ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7848/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,

reclamanta H.M. a solicitat anularea Hotărârii nr. 31871 din data de 8 mai 2012

emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj cu consecința recunoașterii în

favoarea sa a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, obligarea pârâtei la

emiterea unei noi decizii care să constate aceste drepturi și la plata de daune

morale.

Susține reclamanta

că, din hotărârea atacată, nu reiese care sunt motivele respingerii cererii

sale. Nu s-a menționat ce date sunt contradictorii și nu i s-a solicitat să

depună înscrisuri justificative, astfel încât nu a avut posibilitatea de a-și

dovedi acest drept.

și procedura derulată în fața instanței de fond

Pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. Arată

că reclamanta a depus declarațiile notariale a doi martori, M.V. și C.C.,

declarații care sunt laconice, tip, astfel încât numai instanța poate să aducă

o notă de autenticitate. De asemenea, martora M.V. a fost refugiată în Asinip,

Lopadea Nouă, județul Alba, neaducând precizări care să se refere la

cunoașterea situației din Mihai Viteazul, județul Cluj.

instanțe

Prin Sentința nr. 809

din 1 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

A reținut instanța,

în esență, că reclamanta nu și-a probat susținerile din cererea introductivă,

probatoriul depus la dosar neconfirmând îndeplinirea condițiilor instituite de

legiuitor pentru a se putea reține calitatea sa de persoană persecutată din

motive etnice în sensul art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin

Legea nr. 189/2000.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, reclamanta H.M. a formulat

recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 4, 5, 6 și 9 C. proc. civ., solicitând

casarea hotărârii recurate, anularea Hotărârii nr. 31871 din 8 mai 2012 a Casei

de Pensii Cluj și obligarea acesteia la emiterea unei alte decizii favorabile.

Recurenta-reclamantă

motivează că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești

punând în discuție necesitatea audierii martorilor, lipsa acestora formându-i

convingerea că nu îndeplinește condițiile cerute de lege. A solicitat și

încuviințarea probei cu înscrisuri în vederea susținerii motivelor de casare.

Consideră că, în

concordanță cu jurisprudența Curții de Justiție Europene referitoare la actele

comunitare, aplicabilă prin analogie, hotărârea contestată trebuia să cuprindă

expunerea elementelor de fapt și de drept care au stat la baza emiterii sale,

astfel încât instanța să poată exercita un control de legalitate efectiv.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

analizând motivele de recurs, în raport cu sentința atacată, materialul

probator și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art.

304

1

C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se

va arăta în continuare.

Potrivit prevederilor

art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de

prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada

regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a

suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile

prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

De asemenea, potrivit

art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă

localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau

care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive

etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au

refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat

bilateral.

Înalta Curte nu poate

reține motivul de recurs invocat de recurentă, că instanța de fond a depășit

atribuțiile puterii judecătorești.

Conform art. 129

alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate

mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului

în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în

scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Dacă probele propuse nu

sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va

dispune ca părțile să completeze probele. Mai mult, instanța poate ordona

administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se

împotrivesc.

Aspectele ce reies

din declarațiile martorilor, singura probă adusă de reclamantă în susținerea

refugiului, sunt generice și sumare, neputând oferi mai multe detalii

referitoare la împrejurările care au determinat refugiul recurentei și a

familiei sale, cât și perioada de refugiu. Simpla mutare a recurentei, dintr-o

localitate în alta, nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuții

etnice.

Cu toate că instanța

de fond a dispus, în baza rolului activ al instanței, audierea în mod

nemijlocit a martorilor M.V. și C.C., în completarea declarațiilor notariale

depuse la dosar, pentru a lămuri chestiuni legate de starea de fapt privind

refugiul, aceștia, deși legal citați, nu s-au prezentat.

De asemenea, nici în

fața instanței de recurs, recurenta-reclamantă nu a înțeles să completeze

probatoriul depus la dosar, deși a solicitat, prin cererea de recurs,

încuviințarea probei cu înscrisuri.

Astfel, în mod corect

prima instanță a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că îndeplinește

condițiile de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin urmare, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar

instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de H.M. împotriva Sentinței civile nr. 809 din 1 noiembrie 2012 a

Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 18 decembrie 2013.

Procesat de GGC - CL