ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4954/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 267 din 2 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 11.5 din Ordinul ministrului justiției nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și alin. (4) din decizia directorului general al A.N.P. din 25 ianuarie 2007, invocate de petentul C.C.M. în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Craiova, Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Ministerul Justiției și A.N.P., prin directorul general și A.N.P.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că este nefondată susținerea reclamantului potrivit căreia prin transformarea orelor lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar se adaugă prevederilor legale întrucât astfel cum rezultă din conținutul art. 45, legiuitorul a avut în vedere ca unități de timp nu doar ora, ci și ziua, săptămâna și respectiv luna. Referitor la prevederile pct. 11.5 lit. c) „Fracțiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează.”, prima instanță a constatat că acestea nu adaugă legii căci nu instituie o procedură diferită de calcul al orelor/zilelor lucrate suplimentar, ea fiind subsumată aplicării prevederilor amintite mai sus, astfel că nu este în măsură să schimbe, să deturneze scopul și sensul prevederilor legii.

Prin urmare, judecătorul fondului a constatat că a înlătura pe calea excepției de nelegalitate prevederile care reglementează o situație specială pentru care legea trimite la dispoziții speciale, echivalează practic cu imposibilitatea punerii în executare chiar a normelor legale, fapt care contravine prev. art. 108 alin. (2) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C.C.M., solicitând admiterea recursului și modificarea acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocate. În motivele de recurs se critică soluția ca fiind nelegală întrucât dispozițiile art. 11 pct. 5 din Ordinul ministrului justiției nr. 339/2007 și a art. 4 din decizia directorului general al A.N.P.

din 25 ianuarie 2007 sunt nelegale, venind în contradicție și adăugând la lege, în speța de față fiind vorba de O.U.G. nr. 64/2006 și Legea nr. 293/2006. În art. 11 Ordinul ministrului justiției nr. 399/2007, mai exact pct. 5 și art. 4 alin. (3) și alin. (4) din decizia din 25 ianuarie 2007 se ajunge la o situație aberantă, întrucât recurentul-reclamant are un număr de ore lucrate suplimentar dar acestea sunt transformate în zile lucrate suplimentar, iar dintr-o tură de 12 ore sau un multiplu de 12 ore se împarte la 8 ore, apărând zile suplimentare, iar fracțiile de zile rezultate suplimentar se neglijează. S-a susținut că nu se transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar, iar instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legii întrucât a acceptat ca un mod de calcul să fie contrar dispozițiilor legale.

Atâta timp cât legea stipulează într-un anumit sens nu este admis ca alte acte normative, inferioare în grad legii, să dispună contrariul, să adauge sau să modifice, ci doar trebuie să vină în aplicarea legii. Intimații Penitenciarul Craiova, A.N.P. și Ministerul Justiției au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului. Analizând sentința atacată atât prin prisma criticilor formulate de recurent, văzând și dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele motive. Excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul ministrului justiției nr. 399/2007 și a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și alin. (4) din decizia din 25 ianuarie 2007 emisă de D.G.A.N.P.

a fost invocată pentru că ar contraveni dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și O.G. nr. 64/2006. Potrivit art. 16 din O.G. nr. 64/2006 pentru orele prestate de funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare”. Art. 43 din Legea nr. 293/2004 la care face trimitere art. 16 din O.G. nr. 64/2006 are în actuala reglementare nr. 45 și prevede că: „(1) Durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână.

(2) Programul de lucru al personalului din compartimentele a căror activitate impune prezența în serviciu mai mult de 8 ore se stabilește de către directorii unităților, în raport cu necesitățile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru legal. (3) În cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata programului normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica aceste dispoziții legale. (4) Orele prestate de funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător.

În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează: a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru; b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează”. În baza acestor texte a fost emis Ordinul ministrului justiției nr. 399/C/2007 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G.

nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006 care la pct. 11.5 prevede că: „În cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti astfel: a) Total ore lucrate conform pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; b) Ore lucrate suplimentar/ 8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar; c) Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează.” A fost emisă însă și decizia directorului general al A.N.P.

din 25 ianuarie 2007 privind plata orelor suplimentare efectuate de către funcționarii publici cu statut special și personalul civil din sistemul administrației penitenciarelor care la art. 4 alin. (3) și alin. (4) au următorul conținut: Alin. (3) „În cazul lucrului în ture, numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se calculează astfel: Total ore lucrate conform pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; Ore lucrate suplimentar/ 8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar”. Alin. (4) „Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază.

Fracțiunile de zile se neglijează”. În cadrul procedurii excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ trebuie analizată în funcție de actele normative cu forță juridică superioară în baza cărora au fost emise în raport cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată. Instanța de fond a respins excepțiile de nelegalitate apreciind că acestea sunt conforme cu actele normative în baza cărora au fost adoptate.

Însă, nu vor fi reținute susținerile instanței de fond potrivit cărora prin art. 11 din Ordinul ministrului justiției nr. 399/2007 s-ar stabili un mod de calcul pentru situația specială a lucrului în ture, pentru determinarea orelor suplimentare, întrucât dacă s-ar aprecia că organizarea programului de lucru în ture ar reclama o modalitate diferită de calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru, atunci normele metodologice tot trebuie să respecte dispozițiile legale incidente. De altfel, chiar în art. 43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 [actual art. 45 alin. (3)] se prevede că „În cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului normale de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica aceste dispoziții legale”.

Dacă ar fi existat dispoziții legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau precizate acele dispoziții pentru a putea verifica dacă normele metodologice de aplicare sunt conforme acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de dispoziții legale specifice, nu se poate aprecia decât că prin Ordinul ministrului justiției nr. 399/2007 trebuiau aprobate normele metodologice de punere în aplicare a art. 453 din Legea nr. 293/2004, text care nu face nicio referire la lucrul în ture. Dacă legiuitorul ar fi dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în cazul „lucrului în ture” ar fi putut să o facă, mai ales că O.G.

nr. 64/2006 privea salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor. În lipsa unei mențiuni exprese în O.G. nr. 64/2006 sau în art. 43 din Legea nr. 293/2006 privind plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în ture, nici în Normele metodologice sau într-o decizie a directorului general al A.N.P. nu se putea stabili o modalitate diferită decât cea prevăzută de lege. Cum art. 43 din Legea nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracțiune de zile rezultate ca lucrate suplimentar s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a acestei legi nu puteau conține o astfel de reglementare.

Deși instanța de fond încearcă să demonstreze că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a fost invocată: „Fracțiile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează” nu este în afara prevederilor legale, totuși din verificarea textelor legale care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate, art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43 alin. (4) din Legea nr. 293/2004, rezultă că nu există o asemenea prevedere și că prin această reglementare se ajunge la situația ca o parte din munca prestată peste durata normală a timpului de lucru să nu poată fi plătită, deși sunt respectate dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 293/2004 iar scopul legii este acela de a plăti orele suplimentare.

Pentru că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința atacată în sensul că va admite excepția de nelegalitate și va constata nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul ministrului justiției nr. 399/2007, emisă de directorul general al A.N.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.C.M., împotriva sentinței civile nr. 267 din 2 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantul C.C.M. și constată nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul ministrului justiției nr. 399/C/2007 și a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și alin. (4) din decizia din 25 ianuarie 2007 emisă de directorul general al A.N.P. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2012.