ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1233/2013

Asupra cererii

de contestație în anulare de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

La 19 noiembrie 2012 a fost înregistrată

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală cererea de contestație

în anulare formulată de contestatorul F.S. împotriva deciziei penale nr. 3232 din

10 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, în Dosarul nr. 617/105/2009*.

În motivarea demersului

său contestatorul, a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 386 lit. e) C.

proc. pen. potrivit căruia „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face

contestație în anulare când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de

către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea

acestuia este obligatorie potrivit art. 385

14

alin. (1

1

) ori

art. 385

16

alin. (1), însă Înalta Curte nu a procedat la ascultarea

contestatorului”.

Examinând în principiu

contestația în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibilă.

Din examinarea

Dosarului de recurs nr. 617/105/2009*, în care s-a pronunțat decizia penală nr.

3232/2012 din 10 octombrie 2012, Înalta Curte a constatat că la termenul stabilit

pentru soluționarea recursului, contestatorul a arătat că nu dorește să dea declarație.

În această etapă

procesuală instanța este obligată să examineze dacă cererea introdusă privește o

hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc.

pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ

prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus

ori se invocă, dovezi existente la dosar.

Art. 386 C. proc.

pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație

în anulare, între altele, și în cazul prevăzut de lit. e) în care „partea dovedește

că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, inculpatul

prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit

art. 385

14

alin. (1

1

) ori art. 385

16

alin. (1)”.

Înalta Curte,

cu privire la admisibilitatea în principiu, conform art. 391 C. proc. pen., reținând

că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul legal, potrivit

art. 388 C. proc. pen., și, în raport de invocarea dispozițiilor art. 386 lit. e)

C. proc. pen., constată că, formal, motivul invocat de contestator este unul dintre

cele prevăzute de art. 386 C. proc. pen., însă, din verificarea lucrărilor din dosarul

de recurs se reține că, contestatorul a arătat că nu dorește să dea declarație.

Prin urmare, contestația

va fi inadmisibilă pe aspectul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. și va

fi respinsă ca atare.

Așa fiind, cererea

de contestație în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatorului,

potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă,

contestația în anulare formulată de contestatorul F.S. împotriva deciziei penale

nr. 3232 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția penală, în Dosarul nr. 617/105/2009*

Obligă contestatorul

la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi, 9 aprilie 2013.