ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4694/2013

Asupra conflictului

negativ de competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Hunedoara la data de 24 februarie 2011, contestatorul B.M.I. a

solicitat în contradictoriu cu intimații anularea deciziei de pensionare din 27

decembrie 2010 privind recalcularea pensiilor în baza Legii nr. 119/2010.

Prin Sentința civilă

nr. 1489/LM din 16 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, în raport de prevederile art. 156 teza a II-a din Legea

nr. 19/2000, potrivit cărora "cererile îndreptate împotriva

Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări

Sociale

sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".

A apreciat Tribunalul

Hunedoara că, ipoteza din speță se circumscrie celei de-a doua teze a textului

evocat anterior și, cum pârâții au sediul în București, competența de

soluționare a cauzei revine Tribunalului București.

Prin Sentința civilă

nr. 6978 din 28 iunie 2013, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de

muncă și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în

favoarea Tribunalului Hunedoara, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1)

din Legea nr. 263/2010 și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a se

dezînvesti, Tribunalul București a reținut că, la intrarea în vigoare a Legii

nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile

emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii

sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, ale

Ministerului Administrației și Internelor și ale Serviciului Român de

Informații) a fost modificată, în sensul că aceasta aparține instanței de la

domiciliul reclamantului.

A constatat totodată

că, decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă în baza Legii nr.

119/2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 24 februarie

2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a

Legii nr. 19/2000.

Întrucât normele de

procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a

soluționa acțiunea, Tribunalul Hunedoara, respectiv instanța de la domiciliul

reclamantului.

Învestită astfel a

pronunța regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va

stabili în favoarea Tribunalului Hunedoara, competența de soluționare a

pricinii pentru considerentele ce succed:

În stabilirea

instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect

interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în

funcție de succesiunea acestora.

Astfel, este adevărat

că dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii

deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile

îndreptate împotriva

Casei Naționale de Pensii și

Alte Drepturi de Asigurări Sociale

sau împotriva caselor teritoriale de

pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul mai sus evocat

a fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr.

263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva

Casei Naționale de Pensii Publice

, a caselor

teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se

că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are

domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege

menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a

facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus

noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de

drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din

Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale

căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin Hotărâre de

Guvern.

În ceea ce privește

aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, unei acțiuni formulate după

intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza

legii vechi, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) din C. proc. civ., care

reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează

că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se

completează cu dispozițiile C. proc. civ.), dispozițiile legii noi de procedură

se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de

judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub

acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a

județului Hunedoara, competența soluționării contestației revine Tribunalului

Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 octombrie 2013.

Procesat de GGC - AS