ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 120/2013

Prin Decizia nr. 108 din 19 ianuarie 20012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins ca inadmisibil recursul formulat de contestatorul C.A. Prin cererea înregistrată la data de 17 octombrie 2012 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție petentul C.A. a solicitat completarea Deciziei nr. 108 din 19 ianuarie 20012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, fără a indica în ce constă completarea deciziei. În susținerea cererii petentul a arătat că la emiterea hotărârii, instanța nu a luat în considerare dovezile din dosar cu înscrisuri și acte, luând în considerare invocările pârâtei fără a face dovada legală. Totodată, petentul a susținut că din actele și înscrisurile formulate și depuse de către pârâtă nu rezultă respectarea drepturilor procedurale, folosindu-se cu rea credință și în mod abuziv.

Pentru aceste motive petentul a solicitat admiterea cererii în baza înscrisurilor din dosar, legilor și dovezilor cu înscrisuri. Examinând cererea formulată, Înalta Curte constată că nu este fondată, pentru următoarele considerente: În conformitate cu dispozițiile art. 281 C. proc. civ. completarea unei hotărâri judecătorești poate fi dispusă în cazurile în care, prin hotărârea dată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale. Cazurile în care este posibilă completarea hotărârii fiind prevăzute limitativ, norma în discuție nu poate fi aplicată și altor situații ce nu au fost expres menționate de legiuitor.

Analizarea înscrisurilor și dovezilor existente la dosar nu se încadrează în niciuna dintre actele de învestire a instanței explicit prevăzute, astfel încât neanalizarea instanței a acestor înscrisuri, cu atât mai mult cu cât recursul a fost respins ca inadmisibil, nu deschide părții calea procesuală reglementată de art. 281 C. proc. civ., nefiind vorba despre o omisiune a instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere ori asupra unei cereri incidentale. Astfel fiind, Înalta Curte constată că cererea petentului C.A. nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute expres de dispozițiile art. 281 C. proc. civ. așa încât va respinge cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de completare formulată de petentul C.A. împotriva Deciziei nr. 108 din 19 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013. Procesat de GGC - DG