ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1483/2014

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Oradea, la data de 9 iulie 2013, reclamanta SC V.C. SRL prin

administrator judiciar B.M., în contradictoriu cu pârâții SC O. SA București, SC

O. SA Oradea și C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara

a solicitat obligarea acestora în solidar la plata sumei de 139.519,98 RON, indexată

și actualizată, reprezentând contravaloare motorină transportată, pierdută în urma

accidentului și de 9.726,06 RON indexată și actualizată, reprezentând contravaloarea

serviciilor de ridicare și deplasare a autocisternei răsturnate.

În motivarea cererii

reclamanta a arătat că la data de 3 februarie 2012, a avut un accident de circulație

în care a fost implicată autocisterna sa, pe sectorul de drum din direcția Arad-Oradea,

din cauza carosabilului necorespunzător care era acoperit cu gheață și puțină zăpadă,

astfel că autovehiculul a fost distrus în proporție de 90%, cisterna s-a fisurat,

iar cantitatea de 25.588 litri de motorină s-a deversat în șanț, prejudiciul total

fiind compus din 139.519,98 RON, contravaloarea motorină și 9.726,06 RON cheltuieli

pentru ridicarea din șanț a autocisternei și deplasarea de la locul accidentului.

În sprijinul legalei

investiri a Judecătoriei Oradea s-a invocat faptul că autocisterna era asigurată

pentru suma de 37.000 euro, poliță ce expira la data de 9 martie 2012.

Prin sentința

civilă nr. 14218/2013 din 20 decembrie 2013, Judecătoria Oradea, secția civilă,

a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâta C.N.A.N.D.R.,

și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanta SC

V.C. SRL prin administrator judiciar B.M. împotriva pârâților SC O. SA București,

SC O. SA Oradea și C.N.A.D.N.R. prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Timișoara,

în favoarea Judecătoria Chișineu Criș.

În motivarea acestei

hotărâri, s-a reținut în esență că Judecătoria Chișineu Criș este competentă teritorial

atât potrivit art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., ca instanță în a cărei circumscripție

s-a săvârșit fapta ilicită, în care s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind

obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă, cât și potrivit art. 115 alin. (1)

pct. 3 din noul C. proc. civ., aplicabil în materia contractelor de asigurare, în

măsura în care polița de asigurare s-ar dovedi ca fiind valabilă.

Prin sentința

civilă nr. 121 din 20 februarie 2014, Judecătoria Chișineu Criș a admis excepția

necompetenței sale teritoriale, invocată de instanță din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea, conform art. 116, art.

115 și art. 113 alin. (2) din noul C. proc. civ., respectiv cea investită de reclamantă.

A constatat ivit

conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație

și Justiție, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul

de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Oradea competența teritorială

de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Pentru emiterea

regulatorului de competență este de precizat că, în speță se pune în discuție competența

teritorială, reglementată de norme cu caracter relativ.

În cauza de față,

reclamanta a chemat în judecată mai mulți pârâți pentru a fi obligați în solidar

la plata unei sume de bani. Pe unul din pârâți în baza unei răspunderi civile delictuale,

iar pe ceilalți în baza unei răspunderi civile contractuale, respectiv în calitate

de asigurător.

Cererea de chemare

în judecată a pârâților se bazează pe același fapt juridic principal și derivă dintr-un

accident rutier în care a fost implicată o autocisternă a reclamantei. Unul dintre

pârâți a fost chemat în judecată pentru că nu a luat măsurile necesare cu deszăpezitul

drumului în mod corespunzător, iar ceilalți pentru a-i acoperi prejudiciul reclamantei

în baza unei polițe de asigurare.

Regula generală

în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din noul C.

proc. civ., în raport de care, cererea de chemare în judecată se introduce la instanța

de la domiciliu sau sediul pârâtului, dacă legea nu prevede altfel, iar conform

art. 116 din același cod, reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă

competente.

În condițiile

art. 112 din noul C. proc. civ., în cazul unei cereri de chemare în judecată cu

mai mulți pârâți, cererea poate fi introdusă la oricare din instanțele competente

teritorial pentru aceștia. Dacă un pârât a fost chemat în judecată numai în scopul

sesizării instanței competente pentru el, oricare dintre pârâți poate invoca necompetența

la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Art. 113 pct.

9 din noul C. proc. civ., stabilește în cazul răspunderii civile delictuale că,

competentă este instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau

unde s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o

asemenea faptă, iar art. 115 din același act normativ, arată că în materie de asigurare,

competentă este și instanța domiciliului sau sediul asiguratului.

Conform art. 113

alin. (2) din noul C. proc. civ., când pârâtul exercită în mod statornic o activitate

profesională sau comercială, în afara domiciliului sau sediului său, cererea de

chemare în judecată poate fi introdusă și la instanța în circumscripția căreia se

află locul activității respective, pentru obligațiile patrimoniale care urmează

să se execute în acel loc.

Pentru toate cazurile

în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide

care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamantului,

opțiune susținută de art. 116 din noul C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010.

În speță, opțiunea

reclamantei SC V.C. SRL prin administrator judiciar B.M., a fost în sensul soluționării

cauzei de instanța de la sediul său, respectiv de Judecătoria Oradea, la care a

insistat în mod legitim să îi fie judecată cauza, de vreme ce și această instanță

este competentă, opțiune susținută de prevederile art. 116 din noul C. proc.

civ.

Așa fiind, în

raport de considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din noul

C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cererii

formulată de contestatoarea SC V.C. SRL prin administrator judiciar B.M. în favoarea

Judecătoriei Oradea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oradea.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 10 aprilie 2014.