ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1478/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Instanța de fond

1.Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea

formulată, reclamanta A.A.C.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.T.I.,

ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la reînnoirea

asimilării privind funcționarea școlilor de șoferi asemenea unor societăți

comerciale sau regii autonome, în sensul prevăzut la art. 5 lit. b) din Ordinul

M.T.I. nr. 1019/2009.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că este persoană juridică, înființată de către un

grup de automobiliști în data de 5 aprilie 1904, constituiți în Adunare

generală, care au hotărât și semnat actul de înființare a primei asociații a

automobiliștilor din România, fiind recunoscută ca persoană morală, pe baza

Statutului propriu, prin Legea nr. 872/1909 adoptată de către Adunarea

Deputaților și de Senat la 22 ianuarie și respectiv 19 februarie 1909, lege

promulgată de Regele Carol I și publicată în M. Of., lege contrasemnată și de

ministrul de interne I.I.C.B.

S-a mai arătat că

de-a lungul timpului asociația a fost recunoscută și s-a reorganizat pe baza

mai multor acte normative și având în vedere faptul că la baza constituirii

acestei asociații au fost tocmai automobiliști, a fost singura instituție

autorizată să desfășoare activitatea specifică de școală de șoferi.

Reclamanta a arătat

că școala elibera brevete mixte pentru șoferi profesioniști și separat pentru

conducătorii amatori și că Școala Națională Auto a A.A.C.R., constituită în

conformitate cu prevederile statutului A.C.R., este una dintre numeroasele

activități tehnice în slujba membrilor asociației, pe lângă asistență rutieră,

depanare stradală și reparații în atelierele proprii.

S-a mai reținut în

cererea de chemare în judecată că pentru îndeplinirea dispozițiilor legale,

A.C.R. s-a adresat M.T.I. prin scrisoarea din 26 ianuarie 2010, înregistrată la

M.T.I. din data de 27 ianuarie 2010, prin care a solicitat reînnoirea

asimilării Școlii de Conducători Auto organizată de A.C.R. cu școlile de

conducători auto organizate de societățile comerciale, precum și faptul că M.T.I.

a emis în anul 1999, prima asimilare cu privire la funcționarea Școlii de

Conducători Auto organizată de A.C.R., cu școlile de conducători auto

organizate de societățile comerciale, care a fost reînnoită și în anul 2007.

2.Apărările pârâtului

Prin întâmpinarea formulată

în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

3.Soluția instanței de

fond

Prin sentința civilă

nr. 1140 din 16 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului A.A.C.R. formulată în contradictoriu

cu pârâtul M.T.I., ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că prin O.M.T.I. nr. 1019/2009

sunt reglementate termenii și condițiile legale în care activitatea de școală de

conducători auto poate fi efectuată, iar notele din 04 august 1999 și din 02

februarie 2007, menționate de către reclamantă, dincolo de faptul că reprezintă

derogări de la dispozițiile O.M.T. nr. 146/1999 și ale O.M.T.C.T. nr. 1856/2006,

care au fost abrogate, sunt acte ce provin de la același emitent și care au prevăzut

aceeași condiție impusă de art. 5 din Anexa nr. 2 la O.M.T.I. nr. 1019/2009, aceste

dispoziții nemodificând vechiul regim juridic incident desfășurării acestui tip

de activitate.

S-a apreciat de către

instanța de fond că prin aceste note instituția pârâtă a permis reclamantei, pe

cale de excepție, să desfășoare activitatea de școală de conducători auto și reprezintă

o dovadă în plus că aceasta a avut la dispoziție un interval de timp de 10 ani ca

să depună diligențele necesare respectării dispozițiilor O.M.T. nr. 146/1999 și

ale O.M.T.C.T. nr. 1856/2006 în ceea ce privește organizarea și funcționarea unei

școli auto, astfel că acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

II.Instanța de recurs

1.Criticile reclamantei

Reclamanta A.A.C.R. a

criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că a dobândit personalitate

juridică din 1905, fiind înființată ca asociație a automobiliștilor, recunoscută

ca persoană morală pe baza Statutului propriu, prin Legea nr. 872/1909, fiind singura

instituție autorizată să desfășoare activitatea specifică de școală de șoferi la

22 ianuarie 1910.

A precizat recurenta că

au dreptul să urmeze cursurile școlii sale de șoferi numai persoanele membre ale

A.A.C.R., structurat pe filiale județene, iar din 2005 a organizat cursuri de pregătire

pentru persoanele cu dizabilități locomotorii în București, Galați și Buzău, astfel

că este nejustificat refuzul Ministerului Transporturilor de a nu mai accepta desfășurarea

acestei activități de către recurente, urmărindu-se de fapt reorganizarea activității

acesteia .

Recurenta a învederat

că îndeplinește toate condițiile de funcționare a unei școli, mai puțin forma, nefiind

societate comercială, că nu deține resursele financiare pentru a-și schimba forma

juridică de funcționare și a transfera baza materială, iar interdicția de a mai

desfășura această activitate a reprezentat o pierdere financiară și de forță de

muncă la nivel național.

S-a solicitat admiterea

recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, fără a se indica

vreun temei legal.

2.Apărările intimatului

Intimatul M.T.I. prin

întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. a solicitat

respingerea recursului ca nefondat.

3.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum

și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia,

după cum se va arăta în continuare:

Ordinul M.T.I. nr. 1019/2009

reglementează condițiile în care poate fi desfășurată activitatea de „școală de

conducători auto, Ordinul fiind emis de M.T.I. în temeiul atribuțiilor conferite

prin O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, modificată și completată.

În conformitate cu

art. 5 din anexa 2 la O.M.T.I .nr. 1019/2009 activitatea de școală de șoferi poate

fi desfășurată de școlile din învățământul de stat sau particular pentru elevi și

studenți înmatriculați în sistemul propriu de învățământ și școlile auto din cadrul

societăților comerciale sau regiilor autonome.

Recurenta – reclamantă

nu are forma de organizare prevăzută de Ordinul menționat anterior, care să-i permită

organizarea și desfășurarea activității de școală de conducători auto.

Împrejurarea că o perioadă

destul de îndelungată de timp i s-a permis să întreprindă această activitate, pentru

persoanele membre ale Asociației, tocmai în virtutea tradițiilor istorice nu reprezintă

„un drept câștigat” care să confere recurentei posibilitatea de a solicita ca intimatul

să fie obligat ca în continuare să-i acorde „derogări” constând în „reînnoirea asimilării

privind funcționarea școlilor de șoferi din cadrul recurentei, cu cele care funcționează

în cadrul unor societăți comerciale sau regii autonome, conform art. 5 lit. b) din

Ordinul M.T.I. nr. 1019/2009.

Potrivit art. 124

alin. (1) din Constituție „justiția se înfăptuiește în numele legii”, astfel că

instanțele nu ar putea obliga o autoritate administrativă să repete o „derogare”

întrucât această abatere de la lege reprezintă o chestiune de oportunitate, a cărei

apreciere aparține exclusiv în competența autorității administrative, instanțele

neputând face o imixtiune care ar însemna o încălcare a principiului separației

puterilor în stat reglementat de art. 1 alin. (4) din Constituție.

4.Soluția instanței de

recurs

Constatând că sentința

atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut

de art. 304 C. proc. civ., solicitarea recurentei - reclamante fiind lipsită de

fundament juridic, în temeiul art. 312 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.A.C.R. împotriva

sentinței civile nr. 1140 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie

2012.