ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 252/2014
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 252/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursurilor de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin
sentința penală nr. 460/PI din 12 decembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 301/30/2012,
Tribunalul Timiș în baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare
a încadrării juridice formulată de inculpatul Ș.C.M. din infracțiunea prev. de art.
215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 84 pct. 2 din
Legea nr. 59/1934.
În baza art. 215 alin. (2), (3) și (5)
C. pen. cu aplic art. 320
1
alin. (1) și (7) C. proc. pen. a
condamnat pe inculpatul Ș.C.M. la pedeapsa de:
- 7 ani închisoare pentru săvârșirea
infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave;
În baza art. 65 C. pen., a dispus
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b), c) C. pen., pe o perioadă de
2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea
nr. 241/2005 cu aplic art. 320
1
alin. (1) și (7) C. proc. pen. a
condamnat pe același inculpat la pedeapsa de:
- 1 an și 8 luni închisoare pentru
săvârșire infracțiunii de evaziune fiscală;
În baza art. 84 C. pen. a anulat
suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată
prin sentința penală nr. 2074 din 18 iulie 2011 de Judecătoria Timișoara și a
repus-o în individualitatea sa această pedeapsă.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.
pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea
de 7 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a dispus
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b), c) C. pen., pe o perioadă de
2 ani după executarea pedepsei.
În baza art 71 C. pen. a interzis
inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.
b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale
În baza art. 215 alin. (2), (3) și (5)
C. pen. a condamnat pe inculpatul A.L.F.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe
deosebit de grave.
În baza art. 65 C. pen. a dispus
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b), c) C. pen., pe o perioadă de
2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 84 C. pen. a anulat
suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin
sentința penală nr. 289 din 30 mai 2008 de Tribunalul Cluj și a repus în
individualitatea sa această pedeapsă.
În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C.
pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea
de 10 ani închisoare.
În baza art. 65 C. pen., a dispus
interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b), c) C. pen., pe o perioadă de
2 ani după executarea pedepsei.
În baza art 71 C. pen. a interzis
inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit.
b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art.
998, 999 din vechiul C. civ., cu referire la art. 6 alin. (2) din noul C. civ.,
a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 101.496,00 lei către partea
civilă SC G. SRL.
În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990
în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, un
exemplar al acesteia se va comunica O.N.R.C. în vederea efectuării cuvenitelor
mențiuni în registrul comerțului.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen.
a obligat inculpații la câte 2.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
A dispus plata din fondul Ministerului
Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat
oficiu.
Pentru a pronunța această sentință
penală, prima instanță a constatat următoarele:
La data de 06 iunie 2007 inculpatul Ș.C.M.
a înființat SC D. SRL Timișoara, el fiind asociat unic și administrator,
obiectul principal de activitate fiind comerțul cu amănuntul al articolelor și
aparatelor electromenajere, aparatelor de radio și televizoarelor, iar ca
activitate secundară operațiuni de import-export al produselor ce fac obiectul
de activitate al societății.
Sediul social declarat a fost în
Timișoara, însă nu a fost desfășurată niciodată vreo activitate la acest sediu,
nu s-a prezentat pentru a lua spațiul în primire și nu a achitat chiria
datorată.
La data de 10 iulie 2008, prin
sentința nr. 1428 pronunțată în Dosarul nr. 1411/30/2008 al Tribunalului Timiș
a fost deschisă, la solicitarea SC G. SRL, procedura de insolvență a
societății, aceasta fiind înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș
la data de 21 august 2008. De la această dată instanța de judecată a dispus
ridicarea dreptului fostului administrator de administrare a debitoarei, fiind
numit, ca administrator judiciar, lichidatorul judiciar SCP l. SPRL, iar de la
data de 05 martie 2009 acesta a fost numit ca lichidator judiciar.
Din adresa din 09 decembrie 2009 a
I.T.M. Timiș rezultă că SC D. SRL nu figurează în baza de date, deci nu a avut
nici un angajat, iar din adresele A.F.P. Timișoara rezultă că de la data
înființării societatea nu a depus declarațiile 100, 102, deconturile de T.V.A.
