ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7848/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7848/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii deduse judecății
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal,
reclamanta H.M. a solicitat anularea Hotărârii nr. 31871 din data de 8 mai 2012
emise de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj cu consecința recunoașterii în
favoarea sa a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, obligarea pârâtei la
emiterea unei noi decizii care să constate aceste drepturi și la plata de daune
morale.
Susține reclamanta
că, din hotărârea atacată, nu reiese care sunt motivele respingerii cererii
sale. Nu s-a menționat ce date sunt contradictorii și nu i s-a solicitat să
depună înscrisuri justificative, astfel încât nu a avut posibilitatea de a-și
dovedi acest drept.
Apărările pârâtei
și procedura derulată în fața instanței de fond
Pârâta Casa Județeană
de Pensii Cluj a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii. Arată
că reclamanta a depus declarațiile notariale a doi martori, M.V. și C.C.,
declarații care sunt laconice, tip, astfel încât numai instanța poate să aducă
o notă de autenticitate. De asemenea, martora M.V. a fost refugiată în Asinip,
Lopadea Nouă, județul Alba, neaducând precizări care să se refere la
cunoașterea situației din Mihai Viteazul, județul Cluj.
Hotărârea primei
instanțe
Prin Sentința nr. 809
din 1 noiembrie 2012, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
A reținut instanța,
în esență, că reclamanta nu și-a probat susținerile din cererea introductivă,
probatoriul depus la dosar neconfirmând îndeplinirea condițiilor instituite de
legiuitor pentru a se putea reține calitatea sa de persoană persecutată din
motive etnice în sensul art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin
Legea nr. 189/2000.
Recursul exercitat
în cauză
Împotriva acestei
sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, reclamanta H.M. a formulat
recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 4, 5, 6 și 9 C. proc. civ., solicitând
casarea hotărârii recurate, anularea Hotărârii nr. 31871 din 8 mai 2012 a Casei
de Pensii Cluj și obligarea acesteia la emiterea unei alte decizii favorabile.
Recurenta-reclamantă
motivează că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești
punând în discuție necesitatea audierii martorilor, lipsa acestora formându-i
convingerea că nu îndeplinește condițiile cerute de lege. A solicitat și
încuviințarea probei cu înscrisuri în vederea susținerii motivelor de casare.
Consideră că, în
concordanță cu jurisprudența Curții de Justiție Europene referitoare la actele
comunitare, aplicabilă prin analogie, hotărârea contestată trebuia să cuprindă
expunerea elementelor de fapt și de drept care au stat la baza emiterii sale,
astfel încât instanța să poată exercita un control de legalitate efectiv.
II. Considerentele
Înaltei Curți asupra recursului
Înalta Curte,
analizând motivele de recurs, în raport cu sentința atacată, materialul
probator și dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cu cele ale art.
304
1
C. proc. civ., constată că recursul este nefondat, după cum se
va arăta în continuare.
Potrivit prevederilor
art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de
prevederile prezentei ordonanțe persoana, cetățean român, care în perioada
regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a
suferit persecuții din motive etnice, aflându-se în una din situațiile
prevăzute de lege, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în
altă localitate.
De asemenea, potrivit
art. 2 din Normele pentru aplicarea prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobate
prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană care a fost strămutată în altă
localitate, în sensul ordonanței, se înțelege persoana care a fost mutată sau
care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive
etnice, această categorie incluzând și persoanele care au fost expulzate, s-au
refugiat ori au făcut obiectul unui schimb de populație ca urmare a unui tratat
bilateral.
Înalta Curte nu poate
reține motivul de recurs invocat de recurentă, că instanța de fond a depășit
atribuțiile puterii judecătorești.
Conform art. 129
alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate
mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului
în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în
scopul pronunțării unei hotărâri legale și temeinice. Dacă probele propuse nu
sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va
dispune ca părțile să completeze probele. Mai mult, instanța poate ordona
administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se
împotrivesc.
Aspectele ce reies
din declarațiile martorilor, singura probă adusă de reclamantă în susținerea
refugiului, sunt generice și sumare, neputând oferi mai multe detalii
referitoare la împrejurările care au determinat refugiul recurentei și a
familiei sale, cât și perioada de refugiu. Simpla mutare a recurentei, dintr-o
localitate în alta, nu poate fi considerată refugiu cauzat de persecuții
etnice.
Cu toate că instanța
de fond a dispus, în baza rolului activ al instanței, audierea în mod
nemijlocit a martorilor M.V. și C.C., în completarea declarațiilor notariale
depuse la dosar, pentru a lămuri chestiuni legate de starea de fapt privind
refugiul, aceștia, deși legal citați, nu s-au prezentat.
De asemenea, nici în
fața instanței de recurs, recurenta-reclamantă nu a înțeles să completeze
probatoriul depus la dosar, deși a solicitat, prin cererea de recurs,
încuviințarea probei cu înscrisuri.
Astfel, în mod corect
prima instanță a constatat că reclamanta nu a făcut dovada că îndeplinește
condițiile de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin urmare, Înalta
Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate, iar
instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge
recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de H.M. împotriva Sentinței civile nr. 809 din 1 noiembrie 2012 a
Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 18 decembrie 2013.
Procesat de GGC - CL