ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5007/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 302 din 3 aprilie 2012,

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din OMJ nr. 399/2007 și

art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia Directorului General al A.N.P. nr.

307/2007, invocată de reclamanta M.M., în contradictoriu cu pârâții

Penitenciarul Craiova, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și

Administrația Națională a Penitenciarelor, în Dosarul nr. 10838/63/2010 al aceleiași

instanțe.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Excepția de

nelegalitate este neîntemeiată deoarece OMJ nr. 399/C/2007 conține chiar

normele metodologice de aplicare a ordonanței și scopul lor a fost expunerea în

concret a modului în care se realizează salarizarea pentru orele lucrate

suplimentar.

Din motivarea

excepției de nelegalitate ar rezulta că singura critică a reclamantului vizează

faptul că prevederile ordinului contravin prin adăugare la dispozițiile legale,

întrucât „nu se transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate

suplimentar”, căci se produc prejudicii rezultând din modul de remunerare a

acestora, dar instanța de fond a considerat că aceste susțineri sunt nefondate

pentru că art. 45 are în vedere ca unități de timp nu doar ora ci și ziua,

săptămâna și respectiv luna, iar la pct. 11.5 din Ordinul M.J. nr. 339/2007

emitentul a arătat modul concret de calcul al orelor și respectiv zilelor

lucrate suplimentar.

Chiar și propoziția

de la pct. 11.5 lit. c) „fracțiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar

se neglijează” nu se adaugă la lege, căci nu instituie prin ea însăși o

procedură diferită de calcul orelor/zilelor lucrate suplimentar, iar instanța

de fond a arătat că ea nu este în măsură să schimbe, să deturneze scopul și

sensul prevederilor legii.

S-a reținut că este

evident că actele emise pe baza și în executarea unor alte acte normative nu

trebuie să se rezume la o simplă preluare formală a dispozițiilor acestora din

urmă, ci trebuie să ofere soluții concrete pentru punerea în executare a

acestora, urmând însă scopul și spiritul legii.

Mai mult,

dispozițiile art. 11.5 din OMJ nr. 399/2007 reglementează situația specială a

„lucrului în tură”, or, alin. (3) al art. 45 din Legea nr. 293/2004 prevede că

„în cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata programului

normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica

aceste dispoziții legale”, iar a înlătura pe calea excepției de nelegalitate

prevederile care reglementează o situație specială pentru care legea trimite la

dispozițiile speciale, echivalează practic cu imposibilitatea punerii în

executare chiar a normelor legale, fapt care contravine prevederilor art. 108

alin. (2) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta,

invocând prevederile art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea

recursului, se critică soluția ca fiind greșită, arătându-se, în esență, că

dispozițiile art. 11 pct. 5 din OMJ nr. 339/2007 și a art. 4 din Decizia

Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007 sunt nelegale, venind în

contradicție cu legea și adăugând la aceasta, în speța de față fiind vorba de

O.U.G. nr. 64/2006 și Legea nr. 293/2006; s-a susținut, de asemenea, că nu se

transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar, iar instanța

de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legii, întrucât a acceptat ca

un mod de calcul să fie contrar dispozițiilor legale.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

fondat, pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

Se susține că

dispozițiile art. 11 pct. 5 din OMJ nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și 4 din

Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Direcția Generală a

Administrației Naționale a Penitenciarelor contravin dispozițiilor Legii nr.

293/2004 și O.G. nr. 64/2006.

Potrivit art. 16 din

O.G. nr. 64/2006 „pentru orele prestate de funcționarii publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a

timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în

care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din

Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare.

Conform art. 43 din

Legea nr. 293/2004, la care face trimitere art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și

care, în actuala reglementare, are nr. 45: „Durata normală a programului de

lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână” (alin. (1)); „Programul

de lucru al personalului din compartimentele a căror activitate impune prezența

în serviciu mai mult de 8 ore se stabilește de către directorii unităților, în

raport cu necesitățile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru

legal” (alin. (2)); „În cazul în care, pentru anumite categorii profesionale,

durata programului normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale

specifice, se vor aplica aceste dispoziții legale” (alin. (3)); „Orele prestate

de funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare peste durata

normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător. În

cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a

fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele

suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază,

după cum urmează: a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de

depășire a duratei normale a zilei de lucru; b) 100% din salariul de bază

pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate în

zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu

reglementările în vigoare, nu se lucrează” (alin. (4)).

În baza acestor

dispoziții legale a fost emis OMJ nr. 399/C/2007 privind aprobarea normelor

metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte

drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006, care la pct.