și că în perioada în care societatea nu a declarat și achitat impozitele și
contribuțiile cu reținere la sursă, respectiv de la înființare, depunând doar
bilanțul de la 30 iunie 2007, din acesta reieșind că a înregistrat venituri în
sumă de 20.956 lei.
La data de 09 octombrie 2007,
inculpatul Ș.C.M.s a deschis în numele SC D. SRL conturi curente la B.R.D., el
fiind singura persoană cu drept de semnătură. Din extrasele de cont rezultă că
în perioada 09 octombrie 2007-31 decembrie 2007 operațiunile efectuate au fost
nesemnificative, rulajul fiind de 7.100 lei (sumă provenită dintr-o singură
depunere făcută în 07 decembrie 2007) iar soldul final de 10 lei.
La activitatea infracțională a
inculpatului Ș.C.M. s-a raliat și inculpatul A.L., cei doi inducând în eroare,
pe parcursul mai multor luni, reprezentanții mai multor societăți comerciale,
pe care i-au determinat să le livreze diferite mărfuri a căror contravaloare
știau că nu o vor achita.
La 16 și 18 noiembrie 2007 au fost
emise două file C.E.C. pentru suma de 20.000 lei ce urma a fi achitată SC E.
SRL, C.E.C.-urile fiind girate către SC P.T.D. SRL, care le-a introdus la plată
fiind refuzate pentru lipsă totală de disponibil.
La 30 noiembrie 2007, 10 decembrie 2007
și 15 decembrie 2007 au fost emise file C.E.C. pentru suma de 13.400 lei ce
urma a fi achitată SC G.M.I.C. SRL București, C.E.C.-urile fiind girate către
SC V.I.D. SRL, care le-a introdus la plată fiind refuzate pentru lipsă totală
de disponibil, C.E.C. emis de trăgător aflat în interdicție bancară, C.E.C.-urile
aparținând unui set de instrumente retrase din circulație.
La 14 decembrie 2007 a fost emisă o
filă C.E.C. pentru suma de 226.004,02 lei ce urma a fi achitată SC G. SRL, C.E.C.-ul
fiind refuzat pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C. emis de trăgător aflat
în interdicție bancară, C.E.C. aparținând unui set de instrumente retrase din
circulație.
La 17 decembrie 2007 a fost emisă o
filă C.E.C. pentru suma de 10.000 lei ce urma a fi achitată SC E. SRL, C.E.C.-ul
fiind girat către SC S.D.D. SRL, care l-a introdus la plată fiind refuzat
pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C. emis de trăgător aflat în interdicție
bancară, C.E.C.-ul aparținând unui set de instrumente retrase din circulație.
La 24 ianuarie 2008 a fost emisă o
filă C.E.C. pentru suma de 3.100 lei ce urma a fi achitată SC T. SRL, C.E.C.-ul
fiind refuzat pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C. emis de trăgător aflat
în interdicție bancară, C.E.C.-ul aparținând unui set de instrumente retrase
din circulație.
La 25 ianuarie 2008 a fost emisă o
filă C.E.C. pentru suma de 25.000 lei ce urma a fi achitată SC D.I. SRL, C.E.C.-ul
fiind refuzat pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C. emis de trăgător aflat
în interdicție bancară, C.E.C.-ul aparținând unui set de instrumente retrase
din circulație.
La 28 ianuarie 2008 și 31 ianuarie 2008
au fost emise două file C.E.C. pentru suma de 40.000 lei ce urma a fi achitată
SC C.I.C. SRL, C.E.C.-urile fiind refuzate pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C.-uri
emise de trăgător aflat în interdicție bancară, C.E.C.-urile aparținând unui
set de instrumente retrase din circulație.
