ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4809/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 935/2012 din 12 octombrie

2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a

respins excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr.

399/2007 și art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia Directorului General al A.N.P.

nr. 307/2007, invocată de reclamantul P.G.R., în contradictoriu cu pârâții

Penitenciarul Craiova, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și

Administrația Națională a Penitenciarelor, în Dosarul nr. 1019/54/2012 al

aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut că excepția de nelegalitate este

neîntemeiată, deoarece O.M.J. nr. 399/C/2007 conține chiar normele metodologice

de aplicare a ordonanței și scopul lor a fost expunerea în concret a modului în

care se realizează salarizarea pentru orele lucrate suplimentar.

A mai reținut

instanța că din motivarea excepției de nelegalitate ar rezulta că singura

critică a reclamantului vizează faptul că prevederile ordinului contravin prin

adăugare la dispozițiile legale, întrucât "nu se transformă orele lucrate

suplimentar în zile lucrate suplimentar", căci se produc prejudicii

rezultând din modul de remunerare a acestora, dar instanța de fond a considerat

că aceste susțineri sunt nefondate pentru că art. 45 are în vedere ca unități

de timp nu doar ora, ci și ziua, săptămâna și respectiv luna, iar la pct. 11.5

din Ordinul M.J. nr. 339/2007 emitentul a arătat modul concret de calcul al

orelor și respectiv zilelor lucrate suplimentar.

Chiar și propoziția

de la pct. 11.5 lit. c) "fracțiunile de zile rezultate ca lucrate

suplimentar se neglijează" nu adaugă la lege, căci nu instituie prin ea

însăși o procedură diferită de calcul orelor/zilelor lucrate suplimentar, iar

instanța de fond a arătat că ea nu este în măsură să schimbe, să deturneze

scopul și sensul prevederilor legii.

S-a reținut că este

evident că actele emise pe baza și în executarea unor alte acte normative nu

trebuie să se rezume la o simplă preluare formală a dispozițiilor acestora din

urmă, ci trebuie să ofere soluții concrete pentru punerea în executare a

acestora, urmând însă scopul și spiritul legii.

Mai mult,

dispozițiile art. 11.5 din O.M.J. nr. 399/2007 reglementează situația specială

a "lucrului în ture", or, alin. (3) al art. 45 din Legea nr. 293/2004

prevede că "în cazul în care, pentru anumite categorii profesionale,

durata programului normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale

specifice, se vor aplica aceste dispoziții legale", iar a înlătura pe calea

excepției de nelegalitate prevederile care reglementează o situație specială

pentru care legea trimite la dispozițiile speciale, echivalează practic cu

imposibilitatea punerii în executare chiar a normelor legale, fapt care

contravine prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituție și art. 4 alin. (3)

din Legea nr. 24/2000.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul,

invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

În

motivarea recursului, se critică soluția ca fiind greșită, arătându-se, în

esență, că dispozițiile art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 339/2007 și a art. 4 din

Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007 sunt nelegale, venind în

contradicție cu legea și adăugând la aceasta, în speța de față fiind vorba de

O.U.G. nr. 64/2006 și Legea nr. 293/2006; s-a susținut, de asemenea, că nu se

transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar, iar instanța

de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legii, întrucât a acceptat ca

un mod de calcul să fie contrar dispozițiilor legale.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

fondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Se susține că

dispozițiile art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și (4)

din Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Direcția Generală a Administrației

Naționale a Penitenciarelor contravin dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și O.G.

nr. 64/2006.

Potrivit art. 16 din

O.G. nr. 64/2006 "pentru orele prestate de funcționarii publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a

timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în

care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din

Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Conform art. 43 din

Legea nr. 293/2004, la care face trimitere art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și

care, în actuala reglementare, are nr. 45: "Durata normală a programului

de lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână" (alin. (1));

"Programul de lucru al personalului din compartimentele a căror activitate

impune prezența în serviciu mai mult de 8 ore se stabilește de către directorii

unităților, în raport cu necesitățile operative, asigurându-se respectarea

timpului de lucru legal" (alin. (2)); "În cazul în care, pentru anumite

categorii profesionale, durata programului normal de lucru este stabilită prin

dispoziții legale specifice, se vor aplica aceste dispoziții legale"

(alin. (3)); "Orele prestate de funcționarii publici din sistemul

administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru se

compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii

suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30

de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna

următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează: a) 75% din

salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei

de lucru; b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu un spor de

100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în

celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se

lucrează" (alin. (4)).

În baza acestor

dispoziții legale a fost emis O.M.J. nr. 399/C/2007 privind aprobarea normelor

metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte

drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006, care la pct.

