ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3819/2013

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin decizia nr. 2762 din 21 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatorii H.S., H.M., H.I.V., O.E., H.N.A. împotriva deciziei nr. 2270 din data de 17 aprilie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, reținându-se că, în speță, contestatorii au formulat contestație în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate în calea de atac a contestației în anulare. Așa fiind, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., potrivit căruia calea extraordinară de atac a contestației în anulare poate fi promovată numai împotriva unei decizii pronunțate în recurs, neputând fi extinsă, prin analogie, la hotărârile date în alte căi extraordinare de atac.

Împotriva acestei decizii au formulat contestație în anulare contestatorii H.I.V., O.E., R.G.S., H.S. și H.M. în motivarea căreia și-au manifestat nemulțumirea asupra modului de soluționare a fondului cauzei întrucât intimații au avut câștig de cauză pe faza unor acte false. La termenul de judecată din data de 18 septembrie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra contestației în anulare, având a se pronunța, cu prioritate, asupra excepției inadmisibilității acesteia. Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Hotărârea contestată în cauză, din punct de vedere procedural, deși are caracterul irevocabil impus de cerințele exprese ale dispozițiilor art. 317 teza I , nu îndeplinește cerințele aceluiași text de lege prevăzute în cea de-a doua teză, cu referire la motivele ce nu au putut fi invocate în apel sau recurs. Intenția legiuitorului la redactarea acestui text de lege a vizat în mod categoric controlul judiciar, în cale de retractare, numai al hotărârilor supuse deja reformării. În acest sens sunt și dispozițiile art. 318 din C. proc. civ. ce fac trimitere expresă la hotărârile instanțelor de recurs. Pe de altă parte, nici condiția impusă de dispozițiile art. 320 alin. (3) din C. proc. civ. nu este îndeplinită, cu referire la calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri date în contestația în anulare, în condițiile în care textul invocat vizează o hotărâre ce soluționează fondul cauzei.

Dacă s-ar admite ipoteza în care o hotărâre pronunțată în contestație în anulare ar fi supusă unei noi contestații în anulare, în alte condiții decât cele prevăzute în art. 321 din C. proc. civ., situația în speță, soluțiile pronunțate sub aspect procedural ar da naștere unor situații juridice care ar destabiliza ordinea de drept avută în vedere de legiuitor la reglementarea sistemului de jurisdicție. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Trebuie menționat și faptul că prin motivele de contestație în anulare dezvoltate în scris de contestatori nu s-a invocat nici unul din cele două motive de contestație reglementate de art. 317 C. proc. civ., ci doar faptul că instanțele care au instrumentat cauza în fond nu ar fi analizat corect raportului juridic dedus judecății. O astfel de susținere nu poate reprezenta motiv de contestație în anulare, conform art. 317 și nici conform art. 318 C. proc. civ. Cum, cu ignorarea deciziei anterioare care s-a pronunțat asupra admisibilității promovării unei cai de atac de retractare împotriva unei decizii pronunțată tot asupra unei cai de atac de retractare, aceiași contestatori au promovat în cauza de față tot o cale de atac de retractare la o decizie pronunțată asupra unei alte căi de atac de retractare, Curtea apreciază încălcarea de către aceștia a prevederilor art. 723 C. proc.

civ. conform cărora: "Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege". Așa fiind, față de cele ce preced, se va respinge contestația în anulare, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 317 alin/ (1) și 318 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii H.I.V., O.E., R.G.S., H.S. și H.M. împotriva deciziei nr. 2762 din 21 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. 2604/1/2013. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2013.