STEFANIU c. ROUMANIE

Secțiunea a treia Cerere nr. 21427/03 prezentată de Mihai Gabriel STEFANIU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 20 februarie 2007 într-o cameră compusă din domnii J. Hedigan, președintele C. Bîrsan, E. Fura-Sandström, domnii E. Myjer, David Thór Björgvinsson, I. Ziemele, I. Berro-Lefevre, judecători, și ale dlui S. Quesada, grefier de secțiune Având în vedere cererea formulată anterior la 20 iunie 2003, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alin. (3) din Convenție și d La 5 februarie 2003, reclamantul a fost arestat și condus la secția de poliție nr. 8 din București unde a fost ținut în custodie și acuzat că a furat, în aceeași zi, oglinzile retrovizoare ale unei mașini.

A doua zi, printr-o ordonanță a procurorului general al Parchetului din apropierea tribunalului din secțiunea a doua din București, a fost pus în arest provizoriu pentru o perioadă de 30 de zile. La o dată nespecificată, a fost transferat din cartierul mobil al secțiunii de poliție nr. 8 din București la închisoarea București-Jilava. La 3 martie 2003, Parchetul sesizează Tribunalul din secțiunea a doua din București cu privire la o cerere de prelungire a reținerii provizorii a reclamantului în perioada 8 martie - 6 aprilie 2003. La 5 martie 2003, Tribunalul a primit cererea. Prin rechiziționarea Parchetului din 19 martie 2003, reclamantul a fost trimis înapoi la tribunal pentru furt. În perioada 2 aprilie - 25 iunie 2003, au avut loc patru ședințe, în cursul cărora, prin decizii înainte de a se pronunța drept, Tribunalul a prelungit arestarea provizorie a reclamantului.

Reclamantul a formulat o acțiune împotriva deciziei luate în cadrul ultimei ședințe menționate anterior. Acțiunea sa a fost primită printr-o hotărâre din 16 iulie 2003 a tribunalului departamental din București, care a considerat că reclamantul putea fi judecat în libertate. El a fost eliberat a doua zi. Reclamantul nu a furnizat detalii cu privire la rezultatul procedurii. GRIEF Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de relele tratamente pe care le-a suferit în timpul detenției și condițiilor de detenție în secția de poliție nr. 8 din București și în închisoarea Jilava-Bucarest. Acesta se plânge că nu a fost adus, imediat după arestarea sa provizorie, în fața unui judecător sau a unui alt magistrat autorizat prin lege să exercite funcții judiciare, încălcând dispozițiile articolului 5 alineatul (3) din convenție.

Citând art. 6 din Convenție, CESE consideră că nu a beneficiat de un proces echitabil din moment ce nu a dispus de timpul și facilitățile necesare pentru pregătirea apărării sale. La 15 noiembrie 2005, președintele secțiunii a treia a Curții a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului pârât, invitând la prezentarea în scris a observațiilor sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia sa. În temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Convenție, s-a decis să se examineze împreună admisibilitatea și fondul cererii. La 13 februarie 2006, Curtea a primit observațiile guvernului. Printr-o scrisoare din 24 februarie 2006, aceasta a invitat reclamantul să comunice, înainte de 10 aprilie 2006, observațiile pe care dorește să le prezinte ca răspuns.

Reclamantul nu a răspuns la această scrisoare. La 28 aprilie 2006, Curtea a trimis reclamantului o nouă scrisoare recomandată cu aviz de primire la adresa menționată de reclamant în ultima sa scrisoare care datează din 17 noiembrie 2004, indicându-i că, în lipsa unui răspuns din partea sa, cererea ar putea fi retrasă din rol, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție. Reclamantul nu a răspuns la această din urmă scrisoare și nici nu a informat Curtea cu privire la o eventuală schimbare a adresei. ê Ã Curtea constată că, deși a informat cu privire la consecințele lipsei de răspuns la scrisorile Curții, reclamantul nu a răspuns nici la scrisoarea din 24 februarie, nici la scrisoarea din 28 aprilie 2006 și nu și-a prezentat observațiile ca răspuns la observațiile guvernului pârât.

Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină pledoaria, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, aceasta nu percepe niciun motiv de ordin public care să justifice continuarea examinării cererii, în sensul art. 37 alin. (1) din Convenție. În consecință, aplicarea art. 3 din Convenție trebuie să înceteze și să șteargă cauza rolului. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada John Hedigan Modululer Președinte

TROISIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 21427/03 présentée par Mihai Gabriel STEFANIU contre la Roumanie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 20 février 2007 en une chambre composée de : MM. J. Hedigan, président, C. Bîrsan, M me E. Fura-Sandström, MM. E. Myjer, David Thór Björgvinsson, M mes I. Ziemele, I. Berro-Lefèvre, juges, et de M. S. Quesada, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 20 juin 2003, Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Mihai Gabriel Stefaniu, est un ressortissant roumain, né en 1981 et résidant à Bucarest.

Le gouvernement roumain (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M me B. Ramașcanu, du ministère des Affaires étrangères. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 5 février 2003, le requérant fut arrêté et conduit à la section de police n o 8 de Bucarest où il fut placé en garde à vue et accusé d’avoir volé, le même jour, les rétroviseurs d’une voiture. Le lendemain, par une ordonnance du procureur du parquet près le tribunal du deuxième arrondissement de Bucarest, il fut placé en détention provisoire pour une période de trente jours. A une date non précisée, il fut transféré du quartier cellulaire de la section de police n o 8 de Bucarest à la prison de Bucarest-Jilava.

Le 3 mars 2003, le parquet saisit le tribunal du deuxième arrondissement de Bucarest d’une demande de prolongation de la détention provisoire du requérant du 8 mars au 6 avril 2003. Le 5 mars 2003, le tribunal accueillit la demande. Par un réquisitoire du parquet du 19 mars 2003, le requérant fut renvoyé devant le tribunal susmentionné pour vol. Entre le 2 avril et 25 juin 2003, quatre audiences eurent lieu, au cours desquelles, par des décisions avant dire droit, le tribunal prolongea la détention provisoire du requérant. Le requérant forma un recours contre la décision prise lors de la dernière audience susmentionnée. Son recours fut accueillit par un arrêt du 16 juillet 2003 du tribunal départemental de Bucarest, qui estima que le requérant pouvait être jugé en liberté.

Il fut libéré le lendemain. Le requérant n’a pas fourni de précisions quant à l’issue de la procédure. GRIEFS 1. Invoquant l’article 3 de la Convention, le requérant se plaint des mauvais traitements subis lors de la garde à vue et des conditions de détention à la section de police n o 8 à Bucarest et à la prison de Jilava-Bucarest. 2. Il se plaint de n’avoir pas été traduit, aussitôt après son placement en détention provisoire, devant un juge ou un autre magistrat habilité par la loi à exercer des fonctions judiciaires, en violation de l’article 5 § 3 de la Convention. 3. Citant l’article 6 de la Convention, il estime qu’il n’a pas bénéficié d’un procès équitable dès lors qu’il n’a pas disposé du temps et des facilités nécessaires à la préparation de sa défense.

PROCÉDURE Le 15 novembre 2005, le président de la troisième section de la Cour a décidé de porter la requête à la connaissance du gouvernement défendeur, l’invitant à présenter par écrit ses observations sur sa recevabilité et son bien-fondé. En application de l’article 29 §§ 1 et 3 de la Convention, il a été décidé d’examiner ensemble la recevabilité et le fond de la requête. Le 13 février 2006, la Cour a reçu les observations du Gouvernement. Par une lettre du 24 février 2006, elle a invité le requérant à communiquer avant le 10 avril 2006 les observations qu’il souhaiterait présenter en réponse. Le requérant n’a pas répondu à cette lettre.

Le 28 avril 2006, la Cour a envoyé au requérant une nouvelle lettre recommandée avec avis de réception à l’adresse mentionnée par le requérant dans sa dernière lettre qui remonte au 17 novembre 2004, lui indiquant qu’en l’absence d’une réponse de sa part, la requête pourrait être rayée du rôle, en vertu de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Le requérant n’a ni répondu à cette dernière lettre ni informé la Cour d’un éventuel changement d’adresse. EN DROIT La Cour constate que, bien qu’informé des conséquences de l’absence de réponse aux lettres de la Cour, le requérant n’a répondu ni à la lettre du 24 février ni à celle du 28 avril 2006 et n’a pas produit ses observations en réponse à celles du gouvernement défendeur.

La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Elle n’aperçoit par ailleurs aucun motif d’ordre public justifiant de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article 29 § 3 de la Convention et de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Santiago Quesada John Hedigan Greffier Président