11.5 prevede că: „În cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata

normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti astfel: a)

Total ore lucrate conform pontaj - total ore lucrătoare din lună = ore lucrate

suplimentar; b) Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate

suplimentar; c) Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc

cu un spor de 75% din salariul de bază iar diferența până la opt ore se

plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile rezultate

ca lucrate suplimentar se neglijează.”

Totodată, a fost

emisă și Decizia Directorului General al ANP nr. 307 din 25 ianuarie 2007

privind plata orelor suplimentare efectuate de către funcționarii publici cu

statut special și personalul civil din sistemul administrației penitenciarelor.

Potrivit prevederilor art. 4 din această decizie „În cazul lucrului în ture,

numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform

pontajului lunar, se calculează astfel: Total ore lucrate conform pontaj -

total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; Ore lucrate

suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar” (alin. (3)) și

„Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de

75% din salariul de bază iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor

de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile se neglijează” (alin. (4)).

În cadrul procedurii

prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ

trebuie analizată în funcție de actele normative cu forță juridică superioară

în baza cărora acesta a fost emis, în raport cu principiul ierarhiei și forței

juridice a actelor normative, principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din

Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Instanța de fond a

respins excepția de nelegalitate, apreciind că dispozițiile normative criticate

sunt conforme cu prevederile legale în baza cărora au fost adoptate.

Aprecierea instanței

de fond - potrivit căreia prin art. 11 din OMJ nr. 399/2007 s-ar stabili un mod

de calcul pentru situația specială a lucrului în ture, pentru determinarea

orelor suplimentare - nu este întemeiată, întrucât dacă s-ar considera că

organizarea programului de lucru în ture ar reclama o modalitate diferită de

calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată peste durata

normală a timpului de lucru, atunci normele metodologice tot trebuie să

respecte dispozițiile legale incidente.

De altfel, chiar în

cuprinsul art. 43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 (actual 45 alin. (3)) se

prevede că „În cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata

programului normale de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice,

se vor aplica aceste dispoziții legale”.

Dacă ar fi existat

dispoziții legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau

precizate acele dispoziții pentru a putea verifica dacă normele metodologice de

aplicare sunt conforme acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de

dispoziții legale specifice, nu se poate aprecia decât că prin OMJ nr. 399/2007

trebuiau aprobate normele metodologice de punere în aplicare a art. 45 alin.

(3) din Legea nr. 293/2004, text care nu face nicio referire la lucrul în ture.

Dacă legiuitorul ar

fi dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste

durata normală a timpului de lucru în cazul „lucrului în ture” ar fi putut să o

facă, mai ale că O.G. nr. 64/2006 privea salarizarea și alte drepturi ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor.

În lipsa unei

mențiuni exprese în O.G. nr. 64/2006 sau în art. 43 din Legea nr. 293/2006

privind plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în

ture, nici în Normele metodologice sau într-o decizie a Directorului General al

ANP nu se putea stabili o modalitate diferită decât cea prevăzută de lege.

Cum art. 43 din Legea

nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracțiune de zile rezultate ca lucrate

suplimentar s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a

acestei legi nu puteau conține o astfel de reglementare.

Deși instanța de fond

consideră că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a fost invocată -

„Fracțiile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează” - nu este în

afara prevederilor legale, totuși, din verificarea textelor legale care au stat

la baza emiterii actelor administrative contestate, respectiv art. 16 din O.G.

nr. 64/2006 și art. 43 alin. (4) din Legea nr. 293/2004, rezultă că nu există o

asemenea prevedere și că prin această reglementare se ajunge la situația ca o

parte din munca prestată peste durata normală a timpului de lucru să nu poată

fi plătită, deși sunt respectate dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr.

293/2004 iar scopul legii este acela de a plăti orele suplimentare.

Față de cele arătate,

constatându-se că hotărârea primei instanțe, a fost dată cu aplicarea greșită a

legii, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din

Legea nr. 554/2004, raportat la art. 304 pct. 9 din același cod, va admite

recursul și va modifica sentința atacată, în sensul admiterii excepției de

nelegalitate și constatării nelegalității dispozițiilor art. 11 pct. 5 din

Ordinul ministrului justiției nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și (4) din

Decizia nr. 307/2007 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a

Penitenciarelor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.M. împotriva Sentinței nr. 302 din 3 aprilie 2012 a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că admite excepția de nelegalitate și constată nelegalitatea

dispozițiilor art. 11 pct. 5 din Ordinul ministrului justiției nr. 399/2007 și

art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307/2007 emisă de Directorul General al

Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - LM