11.5 prevede că: "În cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata

normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti astfel: a)

Total ore lucrate conform pontaj - total ore lucrătoare din lună = ore lucrate

suplimentar; b) Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate

suplimentar; c) Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc

cu un spor de 75% din salariul de bază, iar diferența până la opt ore se

plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile rezultate

ca lucrate suplimentar se neglijează."

Totodată, a fost

emisă și Decizia Directorului General al ANP nr. 307 din 25 ianuarie 2007

privind plata orelor suplimentare efectuate de către funcționarii publici cu

statut special și personalul civil din sistemul administrației penitenciarelor.

Potrivit prevederilor art. 4 din această decizie "În cazul lucrului în

ture, numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform

pontajului lunar, se calculează astfel: Total ore lucrate conform pontaj -

total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; Ore lucrate

suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar" (alin. (3))

și "Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un

spor de 75% din salariul de bază, iar diferența până la opt ore se plătește cu

un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile se neglijează"

(alin. (4)).

În cadrul procedurii

prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ

trebuie analizată în funcție de actele normative cu forță juridică superioară

în baza cărora acesta a fost emis, în raport cu principiul ierarhiei și forței

juridice a actelor normative, principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din

Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Instanța de fond a

respins excepția de nelegalitate, apreciind că dispozițiile normative criticate

sunt conforme cu prevederile legale în baza cărora au fost adoptate.

Aprecierea instanței de

fond - potrivit căreia prin art. 11 din O.M.J. nr. 399/2007 s-ar stabili un mod

de calcul pentru situația specială a lucrului în ture, pentru determinarea

orelor suplimentare - nu este întemeiată, întrucât dacă s-ar considera că

organizarea programului de lucru în ture ar reclama o modalitate diferită de

calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată peste durata

normală a timpului de lucru, atunci normele metodologice tot trebuie să

respecte dispozițiile legale incidente.

De altfel, chiar în

cuprinsul art. 43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 (actual 45 alin. (3)) se

prevede că "În cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata

programului normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se

vor aplica aceste dispoziții legale".

Dacă ar fi existat

dispoziții legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau

precizate acele dispoziții pentru a putea verifica dacă normele metodologice de

aplicare sunt conforme acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de

dispoziții legale specifice, nu se poate aprecia decât că prin O.M.J. nr.

399/2007 trebuiau aprobate normele metodologice de punere în aplicare a art. 45

alin. (3) din Legea nr. 293/2004, text care nu face nicio referire la lucrul în

ture.

Dacă legiuitorul ar

fi dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste

durata normală a timpului de lucru în cazul "lucrului în ture" ar fi

putut să o facă, mai ales că O.G. nr. 64/2006 privea salarizarea și alte

drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciarelor.

În lipsa unei

mențiuni exprese în O.G. nr. 64/2006 sau în art. 43 din Legea nr. 293/2006

privind plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în

ture, nici în Normele metodologice sau într-o decizie a Directorului General al

ANP nu se putea stabili o modalitate diferită decât cea prevăzută de lege.

Cum art. 43 din Legea

nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracțiune de zile rezultate ca lucrate

suplimentar s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a

acestei legi nu puteau conține o astfel de reglementare.

Deși instanța de fond

consideră că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a fost invocată -

"Fracțiile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează" -

nu este în afara prevederilor legale, totuși, din verificarea textelor legale

care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate, respectiv art.

16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43 alin. (4) din Legea nr. 293/2004, rezultă că

nu există o asemenea prevedere și că prin această reglementare se ajunge la

situația ca o parte din munca prestată peste durata normală a timpului de lucru

să nu poată fi plătită, deși sunt respectate dispozițiile art. 45 alin. (5) din

Legea nr. 293/2004, iar scopul legii este acela de a plăti orele suplimentare.

Față de cele arătate,

constatându-se că hotărârea primei instanțe, a fost dată cu aplicarea greșită a

legii, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din

Legea nr. 554/2004, raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, va admite

recursul și va casa sentința recurată, în sensul admiterii excepției de

nelegalitate și constatării nelegalității dispozițiilor art. 11 pct. 5 din

Ordinul Ministrului Justiției nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și (4) din

Decizia nr. 307/2007 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a

Penitenciarelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de P.G.R. împotriva Sentinței nr. 935/2012 din 12 octombrie 2012 a

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată, în sensul că admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantul

P.G.R. și constată nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul

Ministrului Justiției nr. 399/2007 și art. 4 din Decizia nr. 307/2007 emisă de

Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 aprilie 2013.

Procesat de GGC - CL