ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 252/2014

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 460/PI din 12 decembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 301/30/2012, Tribunalul Timiș în baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul Ș.C.M. din infracțiunea prev. de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934. În baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. cu aplic art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul Ș.C.M. la pedeapsa de: - 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave; În baza art. 65 C. pen., a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 9 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 241/2005 cu aplic art. 320 1 alin. (1) și (7) C. proc. pen. a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de: - 1 an și 8 luni închisoare pentru săvârșire infracțiunii de evaziune fiscală; În baza art. 84 C. pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2074 din 18 iulie 2011 de Judecătoria Timișoara și a repus-o în individualitatea sa această pedeapsă. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 7 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale În baza art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. a condamnat pe inculpatul A.L.F.M. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții cu consecințe deosebit de grave. În baza art. 65 C. pen. a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei. În baza art. 84 C. pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 289 din 30 mai 2008 de Tribunalul Cluj și a repus în individualitatea sa această pedeapsă.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea aceea de 10 ani închisoare. În baza art. 65 C. pen., a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. b), c) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei. În baza art 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 998, 999 din vechiul C. civ., cu referire la art. 6 alin. (2) din noul C. civ., a obligat inculpații în solidar la plata sumei de 101.496,00 lei către partea civilă SC G. SRL. În temeiul art. 7 din Legea nr. 26/1990 în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, un exemplar al acesteia se va comunica O.N.R.C.

în vederea efectuării cuvenitelor mențiuni în registrul comerțului. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpații la câte 2.000 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat. A dispus plata din fondul Ministerului Justiției a sumei de 100 lei către Baroul Timiș reprezentând onorariu avocat oficiu. Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a constatat următoarele: La data de 06 iunie 2007 inculpatul Ș.C.M. a înființat SC D. SRL Timișoara, el fiind asociat unic și administrator, obiectul principal de activitate fiind comerțul cu amănuntul al articolelor și aparatelor electromenajere, aparatelor de radio și televizoarelor, iar ca activitate secundară operațiuni de import-export al produselor ce fac obiectul de activitate al societății.

Sediul social declarat a fost în Timișoara, însă nu a fost desfășurată niciodată vreo activitate la acest sediu, nu s-a prezentat pentru a lua spațiul în primire și nu a achitat chiria datorată. La data de 10 iulie 2008, prin sentința nr. 1428 pronunțată în Dosarul nr. 1411/30/2008 al Tribunalului Timiș a fost deschisă, la solicitarea SC G. SRL, procedura de insolvență a societății, aceasta fiind înregistrată la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiș la data de 21 august 2008. De la această dată instanța de judecată a dispus ridicarea dreptului fostului administrator de administrare a debitoarei, fiind numit, ca administrator judiciar, lichidatorul judiciar SCP l. SPRL, iar de la data de 05 martie 2009 acesta a fost numit ca lichidator judiciar.

Din adresa din 09 decembrie 2009 a I.T.M. Timiș rezultă că SC D. SRL nu figurează în baza de date, deci nu a avut nici un angajat, iar din adresele A.F.P. Timișoara rezultă că de la data înființării societatea nu a depus declarațiile 100, 102, deconturile de T.V.A. și că în perioada în care societatea nu a declarat și achitat impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă, respectiv de la înființare, depunând doar bilanțul de la 30 iunie 2007, din acesta reieșind că a înregistrat venituri în sumă de 20.956 lei. La data de 09 octombrie 2007, inculpatul Ș.C.M.s a deschis în numele SC D. SRL conturi curente la B.R.D., el fiind singura persoană cu drept de semnătură. Din extrasele de cont rezultă că în perioada 09 octombrie 2007-31 decembrie 2007 operațiunile efectuate au fost nesemnificative, rulajul fiind de 7.100 lei (sumă provenită dintr-o singură depunere făcută în 07 decembrie 2007) iar soldul final de 10 lei.

La activitatea infracțională a inculpatului Ș.C.M. s-a raliat și inculpatul A.L., cei doi inducând în eroare, pe parcursul mai multor luni, reprezentanții mai multor societăți comerciale, pe care i-au determinat să le livreze diferite mărfuri a căror contravaloare știau că nu o vor achita. La 16 și 18 noiembrie 2007 au fost emise două file C.E.C. pentru suma de 20.000 lei ce urma a fi achitată SC E. SRL, C.E.C.-urile fiind girate către SC P.T.D. SRL, care le-a introdus la plată fiind refuzate pentru lipsă totală de disponibil. La 30 noiembrie 2007, 10 decembrie 2007 și 15 decembrie 2007 au fost emise file C.E.C. pentru suma de 13.400 lei ce urma a fi achitată SC G.M.I.C. SRL București, C.E.C.-urile fiind girate către SC V.I.D.

