ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (2) din

Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011,

începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este

organizată în 4 secții: Secția I civilă, Secția a II-a civilă, Secția penală și

Secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători și

Secțiile Unite, cu competență proprie.

În lipsa unor norme

de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare

judiciară) prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de

cauze ar fi date în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează

la nivelul aceleiași instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de

dispoziția legală menționată distinge, în mod evident, între competențele

proprii și comune ale celor două secții civile și competențele celorlalte

secții ale instanței supreme, precum și competența completelor de 5 judecători.

Alocarea unor

competențe specializate, distinct de competențele comune, completelor de

judecată ce funcționează la nivelul celor două secții civile începând cu data

de 1 octombrie 2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până

la data de 13 aprilie 2012) s-a realizat prin Hotărârea nr. 10 din 22

septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Potrivit Anexei 1 a

hotărârii menționate, în cadrul Secției I civilă funcționează complete

specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate

în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia

exproprierii, dintre care două complete specializate și în soluționarea

dosarelor având ca obiect cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin aceeași hotărâre

a Colegiului de conducere, s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate

după data de 1 octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor

specializate care funcționează la nivelul Secției a II-a civilă, având diverse

obiecte identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două

secții civile ale instanței supreme, în proporție de 1/2 pentru fiecare dintre

acestea, prin utilizarea aplicației ECRIS.

Or, în speță, se

constată că obiectul dosarului, respectiv cerere de divorț, nu se circumscrie

competențelor specializate alocate completelor de judecată ale Secției I civilă

și nici competențelor specializate alocate completelor de judecată ce

funcționează la nivelul Secției a II-a civilă, ci este în sfera competențelor

comune, alocate completelor de judecată de la nivelul ambelor secții civile.

Se constată însă că

dosarul a fost repartizat aleatoriu spre soluționare Secției a II-a civilă,

prin intermediul aplicației ECRIS, bifa repartizare între secții, repartizarea

efectuându-se în considerarea competențelor comune alocate completelor de

judecată de la nivelul acestei secții și nu a competențelor specializate, cum

eronat s-a reținut în Încheierea nr. 18 din 17 ianuarie 2012.

Prin urmare,

competența soluționării prezentului dosar aparținea completului învestit

inițial cu judecata sa.

Așa fiind, cum

completul de judecată al Secției a II-a civilă a fost desemnat să judece cauza

în concordanță cu prevederile Hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a

Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul

urmează a fi scos de pe rolul Secției I civilă și trimis, spre competentă

soluționare, Secției a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Scoate cauza de pe

rol și trimite, spre competentă soluționare, Secției a II-a civilă, recursurile

declarate de pârâta W.M. împotriva încheierii de ședință din 4 octombrie 2011 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pronunțată în Dosarul nr.

1346/220/2009*.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 mai 2012.

Procesat de GGC - GV