovare, în

condițiile art. 43 din actul normativ amintit.

Prin Hotărârea nr. 703 din

10 iulie 2008, Plenul C.S.M. a respins cererea petentei I.S., privind

recunoașterea gradului profesional de judecător de curte de apel.

Pentru a hotărî astfel, C.S.M.

a reținut că niciunul dintre judecătorii care au formulat cereri de

recunoaștere a gradului profesional superior, printre care și petenta I.S.,

judecător la Judecătoria Cluj Napoca, examen de promovare în condițiile art. 43

- art. 47 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

S-a apreciat că din

interpretarea logică și teleologică a dispozițiilor legii mai sus menționate,

rezultă că în cazul judecătorilor și procurorilor, cariera profesională

evoluează prin promovare dintr-un grad profesional în gradul profesional

imediat următor, numai în urma susținerii și promovării, în condițiile legii, a

concursului de promovare în funcții de execuție, iar o interpretare contrară ar

fi de natură să eludeze dispozițiile legale.

A mai reținut C.S.M. că în

sprijinul acestei interpretări vin și dispozițiile art. 65 alin. (6) din Legea nr.

303/2004 care stabilesc faptul că judecătorul sau procurorul eliberat din

funcție din motive neimputabile își păstrează gradul profesional dobândit în

ierarhia instanțelor sau parchetelor, precum și dispozițiile art. 83 alin. (3)

din același act normativ care prevăd că reîncadrarea în funcția de judecător, procuror

ori magistrat-asistent se face fără concurs și cu avizul C.S.M., la instanțele,

sau după caz, la parchetele de lângă acestea, în cadrul cărora au funcționat

până la data pensionării. A concluzionat în sensul că acestea sunt singurele

excepții de recunoaștere a gradului profesional anterior dobândit, regula fiind

aceea că gradul profesional corespunzător unei instanțe sau parchet superioare

se dobândește numai prin promovarea concursului organizat în condițiile art. 43

- art. 47 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările

ulterioare, în acord cu Recomandarea (94) 12 a Comitetului de Miniștri către

statele membre privind independența, eficiența și rolul judecătorilor, adoptată

la 13 octombrie 1994.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs I.S., invocând dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004

privind C.S.M..

În motivarea recursului a

arătat că Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, prin practica juridică instituită, a recunoscut gradul

profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție și a acelor procurori care au avut grad profesional de procuror la Parchetul

de pe lângă judecătorii (cu vechime în funcție de 6 ani) doar prin numirea la

D.N.A. sau D.I.I.C.O.T., în condițiile speciale ale O.U.G.nr. 43/2002 și ale

Legii nr. 508/2004.

A mai susținut că promovarea

procurorilor cu grad profesional de parchet de pe lângă judecătorie, tribunal

sau curte de apel, în temeiul legilor speciale precizate anterior nu trebuie

confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție în condițiile Legii nr. 303/2004, împrejurare care a condus la o

situație discriminatorie între aceștia și toți judecătorii, precum și față de

ceilalți procurori din cadrul Ministerului Public care pentru promovarea la

parchetele imediat superioare, ar trebui să susțină concursuri de promovare.

A mai invocat Decizia Curții

Constituționale nr. 866 din 28 noiembrie 2006, prin care s-a reținut, cu

valoare de principiu, că judecătorii și procurorii se află în aceeași situație

juridică prin statutul lor constituțional similar.

Analizând motivele invocate

în recurs, hotărârea atacată a C.S.M., Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

În ceea ce privește

dobândirea gradului profesional pentru instanțele superioare și parchetele de

pe lângă acestea, aceasta se realizează prin promovarea judecătorilor și

procurorilor, în condițiile art. 43 din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor

și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, numai

prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante

existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete.

Concursul constă în probe

scrise, cu caracter teoretic și practic, enumerate în cuprinsul art. 46 alin

(2) din Legea nr. 303/2004, republicată și modificată.

În art. 44 alin. (1) lit. b)

din același act normativ se prevede condiția de 6 ani vechime în funcția de

judecător pentru promovarea în funcția de judecător de curte de apel.

Procedura de desfășurare a

concursului este reglementată de Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat

prin Hotărârea C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările aduse

prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 659 din 3 iulie 2008.

Având în vedere dispozițiile

legale menționate anterior, Înalta Curte constată că recurenta, care a formulat

cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător curții de apel, nu

a susținut examen de promovare în condițiile art. 43 - art. 47 din actul

normativ menționat.

La pronunțarea hotărârilor

judecătorești date de Înalta Curte de Casație și Justiție pentru recunoașterea

gradului profesional de procuror de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

față de care recurenta invocă discriminarea, instanța supremă a avut în vedere

adoptarea unei legi speciale și anume Legea nr. 508/2004, de reglementare a

cerințelor și procedurii de numire a procurorilor în cadrul unei structuri

specializate în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și

terorism, în condițiile și conform unei proceduri derogatorii de la dreptul

comun reprezentat de Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și

completările ulterioare.

Prin urmare, dispozițiile

speciale ale Legii nr. 508/2004, nu pot fi extinse și aplicate prin analogie,

altor categorii de magistrați.

Sintagma „în condiții de

egalitate", folosită de art. 2 din O.G. 137/2000, republicată, nu poate fi

interpretată decât prin raportare la principiul constituțional al egalității în

drepturi, consacrat de dispozițiile art. 16 din Constituția României.

Pentru aceste considerente,

Înalta Curte va respinge recursul declarat de I.S., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de I.S. împotriva Hotărârii nr. 703 din 10 iulie 2008 a Plenului C.S.M., ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 8 octombrie 2008.