SRL, care le-a introdus la plată fiind refuzate pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C. emis de trăgător aflat în interdicție bancară, C.E.C.-urile aparținând unui set de instrumente retrase din circulație. La 14 decembrie 2007 a fost emisă o filă C.E.C. pentru suma de 226.004,02 lei ce urma a fi achitată SC G. SRL, C.E.C.-ul fiind refuzat pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C. emis de trăgător aflat în interdicție bancară, C.E.C. aparținând unui set de instrumente retrase din circulație. La 17 decembrie 2007 a fost emisă o filă C.E.C. pentru suma de 10.000 lei ce urma a fi achitată SC E. SRL, C.E.C.-ul fiind girat către SC S.D.D. SRL, care l-a introdus la plată fiind refuzat pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C.

emis de trăgător aflat în interdicție bancară, C.E.C.-ul aparținând unui set de instrumente retrase din circulație. La 24 ianuarie 2008 a fost emisă o filă C.E.C. pentru suma de 3.100 lei ce urma a fi achitată SC T. SRL, C.E.C.-ul fiind refuzat pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C. emis de trăgător aflat în interdicție bancară, C.E.C.-ul aparținând unui set de instrumente retrase din circulație. La 25 ianuarie 2008 a fost emisă o filă C.E.C. pentru suma de 25.000 lei ce urma a fi achitată SC D.I. SRL, C.E.C.-ul fiind refuzat pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C. emis de trăgător aflat în interdicție bancară, C.E.C.-ul aparținând unui set de instrumente retrase din circulație. La 28 ianuarie 2008 și 31 ianuarie 2008 au fost emise două file C.E.C.

pentru suma de 40.000 lei ce urma a fi achitată SC C.I.C. SRL, C.E.C.-urile fiind refuzate pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C.-uri emise de trăgător aflat în interdicție bancară, C.E.C.-urile aparținând unui set de instrumente retrase din circulație. La 20 mai 2008 a fost emisă o filă C.E.C. pentru suma de 14.800 lei ce urma a fi achitată SC P.T. SRL, C.E.C.-ul fiind refuzat pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C. emis de trăgător aflat în interdicție bancară, C.E.C. aparținând unui set de instrumente retrase din circulație. La 29 mai 2008 a fost emisă o filă C.E.C. pentru suma de 32.000 lei ce urma a fi achitată SC A.G. SRL, C.E.C.-ul fiind refuzat pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C.

emis de trăgător aflat în interdicție bancară, C.E.C. aparținând unui set de instrumente retrase din circulație. La 01 iunie 2008 și 05 iunie 2008 au fost emise două file C.E.C. pentru suma de 17.960 lei ce urma a fi achitată SC M.I.I. SA, C.E.C.-urile fiind refuzate pentru lipsă totală de disponibil, C.E.C.-uri emise de trăgător aflat în interdicție bancară, C.E.C.-urile aparținând unui set de instrumente retrase din circulație. Din actele depuse de SCP I. SPRL rezultă că inculpatul Ș.C.M.s nu a dat curs solicitării de a pune la dispoziția administratorului judiciar bunurile societății, actele și documentele privind activitatea societății, inclusiv listele de clienți, de debitori și creditori, că a fost notificat, de la 09 septembrie 2008, cu privire la ridicarea dreptului de a semna acte în numele societății și de a efectua operații economice și că a fost formulată plângere penală împotriva sa pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 147 din Legea nr. 85/2006.