La 20 mai 2008 a fost emisă o filă C.E.C.
pentru suma de 14.800 lei ce urma a fi achitată SC P.T. SRL, C.E.C.-ul fiind
refuzat pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C. emis de trăgător aflat în
interdicție bancară, C.E.C. aparținând unui set de instrumente retrase din
circulație.
La 29 mai 2008 a fost emisă o filă C.E.C.
pentru suma de 32.000 lei ce urma a fi achitată SC A.G. SRL, C.E.C.-ul fiind
refuzat pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C. emis de trăgător aflat în
interdicție bancară, C.E.C. aparținând unui set de instrumente retrase din
circulație.
La 01 iunie 2008 și 05 iunie 2008 au
fost emise două file C.E.C. pentru suma de 17.960 lei ce urma a fi achitată SC
M.I.I. SA, C.E.C.-urile fiind refuzate pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C.-uri
emise de trăgător aflat în interdicție bancară, C.E.C.-urile aparținând unui
set de instrumente retrase din circulație.
Din actele depuse de SCP I. SPRL
rezultă că inculpatul Ș.C.M.s nu a dat curs solicitării de a pune la dispoziția
administratorului judiciar bunurile societății, actele și documentele privind
activitatea societății, inclusiv listele de clienți, de debitori și creditori,
că a fost notificat, de la 09 septembrie 2008, cu privire la ridicarea
dreptului de a semna acte în numele societății și de a efectua operații
economice și că a fost formulată plângere penală împotriva sa pentru comiterea
infracțiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006.
La 05 martie 2009 lichidatorul
judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la
apariția stării de insolvență a debitorului SC D. SRL, iar în concluziile
raportului s-a cerut atragerea răspunderii administratorului social, înv. Ș.C.M.,
solicitare reiterată și în raportul final întocmit la data de 14 mai 2009. La
masa credală s-a înscris un singur creditor, SC G. SRL.
Din mijloacele de probă administrate
rezultă că, în cursul anilor 2007-2008, inculpații Ș.C.M. și A.L. s-au deplasat
împreună la mai multe societăți comerciale, unde inculpatul A.L. se prezenta ca
fiind „L.E.", reprezentant sau administrator al SC D. SRL Timișoara, și
cei doi achiziționau mărfuri pentru plata cărora înmânau file C.E.C. emise fie
de inculpatul A.L., fie de inculpatul Ș.C.M., amândoi cunoscând faptul că în
conturile societății nu există disponibilul necesar acoperirii instrumentelor
de plată emise și că mărfurile respective nu vor fi achitate. In acest scop
inculpatul Ș.C.M. i-a înmânat inculpatului A.L. mai multe file C.E.C. cunoscând
modul în care acesta urma să le folosească, respectiv să le completeze și să le
emită ca mijloace de plată pentru mărfurile achiziționate.
Prin activitățile infracționale
desfășurate de către cei doi inculpați a fost produs un prejudiciu în sumă de
304.403,77 lei părților vătămate.
La 13 decembrie 2007 SC G. SRL, prin
reprezentantul legal G.S.I., a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria
Timișoara o plângere penală împotriva lui L.E. (A.) reprezentant al SC D. SRL
Timișoara și împotriva lui Ș.C.M. asociat al SC D. SRL Timișoara, solicitând
efectuarea de cercetări față de aceștia deoarece, la data de 18 octombrie 2007,
au încheiat un contract iar pentru marfa ridicată au emis, ca mijloc de plată,
o filă C.E.C. și două bilete la ordin, care au fost date drept garanție, deși
aceste instrumente de plată nu aveau acoperire iar societatea se afla în
interdicție bancară din 19 noiembrie 2007. Plângerea a fost înregistrată sub nr.
14312/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, iar prin
ordonanța din data de 26 iunie 2008 dosarul a fost declinat la Parchetul de pe
lângă Tribunalul Timiș, fiind înregistrat sub numărul de mai sus.
Din mijloacele de probă administrate
pe parcursul urmăririi penale a rezultat faptul că, în data de 18 octombrie 2007,
inculpatul A.L. și inculpatul Ș.C.M. s-au dus la sediul SC G. SRL București,
unde inculpatul A.L., care a spus că se numește „L.E." și este
administrator al SC D. SRL, a solicitat încheierea contractului de distribuție,
pe care l-a și semnat sub identitatea de „L.E." reprezentant al SC D. SRL.
Conform contractului, distribuitorul SC
D. SRL se obliga să preia spre revânzare și să achite mărfurile la prețul
convenit cu SC G. SRL, produsele și prețurile acestora fiind stipulate în Anexa
1 la contract, plata urmând a fi efectuată în termen de 60 de zile de la data
emiterii facturii prin ordin de plată, cu lăsarea în garanție a unei file C.E.C.
în alb.
Astfel, inculpatul A.L. a semnat și
ștampilat fila C.E.C., pe care a trecut la rubrica „emis la"
„Timișoara" și la rubrica „Data" „14 decembrie 2007", iar,
pentru a-i întări martorului G.S.I. încrederea în seriozitatea lor și în
bonitatea firmei, i-a lăsat acestuia, ca garanție și două bilete la ordin
necompletate, pe care doar le-a semnat și ștampilat.
Tot atunci au fost întocmite contractul
de predare în custodie și Anexa 1 a contractului de distribuție, în care erau
trecute produsele oferite de SC G. SRL, durata de livrare, prețurile și alte
date privind aceste produse, Anexă care a fost semnată de inculpatul A.L., sub
identitatea „L.E.", în calitate de reprezentant al SC D. SRL, și martorul G.S.I.,
ca reprezentant al SC G. SRL.
În baza acestui contract SC G. SRL
București a livrat SC D. SRL mărfuri în valoare totală de 226.004,02 lei,
conform facturilor din data de 18 octombrie 2007, din data de 22 octombrie 2007,
din data de 05 noiembrie 2007 și din data de 19 noiembrie 2007 și a avizelor de
însoțire a mărfii, ultimul aviz fiind din data de 19 noiembrie 2007.
La solicitarea celor doi inculpați
mărfurile au fost expediate de SC G. SRL prin curierat rapid la adresa din
Timișoara, inculpatul Ș.C.M. fiind cel care a semnat pentru primirea și
recepția mărfurilor. În acest sens martorul G.S.I. a depus de avizele de
însoțire a mărfii și copii ale borderourilor privind expedierea mărfurilor prin
intermediul societății C., din aceste borderouri rezultând că inculpatul Ș.C.M.
a fost cel care a preluat personal mărfurile.
La 19 decembrie 2007, când a fost
introdusă la plată fila C.E.C. primită de la inculpați, aceasta a fost refuzată
din lipsă totală de disponibil, client aflat în interdicție bancară și filă C.E.C.
anulată.
Din declarația martorului G.S.I.,
director general al SC G. SRL rezultă că, în luna mai 2007, în timp ce se afla
la Târgul Romexpo, la standul de prezentare al societății a venit inculpatul Ș.C.M.
care era însoțit de un bărbat ce s-a recomandat sub numele de „L.E.", cei
doi i-au spus că sunt administratorii SC D. SRL, care ar avea ca domeniu de
activitate distribuția de materiale de construcții (deși obiectul de activitate
era altul), și s-au arătat interesați de o colaborare. Martorul a arătat că în
octombrie 2007 a fost contactat de către inculpatul Ș.C.M., că au stabilit ca
acesta să vină la sediul din București al SC G. SRL, că au discutat despre
încheierea unui contract de colaborare iar la 18 octombrie 2007 au semnat
contractul de distribuție, anexa nr. 1 și contractul de predare în custodie.
Contractul a fost semnat de către G.S.I.,
ca reprezentant al SC G. SRL în calitate de vânzător, și de L.E., ca
administrator al SC D. SRL în calitate de distribuitor, inculpatul Ș.C.M., în
calitate de asociat al SC D. SRL, fiind prezent la discuții, la semnarea
contractului și la emiterea instrumentelor de plată.
