ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 120/2013

Prin Decizia nr. 108

din 19 ianuarie 20012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă,

a respins ca inadmisibil recursul formulat de contestatorul C.A.

Prin cererea

înregistrată la data de 17 octombrie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție petentul C.A. a solicitat completarea Deciziei nr. 108 din 19 ianuarie

20012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, fără a

indica în ce constă completarea deciziei.

În susținerea cererii

petentul a arătat că la emiterea hotărârii, instanța nu a luat în considerare

dovezile din dosar cu înscrisuri și acte, luând în considerare invocările

pârâtei fără a face dovada legală.

Totodată, petentul a

susținut că din actele și înscrisurile formulate și depuse de către pârâtă nu

rezultă respectarea drepturilor procedurale, folosindu-se cu rea credință și în

mod abuziv.

Pentru aceste motive

petentul a solicitat admiterea cererii în baza înscrisurilor din dosar, legilor

și dovezilor cu înscrisuri.

Examinând cererea

formulată, Înalta Curte constată că nu este fondată, pentru următoarele

considerente:

În conformitate cu

dispozițiile art. 281 C. proc. civ. completarea unei hotărâri judecătorești

poate fi dispusă în cazurile în care, prin hotărârea dată, instanța a omis să

se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei

cereri conexe sau incidentale.

Cazurile în care este

posibilă completarea hotărârii fiind prevăzute limitativ, norma în discuție nu

poate fi aplicată și altor situații ce nu au fost expres menționate de

legiuitor.

Analizarea

înscrisurilor și dovezilor existente la dosar nu se încadrează în niciuna

dintre actele de învestire a instanței explicit prevăzute, astfel încât

neanalizarea instanței a acestor înscrisuri, cu atât mai mult cu cât recursul a

fost respins ca inadmisibil, nu deschide părții calea procesuală reglementată

de art. 281 C. proc. civ., nefiind vorba despre o omisiune a instanței de a se

pronunța asupra unui capăt de cerere ori asupra unei cereri incidentale.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că cererea petentului C.A. nu se încadrează în niciuna din

situațiile prevăzute expres de dispozițiile art. 281 C. proc. civ. așa încât va

respinge cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

completare formulată de petentul C.A. împotriva Deciziei nr. 108 din 19

ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2013.

Procesat de GGC - DG