La 05 martie 2009 lichidatorul judiciar a întocmit raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitorului SC D. SRL, iar în concluziile raportului s-a cerut atragerea răspunderii administratorului social, înv. Ș.C.M., solicitare reiterată și în raportul final întocmit la data de 14 mai 2009. La masa credală s-a înscris un singur creditor, SC G. SRL. Din mijloacele de probă administrate rezultă că, în cursul anilor 2007-2008, inculpații Ș.C.M. și A.L. s-au deplasat împreună la mai multe societăți comerciale, unde inculpatul A.L. se prezenta ca fiind „L.E.", reprezentant sau administrator al SC D. SRL Timișoara, și cei doi achiziționau mărfuri pentru plata cărora înmânau file C.E.C.

emise fie de inculpatul A.L., fie de inculpatul Ș.C.M., amândoi cunoscând faptul că în conturile societății nu există disponibilul necesar acoperirii instrumentelor de plată emise și că mărfurile respective nu vor fi achitate. In acest scop inculpatul Ș.C.M. i-a înmânat inculpatului A.L. mai multe file C.E.C. cunoscând modul în care acesta urma să le folosească, respectiv să le completeze și să le emită ca mijloace de plată pentru mărfurile achiziționate. Prin activitățile infracționale desfășurate de către cei doi inculpați a fost produs un prejudiciu în sumă de 304.403,77 lei părților vătămate. La 13 decembrie 2007 SC G. SRL, prin reprezentantul legal G.S.I., a depus la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara o plângere penală împotriva lui L.E.

(A.) reprezentant al SC D. SRL Timișoara și împotriva lui Ș.C.M. asociat al SC D. SRL Timișoara, solicitând efectuarea de cercetări față de aceștia deoarece, la data de 18 octombrie 2007, au încheiat un contract iar pentru marfa ridicată au emis, ca mijloc de plată, o filă C.E.C. și două bilete la ordin, care au fost date drept garanție, deși aceste instrumente de plată nu aveau acoperire iar societatea se afla în interdicție bancară din 19 noiembrie 2007. Plângerea a fost înregistrată sub nr. 14312/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, iar prin ordonanța din data de 26 iunie 2008 dosarul a fost declinat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, fiind înregistrat sub numărul de mai sus.

Din mijloacele de probă administrate pe parcursul urmăririi penale a rezultat faptul că, în data de 18 octombrie 2007, inculpatul A.L. și inculpatul Ș.C.M. s-au dus la sediul SC G. SRL București, unde inculpatul A.L., care a spus că se numește „L.E." și este administrator al SC D. SRL, a solicitat încheierea contractului de distribuție, pe care l-a și semnat sub identitatea de „L.E." reprezentant al SC D. SRL. Conform contractului, distribuitorul SC D. SRL se obliga să preia spre revânzare și să achite mărfurile la prețul convenit cu SC G. SRL, produsele și prețurile acestora fiind stipulate în Anexa 1 la contract, plata urmând a fi efectuată în termen de 60 de zile de la data emiterii facturii prin ordin de plată, cu lăsarea în garanție a unei file C.E.C.

în alb. Astfel, inculpatul A.L. a semnat și ștampilat fila C.E.C., pe care a trecut la rubrica „emis la" „Timișoara" și la rubrica „Data" „14 decembrie 2007", iar, pentru a-i întări martorului G.S.I. încrederea în seriozitatea lor și în bonitatea firmei, i-a lăsat acestuia, ca garanție și două bilete la ordin necompletate, pe care doar le-a semnat și ștampilat. Tot atunci au fost întocmite contractul de predare în custodie și Anexa 1 a contractului de distribuție, în care erau trecute produsele oferite de SC G. SRL, durata de livrare, prețurile și alte date privind aceste produse, Anexă care a fost semnată de inculpatul A.L., sub identitatea „L.E.", în calitate de reprezentant al SC D. SRL, și martorul G.S.I., ca reprezentant al SC G. SRL.

În baza acestui contract SC G. SRL București a livrat SC D. SRL mărfuri în valoare totală de 226.004,02 lei, conform facturilor din data de 18 octombrie 2007, din data de 22 octombrie 2007, din data de 05 noiembrie 2007 și din data de 19 noiembrie 2007 și a avizelor de însoțire a mărfii, ultimul aviz fiind din data de 19 noiembrie 2007. La solicitarea celor doi inculpați mărfurile au fost expediate de SC G. SRL prin curierat rapid la adresa din Timișoara, inculpatul Ș.C.M. fiind cel care a semnat pentru primirea și recepția mărfurilor. În acest sens martorul G.S.I. a depus de avizele de însoțire a mărfii și copii ale borderourilor privind expedierea mărfurilor prin intermediul societății C., din aceste borderouri rezultând că inculpatul Ș.C.M.

