ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1233/2013

Asupra cererii de contestație în anulare de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 19 noiembrie 2012 a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul F.S. împotriva deciziei penale nr. 3232 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 617/105/2009*. În motivarea demersului său contestatorul, a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 386 lit. e) C. proc. pen. potrivit căruia „împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1), însă Înalta Curte nu a procedat la ascultarea contestatorului”.

Examinând în principiu contestația în anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibilă. Din examinarea Dosarului de recurs nr. 617/105/2009*, în care s-a pronunțat decizia penală nr. 3232/2012 din 10 octombrie 2012, Înalta Curte a constatat că la termenul stabilit pentru soluționarea recursului, contestatorul a arătat că nu dorește să dea declarație. În această etapă procesuală instanța este obligată să examineze dacă cererea introdusă privește o hotărâre definitivă, dacă este introdusă în termenul prevăzut în art. 388 C. proc. pen., dacă motivul pe care se întemeiază contestația este unul din cele limitativ prevăzute în art. 386 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației s-au depus ori se invocă, dovezi existente la dosar.

Art. 386 C. proc. pen. prevede că împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare, între altele, și în cazul prevăzut de lit. e) în care „partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385 14 alin. (1 1 ) ori art. 385 16 alin. (1)”. Înalta Curte, cu privire la admisibilitatea în principiu, conform art. 391 C. proc. pen., reținând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul legal, potrivit art. 388 C. proc. pen., și, în raport de invocarea dispozițiilor art. 386 lit. e) C. proc. pen., constată că, formal, motivul invocat de contestator este unul dintre cele prevăzute de art. 386 C. proc.

pen., însă, din verificarea lucrărilor din dosarul de recurs se reține că, contestatorul a arătat că nu dorește să dea declarație. Prin urmare, contestația va fi inadmisibilă pe aspectul prevăzut de art. 386 lit. e) C. proc. pen. și va fi respinsă ca atare. Așa fiind, cererea de contestație în anulare urmează a fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea contestatorului, potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul F.S. împotriva deciziei penale nr. 3232 din 10 octombrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. 617/105/2009* Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 9 aprilie 2013.