La încheierea contractului s-a
convenit ca modalitatea de plată să fie fila C.E.C., sens în care a fost emisă
chiar atunci, în prezența inculpatului Ș.C.M., fila C.E.C., care a fost semnată
și ștampilată de către L.E., acesta completând și rubricile „locul" și
„data" emiterii. Tot atunci, pentru a-și dovedi seriozitatea, L.E., care l-a
asigurat pe martor că în contul SC D. SRL există disponibil suficient, i-a mai
dat, ca garanție două bilete la ordin necompletate, pe care doar le-a semnat și
ștampilat, inculpatul Ș.C.M. fiind de față.
După încheierea acestui contract și după
expedierea, prin curierat, a mărfurilor, la adresa indicată de inculpatul Ș.C.M.,
contravaloarea mărfii livrate nu a fost achitată, martorul G.S.I. precizând că
cei doi învinuiți nu au mai putut fi contactați, ceea ce i-a trezit suspiciuni
și l-a determinat să facă anumite verificări.
Astfel, martorul a venit la Timișoara,
la sediul social al SC D. SRL, unde nu a găsit nici un reprezentant al
societății și a aflat de la proprietarul imobilului că există un contract de
comodat dar nu-i cunoaște pe cei doi. Martorul G.S.I. s-a deplasat apoi la
adresa la care fuseseră expediate mărfurile, unde l-a găsit pe inculpatul Ș.C.M.,
iar în curtea imobilului a găsit o parte din marfa livrată, marfă pe care a
luat-o fiind întocmită o factură retur și un proces verbal de returnare, astfel
prejudiciul produs SC G. SRL a fost redus la 101.496,08 lei.
În ședința publică din data de 25
iunie 2012 inculpatul Ș.C. a solicitat aplicarea procedurii simplificate de
judecată prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen., și a solicitat să fie
judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, arătând că
recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu,
situație în care, prealabil examinării fondului, instanța a verificat dacă sunt
îndeplinite cerințele legale pentru admiterea acestei cereri.
Sub aspect procedural s-a reținut că
inculpatul Ș.C. a declarat în fața instanței, înainte de începerea cercetării
judecătorești, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în
actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza
probelor administrate în faza de urmărire penală.
Instanța de judecată a apreciat că din
probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că faptele există,
constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpat.
În ceea ce privește faptele
inculpatului A.L., acestea au fost săvârșite cu intenție directă în scopul
calificat de obținere de foloase materiale injuste, el participând astfel cum
rezultă din probatoriul administrat (declarațiile inculpatului Ș.C.
administrate în faza de urmărire penală, filele 209-212 dosar u.p.,
declarațiile martorilor audiați în cauză atât în faza de urmărire penală filele
203-206 dosar u.p., cât și în fața instanței filele 157, 158 dosar, copie file C.E.C.
+ borderouri de încasare filele 38-46 dosar u.p., copie contract de distribuție
filele 21-23 dosar u.p., copie facturi filele 26-30 dosar u.p., adresa din 04
noiembrie 2008 a B.N.R. aflată la fila 94 dosar u.p., situației analitice
atașate de B.N.R., și aflată la filele 95-99 dosar u.p. raport de constatare
tehnico-științifică grafică întocmit la 07 aprilie 2008 de Serviciul
Criminalistic din cadrul I.P.J. Timiș filele 123-126 dosar u.p.) în mod
nemijlocit la săvârșirea faptei, la activitățile de inducere în eroare a părții
civile și la producerea pagubei de 101.406,08 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat
apel inculpații.
În memoriul cuprinzând motivele de
apel, inculpatul Ș.C.M. a învederat instanței că nu sunt întrunite elementele
constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă agravată întrucât
prejudiciul produs părții vătămate este de 101.496 lei.
De asemenea a învederat instanței de
recurs că în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea
prev de art. 84 pct. 2 din Legea C.E.C.-ului nr. 59/1934 față de împrejurarea
că C.E.C.-ul a fost emis drept garanție.