a fost cel care a preluat personal mărfurile. La 19 decembrie 2007, când a fost introdusă la plată fila C.E.C. primită de la inculpați, aceasta a fost refuzată din lipsă totală de disponibil, client aflat în interdicție bancară și filă C.E.C. anulată. Din declarația martorului G.S.I., director general al SC G. SRL rezultă că, în luna mai 2007, în timp ce se afla la Târgul Romexpo, la standul de prezentare al societății a venit inculpatul Ș.C.M. care era însoțit de un bărbat ce s-a recomandat sub numele de „L.E.", cei doi i-au spus că sunt administratorii SC D. SRL, care ar avea ca domeniu de activitate distribuția de materiale de construcții (deși obiectul de activitate era altul), și s-au arătat interesați de o colaborare.

Martorul a arătat că în octombrie 2007 a fost contactat de către inculpatul Ș.C.M., că au stabilit ca acesta să vină la sediul din București al SC G. SRL, că au discutat despre încheierea unui contract de colaborare iar la 18 octombrie 2007 au semnat contractul de distribuție, anexa nr. 1 și contractul de predare în custodie. Contractul a fost semnat de către G.S.I., ca reprezentant al SC G. SRL în calitate de vânzător, și de L.E., ca administrator al SC D. SRL în calitate de distribuitor, inculpatul Ș.C.M., în calitate de asociat al SC D. SRL, fiind prezent la discuții, la semnarea contractului și la emiterea instrumentelor de plată. La încheierea contractului s-a convenit ca modalitatea de plată să fie fila C.E.C., sens în care a fost emisă chiar atunci, în prezența inculpatului Ș.C.M., fila C.E.C., care a fost semnată și ștampilată de către L.E., acesta completând și rubricile „locul" și „data" emiterii.

Tot atunci, pentru a-și dovedi seriozitatea, L.E., care l-a asigurat pe martor că în contul SC D. SRL există disponibil suficient, i-a mai dat, ca garanție două bilete la ordin necompletate, pe care doar le-a semnat și ștampilat, inculpatul Ș.C.M. fiind de față. După încheierea acestui contract și după expedierea, prin curierat, a mărfurilor, la adresa indicată de inculpatul Ș.C.M., contravaloarea mărfii livrate nu a fost achitată, martorul G.S.I. precizând că cei doi învinuiți nu au mai putut fi contactați, ceea ce i-a trezit suspiciuni și l-a determinat să facă anumite verificări. Astfel, martorul a venit la Timișoara, la sediul social al SC D. SRL, unde nu a găsit nici un reprezentant al societății și a aflat de la proprietarul imobilului că există un contract de comodat dar nu-i cunoaște pe cei doi.

Martorul G.S.I. s-a deplasat apoi la adresa la care fuseseră expediate mărfurile, unde l-a găsit pe inculpatul Ș.C.M., iar în curtea imobilului a găsit o parte din marfa livrată, marfă pe care a luat-o fiind întocmită o factură retur și un proces verbal de returnare, astfel prejudiciul produs SC G. SRL a fost redus la 101.496,08 lei. În ședința publică din data de 25 iunie 2012 inculpatul Ș.C. a solicitat aplicarea procedurii simplificate de judecată prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., și a solicitat să fie judecat pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, arătând că recunoaște săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu, situație în care, prealabil examinării fondului, instanța a verificat dacă sunt îndeplinite cerințele legale pentru admiterea acestei cereri.

Sub aspect procedural s-a reținut că inculpatul Ș.C. a declarat în fața instanței, înainte de începerea cercetării judecătorești, că recunoaște în totalitate săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală. Instanța de judecată a apreciat că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpat. În ceea ce privește faptele inculpatului A.L., acestea au fost săvârșite cu intenție directă în scopul calificat de obținere de foloase materiale injuste, el participând astfel cum rezultă din probatoriul administrat (declarațiile inculpatului Ș.C.

