ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3819/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3819/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de față constată
următoarele:
Prin
decizia nr. 2762 din 21 mai 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția
I
civilă, a fost respinsă
contestația în anulare formulată de contestatorii H.S., H.M., H.I.V., O.E., H.N.A.
împotriva deciziei nr. 2270 din data de 17 aprilie 2013 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție, secția
I
civilă, reținându-se că,
în speță, contestatorii au formulat contestație în anulare împotriva unei
hotărâri pronunțate în calea de atac a contestației în anulare.
Așa fiind, nu sunt îndeplinite
condițiile prevăzute de art. 318 C. proc. civ., potrivit căruia calea
extraordinară de atac a contestației în anulare poate fi promovată numai
împotriva unei decizii pronunțate în recurs, neputând fi extinsă, prin
analogie, la hotărârile date în alte căi extraordinare de atac.
Împotriva acestei decizii au formulat
contestație în anulare contestatorii H.I.V., O.E., R.G.S., H.S. și H.M. în
motivarea căreia și-au manifestat nemulțumirea asupra modului de soluționare a
fondului cauzei întrucât intimații au avut câștig de cauză pe faza unor acte
false.
La termenul de judecată din data de 18
septembrie 2013, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra contestației în
anulare, având a se pronunța, cu prioritate, asupra excepției inadmisibilității
acesteia.
Din dispozițiile C. proc. civ. rezultă
că, între alte condiții ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei
căi de atac, este și cea privind existența unei hotărâri determinate ca atare de
lege, susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.
Hotărârea contestată în cauză, din punct
de vedere procedural, deși are caracterul irevocabil impus de cerințele exprese
ale dispozițiilor art. 317 teza I
,
nu
îndeplinește cerințele aceluiași text de lege prevăzute în cea de-a doua teză, cu
referire la motivele ce nu au putut fi invocate în apel sau recurs.
Intenția legiuitorului la redactarea acestui
text de lege a vizat în mod categoric controlul judiciar, în cale de retractare,
numai al hotărârilor supuse deja reformării. În acest sens sunt și dispozițiile
art. 318 din C. proc. civ. ce fac trimitere expresă la hotărârile instanțelor de
recurs.
Pe de altă parte, nici condiția impusă
de dispozițiile art. 320 alin. (3) din C. proc. civ. nu este îndeplinită, cu referire
la calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri date în contestația în anulare,
în condițiile în care textul invocat vizează o hotărâre ce soluționează fondul cauzei.
Dacă s-ar admite ipoteza în care o hotărâre
pronunțată în contestație în anulare ar fi supusă unei noi contestații în anulare,
în alte condiții decât cele prevăzute în art. 321 din C. proc. civ., situația în
speță, soluțiile pronunțate sub aspect procedural ar da naștere unor situații juridice
care ar destabiliza ordinea de drept avută în vedere de legiuitor la reglementarea
sistemului de jurisdicție.
Recunoașterea unei căi de atac în alte
situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului
legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în
fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă
în ordinea de drept.
Trebuie menționat și faptul că prin motivele
de contestație în anulare dezvoltate în scris de contestatori nu s-a invocat nici
unul din cele două motive de contestație reglementate de art. 317 C. proc. civ.,
ci doar faptul că instanțele care au instrumentat cauza în fond nu ar fi analizat
corect raportului juridic dedus judecății.
O astfel de susținere nu poate reprezenta
motiv de contestație în anulare, conform art. 317 și nici conform art. 318 C.
proc. civ.
Cum, cu ignorarea deciziei anterioare care
s-a pronunțat asupra admisibilității promovării unei cai de atac de retractare împotriva
unei decizii pronunțată tot asupra unei cai de atac de retractare, aceiași contestatori
au promovat în cauza de față tot o cale de atac de retractare la o decizie pronunțată
asupra unei alte căi de atac de retractare, Curtea apreciază încălcarea de către
aceștia a prevederilor art. 723 C. proc. civ. conform cărora: "Drepturile procedurale
trebuie exercitate cu bună credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost
recunoscute de lege".
Așa fiind, față de cele ce preced, se va
respinge contestația în anulare, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate
prevăzute de art. 317 alin/ (1) și 318 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge,
ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorii H.I.V., O.E.,
R.G.S., H.S. și H.M. împotriva deciziei nr. 2762 din 21 mai 2013 pronunțată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
I
civilă, în Dosarul nr. 2604/1/2013.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2013.