ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3519/2013

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolulJudecătoriei Constanța la data de 9 august 2012, SC P.E. SRL a formulat plângere contravențională împotriva procesului - verbal de constatare a contravenției din 26 iulie 2011 întocmit de C.N.A.D.N.R. SA -C., prin care a fost! sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 8 din O.G. nr. 15/2002. Judecătoria Constanță, secția civilă, prin sentința nr. 17561 din 12 noiembrie 2012 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, în rapbrt de dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. Judecătoria Cornetu, prin sentința civilă nr. 2648 din 15 aprilie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de instanță din oficiu.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia. A reținut, în esență, aplicarea prevederilor Legii nr. 2/2013, care a modificat dispozițiile legale aplicabile în speță, în sensul ca instanța competentă a soluționa plângerea contravențională este cea de la sediul petentei. Regulatorul de competență urmează a fi pronunțat în favoarea Judecătoriei Cornetu, în considerarea argumentelor ce succed. În raport de obiectul cauzei, respectiv plângere contravențională formulată împotriva unui proces - verbal de constatare și sancționare a contravenției întocmit pentru încălcarea art. 8 din O.G.

nr. 15/2002, devin incidente dispozițiile O.G. nr. 2/2001, respectiv cele cuprinse la art. 32, la care face trimitere O.G. nr. 15/2002 în art. 10, conform cărora competența soluționării plângerii aparține judecătoriei în la cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. În stabilirea instanței competentă teritorial a soluționa prezenta plângere contravențională, problema care se ridică în speță este de a stabili dacă modificările aduse prin art. III din Legea nr. 2/2013, potrivit cărora plângerea se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul!, sunt aplicabile. Se observă că norma de competență teritorială, derogatorie de la dispozițiile O.G.

nr. 2/2001, este cuprinsă în Secțiunea a 2-a a Legii nr. 2/2013 care poartă denumirea: Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal, legiuitorul făcând deci distincție între cele două materii. Coroborând sediul materiei cu dispozițiile art. XXIII din Legea nr. 2/2013 cuprinse în Capitolul III Dispoziții tranzitorii și finale, se reține că acestea se referă numai la procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal nu și la cele în materie contravențională. Prin urmare, atâta vreme cât art. XXIII nu cuprinde dispoziții tranzitorii exprese vizând competența teritorială în materie contravențională, nefiind posibilă o interpretare extensivă a acestora rezultă că prevederile modificatoare ale Legii nr. 2/2013 se aplică numai proceselor începute după intrarea în vigoare a legii.

Or, în speță plângerea contravențională a fost introdusă anterior adoptării Legii nr. 2/2013, respectiv la 9 august 2012, instanța legal învestită fiind cea de la locul săvârșirii contravenției. În considerarea celor fee preced, având în vedere că locul săvârșirii contravenției a fost Autostrada A2, G., județul Ilfov, zonă situată în circumscripția Judecătoriei Cornetu, competența soluționării plângerii contravenționale revine, potrivit art. 32 din O.G. nr. 2/2001, Judecătoriei Cornetu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 iunie 2013.