ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4910/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4910/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 333 din 6 aprilie
2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a fost
respinsă excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 11.5 din OMJ nr.
399/2007 și art. 4 alin. (3) și 4 din Decizia Directorului General al A.N.P.
nr. 307/2007, invocate de petentul J.M.V. în contradictoriu cu pârâții
Penitenciarul Craiova, Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a
Finanțelor Publice Dolj, Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor,
prin directorul general și A.N.P.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că este nefondată susținerea
reclamantului potrivit căreia prin transformarea orelor lucrate suplimentar în
zile lucrate suplimentar se adaugă prevederilor legale întrucât astfel cum
rezultă din conținutul art. 45, legiuitorul a avut în vedere ca unități de timp
nu doar ora, ci și ziua, săptămâna și respectiv luna.
Referitor la
prevederile pct. 11.5 lit. c) „Fracțiunile de zile rezultate ca lucrate
suplimentar se neglijează", prima instanță a constatat că acestea nu
adaugă legii căci nu instituie o procedură diferită de calcul al orelor/zilelor
lucrate suplimentar, ea fiind subsumată aplicării prevederilor amintite mai
sus, astfel că nu este în măsură să schimbe, să deturneze scopul și sensul
prevederilor legii.
Prin urmare,
judecătorul fondului a constatat că a înlătura pe calea excepției de
nelegalitate prevederile care reglementează o situație specială pentru care
legea trimite la dispoziții speciale, echivalează practic cu imposibilitatea
punerii în executare chiar a normelor legale, fapt care contravine prev. art.
108 alin. (2) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamantul J.M.V., solicitând admiterea recursului
și modificarea acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocate.
În motivele de recurs
se critică soluția ca fund nelegală întrucât dispozițiile art. 11 pct. 5 din
OMJ nr. 339/2007 și a art. 4 din Decizia Directorului General al A.N.P. nr.
307/2007 sunt nelegale, venind în contradicție și adăugând la lege, în speța de
față fiind vorba de O.U.G. nr. 64/2006 și Legea nr. 293/2006.
În art. 11 OMJ nr.
399/2007, mai exact pct. 5 și art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307/2007
se ajunge la o situație aberantă, întrucât recurentul-reclamant are un număr de
ore lucrate suplimentar dar acestea sunt transformate în zile lucrate
suplimentar, iar dintr-o tură de 12 ore sau un multiplu de 12 ore se împarte la
8 ore, apărând zile suplimentare, iar fracțiile de zile rezultate suplimentar
se neglijează.
S-a susținut că nu se
transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar, iar instanța
de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legii întrucât a acceptat ca
un mod de calcul să fie contrar dispozițiilor legale.
Atâta timp cât legea
stipulează într-un anumit sens nu este admis ca alte acte normative, inferioare
în grad legii, să dispună contrariul, să adauge sau să modifice, ci doar
trebuie să vină în aplicarea legii.
Intimații
Penitenciarul Craiova, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul
Justiției au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca
nefondat.
Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului.
Analizând sentința
atacată atât prin prisma criticilor formulate de recurent, văzând și
dispozițiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este
fondat pentru următoarele motive.
Excepția de
nelegalitate dispozițiilor art. 11 pct. 5 din OMJ nr. 399/2007 și a
dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007
emisă de Direcția Generală a Administrației Naționale a Penitenciarelor a fost
invocată pentru că ar contraveni dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și O.G. nr.
64/2006.
Potrivit art. 16 din
O.G. nr. 64/2006 „pentru orele prestate „pentru orele prestate de funcționarii
publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare peste durata
normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte
zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art.
43 din Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare".
Art. 43 din Legea nr.
293/2004 la care face trimitere art. 16 din O.G. nr. 64/2006 are în actuala
reglementare nr. 45 și prevede că: „(1) Durata normală a programului de lucru
este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. (2) Programul de lucru al
personalului din compartimentele a căror activitate impune prezența în serviciu
mai mult de 8 ore se stabilește de către directorii unităților, în raport cu
necesitățile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru legal. (3)
În cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata programului
normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica
aceste dispoziții legale. (4) Orele prestate de funcționarii publici din
sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru
se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii
suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30
de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna
următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:
a) 75% din salariul
de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;
b) 100% din salariul
de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate
în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate
cu reglementările în vigoare, nu se lucrează".