administrate în faza de urmărire penală, filele 209-212 dosar u.p., declarațiile martorilor audiați în cauză atât în faza de urmărire penală filele 203-206 dosar u.p., cât și în fața instanței filele 157, 158 dosar, copie file C.E.C. + borderouri de încasare filele 38-46 dosar u.p., copie contract de distribuție filele 21-23 dosar u.p., copie facturi filele 26-30 dosar u.p., adresa din 04 noiembrie 2008 a B.N.R. aflată la fila 94 dosar u.p., situației analitice atașate de B.N.R., și aflată la filele 95-99 dosar u.p. raport de constatare tehnico-științifică grafică întocmit la 07 aprilie 2008 de Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Timiș filele 123-126 dosar u.p.) în mod nemijlocit la săvârșirea faptei, la activitățile de inducere în eroare a părții civile și la producerea pagubei de 101.406,08 lei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații. În memoriul cuprinzând motivele de apel, inculpatul Ș.C.M. a învederat instanței că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă agravată întrucât prejudiciul produs părții vătămate este de 101.496 lei. De asemenea a învederat instanței de recurs că în cauză se impunea schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev de art. 84 pct. 2 din Legea C.E.C.-ului nr. 59/1934 față de împrejurarea că C.E.C.-ul a fost emis drept garanție. A solicitat reindividualizarea pedepsei, având în vedere că a recunoscut starea de fapt astfel cum a fost descrisă prin rechizitoriu Inculpatul A.L. nu a motivat în scris apelul formulat, motivele de apel fiind învederate oral de către apărătorul din oficiu conform mențiunilor inserate în practicaua prezentei decizii.

Prin Decizia penală nr. 46/A din 6 martie 2013 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, au fost respinse ca fiind nefondate apelurile inculpaților Ș.C.M. și A.L.F. cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că prima instanță a stabilit corect starea de fapt, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpaților, Curtea a reținut că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută și pedepsită de art. 215 alin. (2), (3) și (5) C. pen. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că inculpații s-au prezentat în fața reprezentantului părții civile în vederea încheierii unui contract comercial în cursul lunii octombrie 2007, când inculpatul A.L.

s-a prezentat cu altă identitate, ca având calitatea de reprezentant al SC D. SRL și semnând instrumente de plată cu această calitate falsă, inculpatul Ș. având calitatea de coautor și participând efectiv la acțiunea de inducere în eroare a părții civile. Potrivit alin. (3) al art. 215: „inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această eroare, cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, se sancționează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente, după distincțiile acolo arătate. Instanța de apel a reținut că inculpații au încheiat un contract comercial cu partea civilă, contractul fiind semnat de inculpatul A.L.

fără a avea această calitate, cu o identitate falsă, și, deși s-a prevăzut în contract plata în numerar, inculpatul Ș. i-a înmânat inculpatului A. fila C.E.C. și două bilete la ordin în scopul de a garanta plata, acestea având doar rolul de a induce în eroare partea civilă cu privire la solvabilitatea societății, în realitate inculpații cunoscând că nu vor achita marfa și că pentru valorificarea filei C.E.C. nu există disponibil. Potrivit alin. (5) al art. 215 C.pen „înșelăciunea care a avut consecințe deosebit de grave se pedepsește cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi". Pentru a reține agravanta producerii unor consecințe deosebit de grave este necesar a se pricinui o pagubă materială mai mare de 200.000 lei.

Așa cum rezultă din probele dosarului, infracțiunea de înșelăciune a produs la momentul comiterii ei o pagubă materială părții civile în cuantum de 226.004, 02 lei așa cum rezultă din facturile emise în baza contractului comercial și suma înscrisă pe fila C.E.C. lăsată drept garanție. împrejurarea că ulterior partea civilă, văzând că marfa nu este achitată, și-a recuperat o parte din mărfurile predate prin propriile sale demersuri, fără ca inculpații să aibă o asemenea intenție nu influențează încadrarea juridică, intenția de inducere în eroare existând cu privire la întreaga cantitate de marfă și care reprezenta suma de 226.004, 02 lei.

Sub aspectul laturii subiective, Curtea de apel a reținut că inculpații au acționat cu intenție directă, apreciindu-se că aceștia au avut reprezentarea faptului că desfășoară mai multe acțiuni de inducere în eroare și că prin aceasta pricinuiesc pagubă patrimoniului părții vătămate, rezultat socialmente periculos pe care l-au urmărit prin executarea activității infracționale, aspect confirmat prin aceea că inculpații au urmărit obținerea unor foloase materiale ilicite. Împotriva deciziei penale sus menționată inculpații Ș.C.M.s și A.L.F. au declarat recurs. Examinând recursurile prin raportare la dispozițiile legale înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează.

Consacrând efectul parțial devolutiv al recursului reglementat ca a doua cale de atac ordinară, art. 385 9 C. proc. pen. stabilește în alin. (2) că instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 din același cod. Rezultă, așadar, că în cazul recursului declarat împotriva hotărârilor date în apel nici recurenții și nici instanța nu se pot referi decât la lipsurile care se încadrează în cazurile de casare prevăzute de lege. Instituind totodată o altă limită a devoluției recursului, art. 385 10 C. proc. pen. prevede în alin. (2) 1 că instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din cazurile prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen.

dacă motivul de recurs nu a fost invocat în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu excepția cazurilor de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu. În cauză se observă că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 06 martie 2013, deci după intrarea în vigoare (15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute de art. 385 C. proc. pen. astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat. Verificând îndeplinirea cerințelor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., instanța constată că primul termen a fost acordat în cauză la data de 11 octombrie 2013, dată în raport de care Înalta Curte va calcula termenul de 5 zile prev. de art. 3 85 10 C. proc. pen. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 385 10 C. proc. pen., recursul trebuie să fie motivat, iar motivele de recurs se formulează în scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, care trebuie depus la instanța de recurs cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată. În cazul în care nu sunt respectate condițiile prevăzute în alin. (1) și (2) instanța ia în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 385 9 alin. (3), se examinează din oficiu. Legiuitorul nu a avut în vedere vreo derogare cu privire la termenul de 5 zile, întrucât o astfel de situație ar fi fost menționată expres în textul de lege, așa încât orice interpretare care excede prevederilor legale menționate nu poate fi luată în considerare de către instanța de recurs.

Înalta Curte constată că a fost adusă la cunoștința recurenților inculpați obligativitatea depunerii motivelor de recurs, în scris, prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat care trebuie depus la instanță cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată și sancțiunea nedepunerii motivelor în termenul prevăzut de lege, respectiv neexaminarea cazurilor de casare care nu se iau în considerare din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen.

Recurenții inculpați au fost citați pentru primul termen de judecată în recurs cu această mențiune precizată anterior, citația fiind primită la 19 iunie 2013. Ori, în condițiile în care primul termen de judecată a fost fixat la data de 11 octombrie 2013, la un interval de aproximativ 4 luni de la primirea citației, recurenții inculpați fiind informați cu privire la obligațiile legale ce le incumbă referitoare la depunerea motivelor de recurs, împrejurarea nerespectării termenului prevăzut de lege în acest sens, le este culpabilă. În consecință, nerespectarea termenului de motivare a recursului prevăzut de art. 38510 C. proc. pen. atrage sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului pentru nerespectarea termenelor procedurale, reglementat în art. 185 C. proc.

pen., cu consecința că instanța de recurs nu poate lua în considerare decât cazurile de casare ce pot fi avute în vedere din oficiu. Față de cele arătate, în ceea ce privește recursurile declarate de inculpații Ș.C.M.s și A.L.F. care nu au motivat calea de atac în termenul prevăzut de lege, Înalta Curte va avea în vedere doar cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu conform art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Analizând criticile formulate de inculpați din perspectiva cazurilor de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, se constată că nu se circumscriu disp.

art. 385 9 pct. 1, care vizează nerespectarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei; pct. 3 - care se referă la situația în care instanța nu a fost compusă potrivit legii ori s-au încălcat prevederile art. 292 alin. (2) sau a existat un caz de incompatibilitate; pct. 4 - când ședința de judecată nu a fost publică; pct. 5 - când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului când aceasta a fost obligatorie; pct. 6 - când judecata a avut loc în lipsa apărătorului, dacă prezența acestuia era obligatorie; pct. 13 - când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; pct. 14 - când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; pct. 15 - dacă nu s-a constatat grațierea.

Criticile recurenților inculpați circumscrise cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 12 C. proc. pen., având în vedere solicitările de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen., nu pot fi examinate de instanța de recurs, întrucât, pe de o parte, recursurile nu sunt motivate în scris, astfel cum prevăd dispozițiile art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen., iar, pe de altă parte, acest caz de casare nu face parte din categoria celor care pot fi analizate din oficiu. Aceleași considerente sunt aplicabile și în ceea ce privește motivele de recurs circumscrise cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 172 C. proc. pen. Ca urmare, având în vedere cele expuse anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ș.C.M.s și A.L.F. Deciziei penale nr. 46/A din data de 06 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații Ș.C.M.s și A.L.F. împotriva Deciziei penale nr. 46/A din data de 06 martie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 500 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 24 ianuarie 2014.