ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3971/2013

Asupra conflictului negativ

de competență constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului

Hunedoara la data de 22 februarie 2011, contestatorul D.N. a solicitat în contradictoriu

cu intimații anularea deciziei de pensie din 31 decembrie 2010, în raport de prevederile

art. 156 din Legea nr. 19/2000.

Prin sentința civilă

nr. 1691 din 30 iunie 2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări

sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

București, în raport de prevederile art. 156 teza a-II-a din Legea nr. 19/2000,

potrivit cărora „cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale

de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază

teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul”.

A apreciat Tribunalul

Hunedoara că, ipoteza din speță se circumscrie celei de-a doua teze a textului evocat

anterior și, cum pârâții au sediul în București, competența de soluționare a cauzei

revine Tribunalului București.

Prin sentința civilă

nr. 6365 din 17 iunie 2013 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, și-a declinat, la rândul său, competența în favoarea Tribunalului

Hunedoara, în raport de dispozițiile art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 și,

constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți

de Casație și Justiție.

Pentru a se dezînvesti,

Tribunalul București a reținut că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010,

competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale

de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale

Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și

ale SRI) a fost modificată, în sensul că aceasta aparține instanței de la domiciliul

reclamantului.

A constatat totodată că,

decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, iar

cererea de chemare în judecată a fost formulată la 22 februarie 2011, după intrarea

în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.

Întrucât normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a soluționa acțiunea,

Tribunalul Hunedoara, respectiv instanța de la domiciliul reclamantului (localitatea

Simeria).

Învestită astfel a pronunța

regulatorul de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea

Tribunalului Hunedoara, competența de soluționare a pricinii pentru considerentele

ce succed:

În stabilirea instanței

competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate

dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea

acestora.

Astfel,

este adevărat că dispozițiile

art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare

se solicită, prevedeau că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S.

sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.

Textul mai sus evocat

a fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010

privind sistemul unitar de pensii publice.

Prin dispozițiile

cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat

competența de soluționare a c

ererilor

îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de

pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Aceste prevederi

reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat,

conform cărora „celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială

își are domiciliul sau sediul pârâtul”, de natură a facilita accesul la instanță

al persoanelor îndreptățite.

Trebuie precizat

totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea

de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor

structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale,

Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri

care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din lege, sunt

stabilite prin Hotărâre de Guvern.

În ceea ce

privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, unei acțiuni formulate

după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în

baza legii vechi, se reține că p

otrivit art. 725 alin. (1) din C. proc. civ.,

care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează

că prevederile legii, referitoare la

jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile

C. proc. civ.)

, dispozițiile legii noi de procedură se

aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată

începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.

În considerarea celor

ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a județului

Hunedoara,

competența soluționării contestației revine Tribunalului Hunedoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie

2013.