ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6158/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 61

din 20 martie 2012, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul B.N., în

contradictoriu cu pârâtul M.A.E., ca nefondată. Reținând, în esență, că reclamantul

nu a criticat modalitatea concretă în care ofițerul a verificat împrejurările

din care a rezultat caracterul de conveniență al căsătoriei invocate ca motiv

al reîntregirii familiei și nici nu a adus dovezi prin care să răstoarne

prezumția relativă a căsătoriei de conveniență, care să rezulte îndeplinirea

cerințelor art. 64 din O.U.G. nr. 194/2002.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul B.N., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, fără a atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru în

cuantum de 2 lei și timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, aferente căii de

atac exercitate.

Examinând cu prioritate,

în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

aplicabil în recurs potrivit art. 316, raportat la art. 298 C. proc. civ.

excepția netimbrării cererii de recurs - excepție de procedură,

dirimantă și absolută - Înalta Curte constată că este întemeiată pentru

următoarele considerente:

În baza art.

20 alin. (2) coroborat cu art

11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele

judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar,

aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare,

s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant obligația de

a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar în

cuantum de 0,15 lei, fiind citat cu această mențiune (f.8).

Taxa

judiciară de timbru s

e

depune la dosarul cauzei la momentul înregistrării cererii sau până la primul

termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr.

146/1997.

În aceste sens sunt

și dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora:

„La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform

legii”.

De asemenea, potrivit

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară

de timbru și timbrul judiciar „neîndeplinirea obligației de plată până la

termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii”.

La termenul de judecată din 13 septembrie 2013, Înalta Curte a

constatat că recurentul nu a înțeles să se conformeze obligației legale de a

timbra și nici nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru,

în condițiile legii.

Ca

atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 146/1996 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995,

Înalta

Curtea va admite excepția de netimbrare și va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul

declarat de B.N. împotriva sentinței nr. 61 din 20 martie 2012 a Curții de Apel

Bacău, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 13 septembrie 2013 .