În baza acestor texte
a fost emis OMJ nr. 399/C/2007 privind aprobarea normelor metodologice de
aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale
funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006 care la pct. 11.5 prevede că:
„În cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata normală a timpului de
lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti astfel: a) Total ore lucrate
conform pontaj - total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; b)
Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar; c)
Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de
75% din salariul de bază iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor
de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile rezultate ca lucrate
suplimentar se neglijează."
A fost emisă însă și
Decizia Directorului General al ANP nr. 307/25 ianuarie 2007 privind plata
orelor suplimentare efectuate de către funcționarii publici cu statut special
și personalul civil din sistemul administrației penitenciarelor care la art. 4
alin. (3) și (4) au următorul conținut: Alin. (3) „în cazul lucrului în ture,
numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform
pontajului lunar, se calculează astfel: Total ore lucrate conform pontaj -
total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; Ore lucrate
suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar". Alin. (4)
„Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de
75% din salariul de bază iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor
de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile se neglijează".
În cadrul procedurii
excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004,
legalitatea unui act administrativ trebuie analizată în funcție de actele
normative cu forță juridică superioară în baza cărora au fost emise în raport
cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, principiu
consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr.
24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor
normative, republicată.
Instanța de fond a
respins excepțiile de nelegalitate apreciind că acestea sunt conforme cu actele
normative în baza cărora au fost adoptate.
Însă, nu vor fi
reținute susținerile instanței de fond potrivit cărora prin art. 11 din OMJ nr.
399/2007 s-ar stabili un mod de calcul pentru situația specială a lucrului în
ture, pentru determinarea orelor suplimentare, întrucât dacă s-ar aprecia că
organizarea programului de lucru în ture ar reclama o modalitate diferită de
calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestate peste durata normală
a timpului de lucru, atunci normele metodologice tot trebuie să respecte
dispozițiile legale incidente.
De altfel, chiar în
art. 43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 (actual 45 alin. (3) se prevede că „În
cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului normale
de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica aceste
dispoziții legale".
Dacă ar fi existat
dispoziții legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau
precizate acele dispoziții pentru a putea verifica dacă normele metodologice de
aplicare sunt conforme acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de
dispoziții legale specifice, nu se poate aprecia decât că prin OMJ nr. 399/2007
trebuiau aprobate normele metodologice de punere în aplicare a art. 45 alin.
(3) din Legea nr. 293/2004, text care nu face nicio referire la lucrul în ture.
Dacă legiuitorul ar
fi dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste
durata normală a timpului de lucru în cazul „lucrului în ture" ar fi putut
să o facă, mai ale că O.G. nr. 64/2006 privea salarizarea și alte drepturi ale
funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciarelor.
În lipsa unei
mențiuni exprese în O.G. nr. 64/2006 sau în art. 43 din Legea nr. 293/2006
privind plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în
ture, nici în Normele metodologice sau într-o decizie a Directorului General al
ANP nu se putea stabili o modalitate diferită decât cea prevăzută de lege.
Cum art. 43 din Legea
nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracțiune de zile rezultate ca lucrate
suplimentar s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a
acestei legi nu puteau conține o astfel de reglementare.
Deși instanța de fond
încearcă să demonstreze că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a
fost invocată: „Fracțiile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se
neglijează" nu este în afara prevederilor legale, totuși din verificarea
textelor legale care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate
- art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43 alin. (4) din Legea nr. 293/2004,
rezultă că nu există o asemenea prevedere și că prin această reglementare se
ajunge la situația ca o parte din munca prestată peste durata normală a
timpului de lucru să nu poată fi plătită, deși sunt respectate dispozițiile
art. 45 alin. (5) din Legea nr. 293/2004 iar scopul legii este acela de a plăti
orele suplimentare.
Pentru că hotărârea
instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 C. proc. civ. și
art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința
atacată în sensul că va admite excepția de nelegalitate și va constata nelegalitatea
dispozițiilor art. 11 pct. 5 din OMJ nr. 399/2007 emisă de Directorul General
al A.N.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de J.M.V. împotriva Sentinței nr. 333 din 6 aprilie 2012 a Curții de
Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
recurată, în sensul că admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantul
J.M.V. și constată nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din OMJ nr.
399/2007 și a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307 din 25
ianuarie 2007 emisă de Directorul General al Administrației Naționale a
Penitenciarelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM