ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.11.2013

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5160/2013

HOTĂRÂRE
08.11.2013
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5160/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra cauzei civile

de față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara, sub nr. 2210/97 din 28 februarie 2011, contestatorul

F.C., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în

Retragere, a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale, Casa

de Pensii a Ministerului Apărării Naționale și Casa Sectorială de Pensii din

Ministerul Apărării Naționale, solicitând anularea Deciziei de pensie nr. 18803

din 31 decembrie 2010, menținerea pensiei stabilite anterior prin Decizia nr.

083858 din 27 iulie 2009 și obligarea pârâților la plata diferenței dintre

pensia stabilită inițial și cea recalculată prin decizia contestată, cu dobânda

legală aferentă.

Prin Sentința nr.

1347/LM din 06 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile

dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, care instituie o competență

teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în a cărei rază

teritorială se află domiciliul pârâtului, pentru contestațiile împotriva

deciziilor emise de casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speță.

Învestit prin

declinare, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări

sociale, prin Sentința civilă nr. 6042 din 10 iunie 2013 și-a declinat, la

rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul

Hunedoara și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului

de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată, începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță determinarea instanței competente se

face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din

Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă,

competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise

de casele de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului

Apărării Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și SRI) a

fost modificată în sensul că cererile în această materie se soluționează de

către instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

astfel că, în raport de norma de competență instituită prin legea nouă,

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei

revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Hunedoara.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

În stabilirea

instanței competente teritorial să soluționeze prezenta cauză se pune problema

interpretării dispozițiilor legale incidente și aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei

anulare se solicită, prevedea că se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate

împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri

adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau

sediul pârâtul.

Textul menționat mai

sus a fost însă abrogat expres prin art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Prin derogare de la

dispozițiile alin. (1) al textului de lege menționat, alin. (2) prevede o

excepție de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite,

în sensul că "celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

Trebuie precizat,

totodată, că față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, iar legea nouă conține o dispoziție

specială prin textul de la art. 132 alin. (2), în sensul că acestea sunt, de

fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile

cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și

Internelor (în prezent, Ministerul Afacerilor Interne) și Serviciului Român de

Informații, structuri care au fost desființate și a căror activitate este

coordonată metodologic de CNPP, potrivit art. 132 alin. (3) din Legea nr.

263/2010.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reține că potrivit art. 725 alin.

(1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea

nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția

asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile codului de procedură

civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei

în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,

precum și executărilor silite începute sub acea lege.

Față de cele

reținute, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 22 alin. (3) și (5) C. proc.

civ., să stabilească competența judecării cauzei în favoarea Tribunalului

Hunedoara, în a cărui rază teritorială se află domiciliul reclamantului.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secția litigii de

muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 8 noiembrie 2013.

Procesat de GGC - GV

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-11-08
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5166/2013
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub nr. 2061/97 din 22 februarie 2011, contestatorul A.N., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și î
ÎCCJ 2013-10-11
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4487/2013
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub nr. 2223/97 din 28 februarie 2011, contestatorul S.D., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și î
ÎCCJ 2013-11-08
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5163/2013
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub nr. 1864/97 din 21 februarie 2011, contestatoarea C.E., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și
ÎCCJ 2013-11-08
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5164/2013
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub nr. 2747/97 din 15 martie 2011, contestatorul N.F.D., prin Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, în Rezervă și în
ÎCCJ 2013-11-22
0,99
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5454/2013
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, la data de 24 februarie 2011, reclamantul B.V. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale, Casa de Pensii
Sursă