ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5162/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 323 din 5 aprilie 2012,

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din ordinul Ministerului

Justiției nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și (4) din decizia Directorului

General al A.N.P. nr. 307/2007, invocată de reclamantul A.C., în contradictoriu

cu pârâții Penitenciarul C., Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul

Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, în Dosarul nr.

2335/54/2011 al aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Excepția de

nelegalitate este neîntemeiată, deoarece ordinul Ministerului Justiției nr.

399/C/2007 conține chiar normele metodologice de aplicare a ordonanței și

scopul lor a fost expunerea în concret a modului în care se realizează

salarizarea pentru orele lucrate suplimentar.

Din motivarea

excepției de nelegalitate ar rezulta că singura critică a reclamantului vizează

faptul că prevederile ordinului contravin prin adăugare la dispozițiile legale,

întrucât „nu se transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate

suplimentar”, căci se produc prejudicii rezultând din modul de remunerare a

acestora, dar instanța de fond a considerat că aceste susțineri sunt nefondate

pentru că art. 45 are în vedere ca unități de timp nu doar ora ci și ziua,

săptămâna și respectiv luna, iar la pct. 11.5 din ordinul Ministerului Justiției

nr. 339/2007 emitentul a arătat modul concret de calcul al orelor și respectiv

zilelor lucrate suplimentar.

Chiar și propoziția

de la pct. 11.5 lit. c) „fracțiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar

se neglijează” nu adaugă la lege, căci nu instituie prin ea însăși o procedură

diferită de calcul orelor/zilelor lucrate suplimentar, iar instanța de fond a

arătat că ea nu este în măsură să schimbe, să deturneze scopul și sensul

prevederilor legii.

S-a reținut că este

evident că actele emise pe baza și în executarea unor alte acte normative nu

trebuie să se rezume la o simplă preluare formală a dispozițiilor acestora din

urmă, ci trebuie să ofere soluții concrete pentru punerea în executare a

acestora, urmând însă scopul și spiritul legii.

Mai mult,

dispozițiile art. 11.5 din ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007

reglementează situația specială a „lucrului în tură”, or, alin. (3) al art. 45

din Legea nr. 293/2004 prevede că „în cazul în care, pentru anumite categorii

profesionale, durata programului normal de lucru este stabilită prin dispoziții

legale specifice, se vor aplica aceste dispoziții legale”, iar a înlătura pe

calea excepției de nelegalitate prevederile care reglementează o situație

specială pentru care legea trimite la dispozițiile speciale, echivalează

practic cu imposibilitatea punerii în executare chiar a normelor legale, fapt

care contravine prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituție și art. 4 alin.

(3) din Legea nr. 24/2000.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamantul,

invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea

recursului, se critică soluția ca fiind greșită, arătându-se, în esență, că

dispozițiile art. 11 pct. 5 din ordinul Ministerului Justiției nr. 339/2007 și

a art. 4 din decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007 sunt nelegale,

venind în contradicție cu legea și adăugând la aceasta, în speța de față fiind

vorba de O.U.G. nr. 64/2006 și Legea nr. 293/2006; s-a susținut, de asemenea,

că nu se transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar, iar

instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legii, întrucât a

acceptat ca un mod de calcul să fie contrar dispozițiilor legale.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

fondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Se susține că

dispozițiile art. 11 pct. 5 din ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 și

art. 4 alin. (3) și (4) din decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de

Direcția Generală a A.N.P. contravin dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și O.G.

nr. 64/2006.

Potrivit art. 16 din O.G.

nr. 64/2006 „pentru orele prestate de funcționarii publici cu statut special din

sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru, în

zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii, nu se

lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din Legea nr. 293/2004, cu modificările

și completările ulterioare”.

Conform art. 43 din Legea

nr. 293/2004, la care face trimitere art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și care, în actuala

reglementare, are nr. 45: „Durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe

zi și de 40 de ore pe săptămână” [alin. (1)]; „Programul de lucru al personalului

din compartimentele a căror activitate impune prezența în serviciu mai mult de 8

ore se stabilește de către directorii unităților, în raport cu necesitățile operative,

asigurându-se respectarea timpului de lucru legal” [alin. (2)]; „În cazul în care,

pentru anumite categorii profesionale, durata programului normal de lucru este stabilită

prin dispoziții legale specifice, se vor aplica aceste dispoziții legale” [alin.

(3)]; „Orele prestate de funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare

peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător.

În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu

a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare

se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:

a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale

a zilei de lucru; b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu un spor

de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte

zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează” [alin.

(4)].

În baza acestor dispoziții

legale a fost emis ordinul Ministerului Justiției nr. 399/C/2007 privind aprobarea

normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte

drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006, care la pct. 11.5 prevede că:

„În cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata normală a timpului de lucru,

conform pontajului lunar, se vor plăti astfel: a) Total ore lucrate conform pontaj

– total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; b) Ore lucrate suplimentar/8

ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar; c) Primele două ore din fiecare zi

lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază iar diferența

până la opt ore se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile

de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează.”

Totodată, a fost emisă

și decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307 din 25 ianuarie 2007 privind plata

orelor suplimentare efectuate de către funcționarii publici cu statut special și

personalul civil din sistemul administrației penitenciarelor. Potrivit prevederilor

art. 4 din această decizie „În cazul lucrului în ture, numărul orelor prestate peste

durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se calculează astfel:

Total ore lucrate conform pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar;

Ore lucrate suplimentar/ 8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar” [alin.

(3)] și „Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor

de 75% din salariul de bază iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor

de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile se neglijează” [alin. (4)].

În cadrul procedurii prevăzute

de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ trebuie analizată

în funcție de actele normative cu forță juridică superioară în baza cărora acesta

a fost emis, în raport cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative,

principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din

Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor

normative, republicată.

Instanța de fond a respins

excepția de nelegalitate, apreciind că dispozițiile normative criticate sunt conforme

cu prevederile legale în baza cărora au fost adoptate.

Aprecierea instanței de

fond, potrivit căreia prin art. 11 din ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007

s-ar stabili un mod de calcul pentru situația specială a lucrului în ture, pentru

determinarea orelor suplimentare, nu este întemeiată, întrucât dacă s-ar considera

că organizarea programului de lucru în ture ar reclama o modalitate diferită de

calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată peste durata normală

a timpului de lucru, atunci normele metodologice tot trebuie să respecte dispozițiile

legale incidente.

De altfel, chiar în cuprinsul

art. 43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 [actual 45 alin. (3)] se prevede că „În

cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului normal de

lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica aceste dispoziții

legale”.

Dacă ar fi existat dispoziții

legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau precizate acele

dispoziții pentru a putea verifica dacă normele metodologice de aplicare sunt conforme

acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de dispoziții legale specifice,

nu se poate aprecia decât că prin ordinul Ministerului Justiției nr. 399/2007 trebuiau

aprobate normele metodologice de punere în aplicare a art. 45 alin. (3) din Legea

nr. 293/2004, text care nu face nicio referire la lucrul în ture.

Dacă legiuitorul ar fi

dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste durata normală

a timpului de lucru în cazul „lucrului în ture” ar fi putut să o facă, mai ale că

O.G. nr. 64/2006 privea salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici

cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor.

În lipsa unei mențiuni

exprese în O.G. nr. 64/2006 sau în art. 43 din Legea nr. 293/2006 privind plata

pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în ture, nici în

Normele metodologice sau într-o decizie a Directorului General al A.N.P. nu se putea

stabili o modalitate diferită decât cea prevăzută de lege.

Cum art. 43 din Legea

nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracțiune de zile rezultate ca lucrate suplimentar

s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a acestei legi nu

puteau conține o astfel de reglementare.

Deși instanța de fond

consideră că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a fost invocată, „Fracțiile

de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează”, nu este în afara prevederilor

legale, totuși, din verificarea textelor legale care au stat la baza emiterii actelor

administrative contestate, respectiv art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43

alin. (4) din Legea nr. 293/2004, rezultă că nu există o asemenea prevedere și că

prin această reglementare se ajunge la situația ca o parte din munca prestată peste

durata normală a timpului de lucru să nu poată fi plătită, deși sunt respectate

dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 293/2004 iar scopul legii este acela

de a plăti orele suplimentare.

Față de cele arătate,

constatându-se că hotărârea primei instanțe, a fost dată cu aplicarea greșită a

legii, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din

Legea nr. 554/2004, raportat la art. 304 pct. 9 din același Cod, va admite recursul

și va modifica sentința atacată, în sensul admiterii excepției de nelegalitate și

constării nelegalității dispozițiilor art. 11 pct. 5 din ordinul Ministerului Justiției

nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și (4) din decizia nr. 307/2007 emisă de Directorul

General al A.N.P.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.C. împotriva sentinței nr. 323 din 5 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată

în sensul că admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantul A.C. și constată

nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din ordinul Ministrului Justiției

nr. 399/2007 și art. 4 din decizia Directorului general al A.N.P. nr. 307/2007.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 decembrie 2012