ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7355/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7355/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I.
Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
reclamantul D.E. a solicitat anularea hotărârii nr. 31855 din data de 08 mai
2012 emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj cu consecința recunoașterii
în favoarea sa a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 și obligarea
pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 5.280 RON.
Susține reclamantul că, din hotărârea atacată,
nu reiese care sunt motivele respingerii cererii sale. Nu s-a menționat ce date
sunt contradictorii și nu i s-a solicitat să depună înscrisuri justificative, astfel
încât nu a avut posibilitatea de a-și dovedi acest drept.
Apărările pârâtei și procedura derulată în
fața instanței de fond
Pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a formulat
întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. Arată că reclamantul a depus declarațiile
notariale a doi martori, M.V. și C.C., declarații care sunt laconice, tip, astfel
încât numai instanța poate să aducă o notă de autenticitate. De asemenea, martora
M.V. a fost refugiată în Asinip, Lopadea Nouă, județul Alba, neaducând precizări
care să se refere la cunoașterea situației din Mihai Viteazul, județul Cluj.
Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 665 din 09 octombrie 2012, Curtea
de Apel Cluj a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
A reținut instanța, în esență, că reclamantul
nu și-a probat susținerile din cererea introductivă, probatoriul depus la dosar
neconfirmând îndeplinirea condițiilor instituite de legiuitor pentru a se putea
reține calitatea reclamantului de persoană persecutată din motive etnice în sensul
art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică
și nelegală, reclamantul D.E. a formulat recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 4, 5,
6 și 9 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate, anularea hotărârii
nr. 31855 din 08 mai 2012 a Casei de Pensii Cluj și obligarea acesteia la emiterea
unei alte decizii favorabile.
Recurentul-reclamant reiterează susținerile din
acțiune, respectiv faptul că hotărârea pârâtei este nemotivată. Nu i-au fost comunicate
motivele pentru care datele prezentate în susținerea cererii sale au fost contradictorii,
pentru a-și putea formula o apărare pertinentă.
Consideră că, în concordanță cu jurisprudența
Curții de Justiție Europene referitoare la actele comunitare, aplicabilă prin analogie,
hotărârea contestată trebuia să cuprindă expunerea elementelor de fapt și de drept
care au stat la baza emiterii sale, astfel încât instanța să poată exercita un control
de legalitate efectiv.
Solicită și acordarea daunelor morale, în sumă
de 5.280 RON, reprezentând contravaloarea pensiei pe o lună înmulțită cu numărul
de luni de întârziere, consecință a nerespectării art. 7 pct. 3 din Legea nr. 189/2000.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Înalta Curte, analizând motivele de recurs,
în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente
în cauză, inclusiv cu cele ale art. 304
1
C. proc. civ., constată că recursul
este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999
aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe
persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de
la 06 septembrie 1940 - 06 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice, aflându-se
în una din situațiile prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată
sau strămutată în altă localitate.
De asemenea, potrivit art. 2 din Normele pentru
aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin
persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul ordonanței, se înțelege
persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în
altă localitate din motive etnice, această categorie incluzând și persoanele care
au fost expulzate, s-au refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație
ca urmare a unui tratat bilateral.
În mod corect, prima instanță a constatat că reclamantul
nu a făcut dovada că îndeplinește condițiile de acordare a drepturilor prevăzute
de Legea nr. 189/2000. Aspectele ce reies din declarațiile martorilor sunt generice
și sumare, neputând oferi mai multe detalii referitoare la împrejurările care au
determinat refugiul recurentei și a familiei sale, cât și perioada de refugiu. Simpla
mutare a recurentului, dintr-o localitate în alta, nu poate fi considerată refugiu
cauzat de persecuții etnice.
Cu toate că instanța de fond a dispus audierea
în mod nemijlocit a martorilor M.V. și C.C., în completarea declarațiilor notariale
depuse la dosar, aceștia, deși legal citați, nu s-au prezentat.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile
și criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o
hotărâre temeinică și legală.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art.
312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de D.E. împotriva sentinței
civile nr. 665 din 09 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă,
de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie
2013.