A solicitat reindividualizarea
pedepsei, având în vedere că a recunoscut starea de fapt astfel cum a fost
descrisă prin rechizitoriu
Inculpatul A.L. nu a motivat în scris
apelul formulat, motivele de apel fiind învederate oral de către apărătorul din
oficiu conform mențiunilor inserate în practicaua prezentei decizii.
Prin Decizia penală nr. 46/A din 6
martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au fost respinse ca fiind
nefondate apelurile inculpaților Ș.C.M. și A.L.F. cu obligarea acestora la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel instanța de
control judiciar a reținut că prima instanță a stabilit corect starea de fapt,
pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de
judecată.
În ceea ce privește încadrarea
juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, Curtea a reținut că sunt
întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută și
pedepsită de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen.
Din probatoriul administrat în cauză
rezultă că inculpații s-au prezentat în fața reprezentantului părții civile în
vederea încheierii unui contract comercial în cursul lunii octombrie 2007, când
inculpatul A.L. s-a prezentat cu altă identitate, ca având calitatea de
reprezentant al SC D. SRL și semnând instrumente de plată cu această calitate
falsă, inculpatul Ș. având calitatea de coautor și participând efectiv la
acțiunea de inducere în eroare a părții civile.
Potrivit alin. (3) al art. 215:
„inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau
executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel
înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se
sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile
acolo arătate.
Instanța de apel a reținut că
inculpații au încheiat un contract comercial cu partea civilă, contractul fiind
semnat de inculpatul A.L. fără a avea această calitate, cu o identitate falsă,
și, deși s-a prevăzut în contract plata în numerar, inculpatul Ș. i-a înmânat
inculpatului A. fila C.E.C. și două bilete la ordin în scopul de a garanta
plata, acestea având doar rolul de a induce în eroare partea civilă cu privire
la solvabilitatea societății, în realitate inculpații cunoscând că nu vor
achita marfa și că pentru valorificarea filei C.E.C. nu există disponibil.
Potrivit alin. (5) al art. 215 C.pen
„înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu
închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi".
Pentru a reține agravanta producerii
unor consecințe deosebit de grave este necesar a se pricinui o pagubă materială
mai mare de 200.000 lei.
Așa cum rezultă din probele dosarului,
infracțiunea de înșelăciune a produs la momentul comiterii ei o pagubă
materială părții civile în cuantum de 226.004, 02 lei așa cum rezultă din
facturile emise în baza contractului comercial și suma înscrisă pe fila C.E.C.
lăsată drept garanție. împrejurarea că ulterior partea civilă, văzând că marfa
nu este achitată, și-a recuperat o parte din mărfurile predate prin propriile
sale demersuri, fără ca inculpații să aibă o asemenea intenție nu influențează
încadrarea juridică, intenția de inducere în eroare existând cu privire la
întreaga cantitate de marfă și care reprezenta suma de 226.004, 02 lei.
Sub aspectul laturii subiective,
Curtea de apel a reținut că inculpații au acționat cu intenție directă,
apreciindu-se că aceștia au avut reprezentarea faptului că desfășoară mai multe
acțiuni de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiesc pagubă
patrimoniului părții vătămate, rezultat socialmente periculos pe care l-au
urmărit prin executarea activității infracționale, aspect confirmat prin aceea
că inculpații au urmărit obținerea unor foloase materiale ilicite.
Împotriva deciziei penale sus
menționată inculpații Ș.C.M.s și A.L.F. au declarat recurs.
Examinând recursurile prin raportare
la dispozițiile legale înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru
considerentele ce urmează.
Consacrând efectul parțial devolutiv
al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385
9
C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza
numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 din același cod.
Rezultă, așadar, că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în
apel nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care
se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege.
Instituind totodată o altă limită a
devoluției recursului, art. 385
10
C. proc. pen. prevede în alin. (2)
1
că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din
cazurile prevăzute de art. 385
9
C. proc. pen. dacă motivul de recurs
nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de
judecată, cu excepția cazurilor de casare care, potrivit art. 385
9
alin.
(3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.
În cauză se observă că decizia
recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 06 martie
2013, deci după intrarea în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013
privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în
care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art.
385 C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat.
Verificând îndeplinirea cerințelor
formale prevăzute de art. 385
10
alin. (1) și (2) C. proc. pen.,
instanța constată că primul termen a fost acordat în cauză la data de 11
octombrie 2013, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5
zile prev. de art. 3 85
10
C. proc. pen.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 385
10
C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează
în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie
depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de
judecată. În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1)
și (2) instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385
9
alin. (3), se examinează din oficiu.
Legiuitorul nu a avut în vedere vreo
derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație ar fi
fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care
excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către
instanța de recurs.
Înalta Curte constată că a fost adusă
la cunoștința recurenților inculpați obligativitatea depunerii motivelor de recurs,
în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie
depus la instanță cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată și
sancțiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv
neexaminarea cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu,
conform art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.
Recurenții inculpați au fost citați
pentru primul termen de judecată în recurs cu această mențiune precizată
anterior, citația fiind primită la 19 iunie 2013.
Ori, în condițiile în care primul
termen de judecată a fost fixat la data de 11 octombrie 2013, la un interval de
aproximativ 4 luni de la primirea citației, recurenții inculpați fiind
informați cu privire la obligațiile legale ce le incumbă referitoare la depunerea
motivelor de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în
acest sens, le este culpabilă.
În consecință, nerespectarea
termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 38510 C. proc. pen. atrage
sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului pentru nerespectarea termenelor
procedurale, reglementat în art. 185 C. proc. pen., cu consecința că instanța
de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute
în vedere din oficiu.
Față de cele arătate, în ceea ce
privește recursurile declarate de inculpații Ș.C.M.s și A.L.F. care nu au
motivat calea de atac în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va avea în
vedere doar cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu
conform art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen.
Analizând criticile formulate de
inculpați din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare
din oficiu, se constată că nu se circumscriu disp. art. 385
9
pct. 1,
care vizează nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau
după calitatea persoanei; pct. 3 - care se referă la situația în care instanța
nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin.
(2) sau a existat un caz de incompatibilitate; pct. 4 - când ședința de
judecată nu a fost publică; pct. 5 - când judecata a avut loc fără participarea
procurorului sau a inculpatului când aceasta a fost obligatorie; pct. 6 - când
judecata a avut loc în lipsa apărătorului, dacă prezența acestuia era
obligatorie; pct. 13 - când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu
este prevăzută de legea penală; pct. 14 - când s-au aplicat pedepse în alte
limite decât cele prevăzute de lege; pct. 15 - dacă nu s-a constatat grațierea.
Criticile recurenților inculpați
circumscrise cazului de casare prev. de art. 385
9
pct. 12 C. proc.
pen., având în vedere solicitările de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit.
a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu pot fi examinate de instanța de
recurs, întrucât, pe de o parte, recursurile nu sunt motivate în scris, astfel
cum prevăd dispozițiile art. 385
10
alin. (1) și (2) C. proc. pen.,
iar, pe de altă parte, acest caz de casare nu face parte din categoria celor
care pot fi analizate din oficiu.
Aceleași considerente sunt aplicabile
și în ceea ce privește motivele de recurs circumscrise cazului de casare prev.
de art. 385
9
pct. 172 C. proc. pen.
Ca urmare, având în vedere cele expuse
anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 385 pct. 1 lit.
b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații
Ș.C.M.s și A.L.F. Deciziei penale nr. 46/A din data de 06 martie 2013
pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, cu obligarea acestora la
plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozițiilor art. 192 alin.
(2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondate, recursurile
declarate de inculpații Ș.C.M.s și A.L.F. împotriva Deciziei penale nr. 46/A
din data de 06 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția
penală.
Obligă recurenții inculpați la plata
sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte
300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se
va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 24
ianuarie 2014.