ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4953/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost

respinsă excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 11.5 din Ordinul Ministrului

Justiției nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia Directorului General

al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 307/2007, invocate de petentul

R.V. în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Craiova, Ministerul Finanțelor Publice,

Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut că este nefondată susținerea reclamantului potrivit

căreia prin transformarea orelor lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar

se adaugă prevederilor legale întrucât astfel cum rezultă din conținutul art. 45,

legiuitorul a avut în vedere ca unități de timp nu doar ora, ci și ziua, săptămâna

și respectiv luna.

Referitor la prevederile

pct. 11.5 lit. c) „Fracțiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează”,

prima instanță a constatat că acestea nu adaugă legii căci nu instituie o procedură

diferită de calcul al orelor/zilelor lucrate suplimentar, ea fiind subsumată aplicării

prevederilor amintite mai sus, astfel că nu este în măsură să schimbe, să deturneze

scopul și sensul prevederilor legii.

Prin urmare, judecătorul

fondului a constatat că a înlătura pe calea excepției de nelegalitate prevederile

care reglementează o situație specială pentru care legea trimite la dispoziții speciale,

echivalează practic cu imposibilitatea punerii în executare chiar a normelor legale,

fapt care contravine prev. art. 108 alin. (2) din Constituție și art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 24/2000.

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs reclamantul R.V., solicitând admiterea recursului și modificarea

acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocate.

În motivele de recurs

se critică soluția ca fiind nelegală întrucât dispozițiile art. 11 pct. 5 din Ordinul

Ministrului Justiției nr. 339/2007 și a art. 4 din Decizia Directorului General

al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 307/2007 sunt nelegale, venind

în contradicție și adăugând la lege, în speța de față fiind vorba de O.U.G. nr.

64/2006 și Legea nr. 293/2006.

În art. 11 din Ordinul

Ministrului Justiției nr. 399/2007, mai exact pct. 5 și art. 4 alin. (3) și (4)

din Decizia nr. 307/2007 se ajunge la o situație aberantă, întrucât recurentul-reclamant

are un număr de ore lucrate suplimentar, dar acestea sunt transformate în zile lucrate

suplimentar, iar dintr-o tură de 12 ore sau un multiplu de 12 ore se împarte la

8 ore, apărând zile suplimentare, iar fracțiile de zile rezultate suplimentar se

neglijează.

S-a susținut că nu se

transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar, iar instanța de

fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legii întrucât a acceptat ca un mod

de calcul să fie contrar dispozițiilor legale.

Atâta timp cât legea stipulează

într-un anumit sens nu este admis ca alte acte normative, inferioare în grad legii,

să dispună contrariul, să adauge sau să modifice, ci doar trebuie să vină în aplicarea

legii.

Intimații Penitenciarul

Craiova, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției au formulat

întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curți asupra recursului

Analizând sentința atacată

atât prin prisma criticilor formulate de recurent, văzând și dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele

motive:

Excepția de nelegalitate

a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 399/2007 și

a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007

emisă de Direcția Generală a Administrației Naționale a Penitenciarelor a fost invocată

pentru că ar contraveni dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și O.G. nr. 64/2006.

Potrivit art. 16 din O.G.

nr. 64/2006 „pentru orele prestate de funcționarii publici cu statut special din

sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru, în

zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii, nu se

lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din Legea nr. 293/2004, cu modificările

și completările ulterioare”.

Art. 43 din Legea nr.

293/2004 la care face trimitere art. 16 din O.G. nr. 64/2006 are în actuala reglementare

nr. 45 și prevede că: „(1) Durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe

zi și de 40 de ore pe săptămână. (2) Programul de lucru al personalului din compartimentele

a căror activitate impune prezența în serviciu mai mult de 8 ore se stabilește de

către directorii unităților, în raport cu necesitățile operative, asigurându-se

respectarea timpului de lucru legal. (3) În cazul în care, pentru anumite categorii

profesionale, durata programului normal de lucru este stabilită prin dispoziții

legale specifice, se vor aplica aceste dispoziții legale. (4) Orele prestate de

funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare peste durata normală

a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care

compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în

următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti,

în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:

a) 75% din salariul de

bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;

b) 100% din salariul de

bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele

de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările

în vigoare, nu se lucrează”.

În baza acestor texte

a fost emis Ordinul Ministrului Justiției nr. 399/C/2007 privind aprobarea Normelor

metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi

ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor,

aprobată prin Legea nr. 462/2006 care la pct. 11.5 prevede că: „În cazul lucrului

în ture, orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului

lunar, se vor plăti astfel: a) Total ore lucrate conform pontaj - total ore lucrătoare

din lună = ore lucrate suplimentar; b) Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr

de zile lucrate suplimentar; c) Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar

se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază iar diferența până la opt ore

se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile rezultate

ca lucrate suplimentar se neglijează.”

A fost emisă însă și Decizia

Directorului General al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 307 din 25

ianuarie 2007 privind plata orelor suplimentare efectuate de către funcționarii

publici cu statut special și personalul civil din sistemul administrației penitenciarelor

care la art. 4 alin. (3) și (4) au următorul conținut: Alin. (3) „În cazul lucrului

în ture, numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform

pontajului lunar, se calculează astfel: Total ore lucrate conform pontaj - total

ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; Ore lucrate suplimentar/8 ore

pe zi = număr de zile lucrate suplimentar”. Alin. (4) „Primele două ore din fiecare

zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază iar diferența

până la opt ore se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile

de zile se neglijează”.

În cadrul procedurii excepției

de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act

administrativ trebuie analizată în funcție de actele normative cu forță juridică

superioară în baza cărora au fost emise în raport cu principiul ierarhiei și forței

juridice a actelor normative, principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție

și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă

pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Instanța de fond a respins

excepțiile de nelegalitate apreciind că acestea sunt conforme cu actele normative

în baza cărora au fost adoptate.

Însă, nu vor fi reținute

susținerile instanței de fond potrivit cărora prin art. 11 din Ordinul Ministrului

Justiției nr. 399/2007 s-ar stabili un mod de calcul pentru situația specială a

lucrului în ture, pentru determinarea orelor suplimentare, întrucât dacă s-ar aprecia

că organizarea programului de lucru în ture ar reclama o modalitate diferită de

calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată peste durata normală

a timpului de lucru, atunci normele metodologice tot trebuie să respecte dispozițiile

legale incidente.

De altfel, chiar în

art. 43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 [actual 45 alin. (3)] se prevede că „În

cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului normale de

lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica aceste dispoziții

legale”.

Dacă ar fi existat dispoziții

legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau precizate acele

dispoziții pentru a putea verifica dacă normele metodologice de aplicare sunt conforme

acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de dispoziții legale specifice,

nu se poate aprecia decât că prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 399/2007 trebuiau

aprobate normele metodologice de punere în aplicare a art. 453 din Legea nr. 293/2004,

text care nu face nicio referire la lucrul în ture.

Dacă legiuitorul ar fi

dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste durata normală

a timpului de lucru în cazul „lucrului în ture” ar fi putut să o facă, mai ales

că O.G. nr. 64/2006 privea salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici

cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor.

În lipsa unei mențiuni

exprese în O.G. nr. 64/2006 sau în art. 43 din Legea nr. 293/2006 privind plata

pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în ture, nici în

Normele metodologice sau într-o decizie a Directorului General al Administrației

Naționale a Penitenciarelor nu se putea stabili o modalitate diferită decât cea

prevăzută de lege.

Cum art. 43 din Legea

nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracțiune de zile rezultate ca lucrate suplimentar

s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a acestei legi nu

puteau conține o astfel de reglementare.

Deși instanța de fond

încearcă să demonstreze că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a fost

invocată: „Fracțiile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează” nu

este în afara prevederilor legale, totuși din verificarea textelor legale care au

stat la baza emiterii actelor administrative contestate - art. 16 din O.G. nr. 64/2006

și art. 43 alin. (4) din Legea nr. 293/2004, rezultă că nu există o asemenea prevedere

și că prin această reglementare se ajunge la situația ca o parte din munca prestată

peste durata normală a timpului de lucru să nu poată fi plătită, deși sunt respectate

dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 293/2004 iar scopul legii este acela

de a plăti orele suplimentare.

Pentru că hotărârea instanței

de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea

nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată în sensul

că va admite excepția de nelegalitate și va constata nelegalitatea dispozițiilor

art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 399/2007 emisă de Directorul

General al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de R.V., împotriva sentinței nr. 366 din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantul R.V. și constată

nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul Ministrului Justiției

nr. 399/C/2007 și a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307

din 25 ianuarie 2007 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 noiembrie 2012.