ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1478/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Instanța de fond 1.Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanta A.A.C.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.T.I., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la reînnoirea asimilării privind funcționarea școlilor de șoferi asemenea unor societăți comerciale sau regii autonome, în sensul prevăzut la art. 5 lit. b) din Ordinul M.T.I. nr. 1019/2009.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este persoană juridică, înființată de către un grup de automobiliști în data de 5 aprilie 1904, constituiți în Adunare generală, care au hotărât și semnat actul de înființare a primei asociații a automobiliștilor din România, fiind recunoscută ca persoană morală, pe baza Statutului propriu, prin Legea nr. 872/1909 adoptată de către Adunarea Deputaților și de Senat la 22 ianuarie și respectiv 19 februarie 1909, lege promulgată de Regele Carol I și publicată în M. Of., lege contrasemnată și de ministrul de interne I.I.C.B. S-a mai arătat că de-a lungul timpului asociația a fost recunoscută și s-a reorganizat pe baza mai multor acte normative și având în vedere faptul că la baza constituirii acestei asociații au fost tocmai automobiliști, a fost singura instituție autorizată să desfășoare activitatea specifică de școală de șoferi.

Reclamanta a arătat că școala elibera brevete mixte pentru șoferi profesioniști și separat pentru conducătorii amatori și că Școala Națională Auto a A.A.C.R., constituită în conformitate cu prevederile statutului A.C.R., este una dintre numeroasele activități tehnice în slujba membrilor asociației, pe lângă asistență rutieră, depanare stradală și reparații în atelierele proprii. S-a mai reținut în cererea de chemare în judecată că pentru îndeplinirea dispozițiilor legale, A.C.R. s-a adresat M.T.I. prin scrisoarea din 26 ianuarie 2010, înregistrată la M.T.I. din data de 27 ianuarie 2010, prin care a solicitat reînnoirea asimilării Școlii de Conducători Auto organizată de A.C.R. cu școlile de conducători auto organizate de societățile comerciale, precum și faptul că M.T.I.

a emis în anul 1999, prima asimilare cu privire la funcționarea Școlii de Conducători Auto organizată de A.C.R., cu școlile de conducători auto organizate de societățile comerciale, care a fost reînnoită și în anul 2007. 2.Apărările pârâtului Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 3.Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1140 din 16 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului A.A.C.R. formulată în contradictoriu cu pârâtul M.T.I., ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că prin O.M.T.I.

nr. 1019/2009 sunt reglementate termenii și condițiile legale în care activitatea de școală de conducători auto poate fi efectuată, iar notele din 04 august 1999 și din 02 februarie 2007, menționate de către reclamantă, dincolo de faptul că reprezintă derogări de la dispozițiile O.M.T. nr. 146/1999 și ale O.M.T.C.T. nr. 1856/2006, care au fost abrogate, sunt acte ce provin de la același emitent și care au prevăzut aceeași condiție impusă de art. 5 din Anexa nr. 2 la O.M.T.I. nr. 1019/2009, aceste dispoziții nemodificând vechiul regim juridic incident desfășurării acestui tip de activitate. S-a apreciat de către instanța de fond că prin aceste note instituția pârâtă a permis reclamantei, pe cale de excepție, să desfășoare activitatea de școală de conducători auto și reprezintă o dovadă în plus că aceasta a avut la dispoziție un interval de timp de 10 ani ca să depună diligențele necesare respectării dispozițiilor O.M.T.

nr. 146/1999 și ale O.M.T.C.T. nr. 1856/2006 în ceea ce privește organizarea și funcționarea unei școli auto, astfel că acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. II.Instanța de recurs 1.Criticile reclamantei Reclamanta A.A.C.R.

a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că a dobândit personalitate juridică din 1905, fiind înființată ca asociație a automobiliștilor, recunoscută ca persoană morală pe baza Statutului propriu, prin Legea nr. 872/1909, fiind singura instituție autorizată să desfășoare activitatea specifică de școală de șoferi la 22 ianuarie 1910. A precizat recurenta că au dreptul să urmeze cursurile școlii sale de șoferi numai persoanele membre ale A.A.C.R., structurat pe filiale județene, iar din 2005 a organizat cursuri de pregătire pentru persoanele cu dizabilități locomotorii în București, Galați și Buzău, astfel că este nejustificat refuzul Ministerului Transporturilor de a nu mai accepta desfășurarea acestei activități de către recurente, urmărindu-se de fapt reorganizarea activității acesteia . Recurenta a învederat că îndeplinește toate condițiile de funcționare a unei școli, mai puțin forma, nefiind societate comercială, că nu deține resursele financiare pentru a-și schimba forma juridică de funcționare și a transfera baza materială, iar interdicția de a mai desfășura această activitate a reprezentat o pierdere financiară și de forță de muncă la nivel național.

S-a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, fără a se indica vreun temei legal. 2.Apărările intimatului Intimatul M.T.I. prin întâmpinarea depusă la dosar în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ. a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, inclusiv ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Ordinul M.T.I. nr. 1019/2009 reglementează condițiile în care poate fi desfășurată activitatea de „școală de conducători auto, Ordinul fiind emis de M.T.I.

în temeiul atribuțiilor conferite prin O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, modificată și completată. În conformitate cu art. 5 din anexa 2 la O.M.T.I .nr. 1019/2009 activitatea de școală de șoferi poate fi desfășurată de școlile din învățământul de stat sau particular pentru elevi și studenți înmatriculați în sistemul propriu de învățământ și școlile auto din cadrul societăților comerciale sau regiilor autonome. Recurenta – reclamantă nu are forma de organizare prevăzută de Ordinul menționat anterior, care să-i permită organizarea și desfășurarea activității de școală de conducători auto.

Împrejurarea că o perioadă destul de îndelungată de timp i s-a permis să întreprindă această activitate, pentru persoanele membre ale Asociației, tocmai în virtutea tradițiilor istorice nu reprezintă „un drept câștigat” care să confere recurentei posibilitatea de a solicita ca intimatul să fie obligat ca în continuare să-i acorde „derogări” constând în „reînnoirea asimilării privind funcționarea școlilor de șoferi din cadrul recurentei, cu cele care funcționează în cadrul unor societăți comerciale sau regii autonome, conform art. 5 lit. b) din Ordinul M.T.I. nr. 1019/2009.

Potrivit art. 124 alin. (1) din Constituție „justiția se înfăptuiește în numele legii”, astfel că instanțele nu ar putea obliga o autoritate administrativă să repete o „derogare” întrucât această abatere de la lege reprezintă o chestiune de oportunitate, a cărei apreciere aparține exclusiv în competența autorității administrative, instanțele neputând face o imixtiune care ar însemna o încălcare a principiului separației puterilor în stat reglementat de art. 1 alin. (4) din Constituție. 4.Soluția instanței de recurs Constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzut de art. 304 C. proc. civ., solicitarea recurentei - reclamante fiind lipsită de fundament juridic, în temeiul art. 312 C. proc.

civ. și art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.A.C.R. împotriva sentinței civile nr. 1140 din 16 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 martie 2012.