ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1472/2013

Prin sentința penală nr. 122 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Buzău a fost respinsă cererea de repunere a cauzei pe rol, formulată de inculpatul G.M., iar în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și cu referire la art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, în perioada 27 mai 2008-22 septembrie 2008, în dauna părții vătămate SC G.A. SRL Mărăcineni. În baza art. 65 alin. (2) C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b) și c) C. pen.

pe o durată de 3 ani. În baza art. 290 C. pen., cu referire la art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M. la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată la data de 31 ianuarie 2009. În baza art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.

la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale în scopul împiedicării verificărilor financiare privată, în cursul lunii decembrie 2009. S-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, prin sentința penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă la data de 16 februarie 2010, prin nerecurarea deciziei penale nr. 49 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală. În baza art. 86 5 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 85 C. pen.

a fost anulată suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008. A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008, în pedepsele componente: 2 ani închisoare, 6 luni închisoare, 3 ani închisoare ca urmarea a anulării suspendării condiționate a executării aplicată prin sentința penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă la data de 19 septembrie 2006 prin nerecurarea deciziei penale nr. 825 din 06 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală. În baza art. 36 C. pen. cu referire la art. 35 alin. (1) C. pen.

au fost contopite pedepsele menționate mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta sentință, inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 7 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 88 C. pen. a fost computată din pedeapsa de executat durata reținerii si arestării preventive, începând cu data de 08 ianuarie 2003 până la data de 07 februarie 2003 (sentința penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 București) precum și durata reținerii din data de 30 septembrie 2005 (sentința penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București).

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), b) și c) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a sentinței si până la terminarea executării pedepsei. A fost respinsă cererea părții civile SC G.A. SRL Mărăcineni de luare a măsurilor asigurătorii în ceea ce privește SC R.A. SRL și a asociaților G.V. și A.R. precum și în ceea ce privește inculpatul G.M. În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a fost obligat inculpatul să plătească părților civile SC G.A. SRL Mărăcineni suma de 470.832,13 lei și a penalităților de întârziere până la data achitării efective a debitului conform contractului de vânzare-cumpărare din data de 25 octombrie 2007, Direcției Generale a Finanțelor Publice suma de 326.265 lei și a majorărilor și penalităților de întârziere până la data achitării efective a debitului, toate aceste sume cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 348 C. proc. pen. a fost anulat înscrisul falsificat respectiv factura fiscală din 31 ianuarie 2009 (fila 23 vol. III dosar de urmărire penală). În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC G.A. SRL Mărăcineni suma de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că inculpatul G.M. a fost directorul general și administratorul în fapt al SC R.A.S. SRL București, societate înființată la data de 31 ianuarie 2006 de asociații A.R. și G.V. La data de 25 octombrie 2007 între SC R.A.S. SRL București și SC G.A. SRL Mărăcineni s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare privind cumpărarea și respectiv livrarea de piese auto, modalitatea de plată convenită de părți fiind filele CEC emise la momentul livrării, biletele la ordin avalizate de bancă sau numerar, termenul de plată a facturilor fiind de 50 de zile de la data livrării.

Inițial, în perioada noiembrie 2007 - mai 2008, contractul de vânzare-cumpărare menționat mai sus a fost executat în mod corespunzător însă, în perioada 27 mai 2008-22 septembrie 2008 inculpatul G.M. a emis un nr. de 55 bilete la ordin în favoarea SC G.A. SRL Mărăcineni, ridicând marfă în valoare totală de 800.906,95 lei care nu a mai fost achitată conform convenției. Inculpatul nu a restituit marfa ridicată, ci a fost comercializată către cumpărători neidentificați. De asemenea, SC I.E. SRL Cluj Napoca, SC E.A. SRL și SC B.P. SRL București au achiziționat de la SC R.A.S. SRL București alte repere de piese auto decât cele livrate de SC G.A. SRL Mărăcineni. În urma verificărilor efectuate de Garda Financiară, Secția Cluj la SC I.E.

SRL Cluj Napoca, nu s-au confirmat susținerile inculpatului conform cărora această societate ar avea o datorie la SC R.A.S. SRL București de 880.000 lei. La data de 11 noiembrie 2008 între SC G.A. SRL Mărăcineni și SC R.A.S. SRL București, reprezentată de inculpat, s-a încheiat o convenție de eșalonare a plăților, inculpatul recunoscând în acest mod datoria de 725.961,75 lei pe care o avea față de SC G.A. SRL Mărăcineni, părțile convenind ca suma să fie achitată eșalonat prin ordin de plată, numerar, compensare cu marfă sau retur de marfa, până la data de 30 septembrie 2009. De asemenea, în vederea garantării plății sumei menționată anterior, părțile au încheiat un contract de ipotecă autentificat la notariat din 11 noiembrie 2008 asupra unui apartament al inculpatului.

Inculpatul nu a achitat decât prima rată din convenția încheiată după care a mai achitat sume mici de bani, prin compensare cu marfa, rămânând o restanță în cuantum de 629.097,77 lei, raportul de expertiză contabilă întocmit la cererea inculpatului, în faza de urmărire penală, concluzionând, după scăderea valorii mărfii returnate, că acesta mai are o datorie față de SC G.A. SRL Mărăcineni în cuantum de 800.906,95 lei. De asemenea, la solicitarea Gărzii Financiare Buzău, inculpatul, deși i s-au trimis trei scrisori recomandate la datele de 27 noiembrie 2009, 18 decembrie 2009 și 23 decembrie 2009, nu a răspuns invitației de a prezenta documentele financiar contabile ale SC R.A.S.

SRL București pentru perioada iulie 2008-octombrie 2009, prezentând la data de 24 noiembrie 2009 numai documente primare din perioada solicitată, deși prin proces-verbal i s-au indicat documentele necesare verificării ca de altfel și la data de 03 mai 2010. Ca urmare a nerespectării convenției încheiate la data de 11 noiembrie 2008, SC G.A. SRL Mărăcineni a sesizat Tribunalul București cu o cerere de deschidere a procedurii de faliment a SC R.A.S. SRL București, în cadrul acestui dosar, inculpatul G.M. depunând mai multe acte printre care și factura fiscală din 31 ianuarie 2009 prin care se atesta că livrase marfă către SC G.A. SRL Mărăcineni în valoare totală de 377.349 lei, lucru neadevărat întrucât la data de 31 ianuarie 2009 reprezentanții SC G.A.

SRL Mărăcineni au ridicat de la sediul debitoarei piesele auto înscrise în factura fiscală din 31 ianuarie 2009 în valoare de 9.448 lei, în compensarea datoriei, ocazie cu care inculpatul a completat corect factura fiscală din 31 ianuarie 2009 după care a mutat limitatorul de autocopiere cu încă o factură, înmânând reprezentanților SC G.A. SRL Mărăcineni, spre semnare, factura fiscală din 31 ianuarie 2009, ce cuprindea repere auto nerestituite niciodată părții vătămate. Inculpatul a refuzat să prezinte originalul acestei facturi. Garda Financiară București, prin nota de constatare din 31 martie 2010 a stabilit, pe baza documentelor puse la dispoziție de către inculpat, că acesta, în cursul lunii ianuarie 2009, a emis factura fiscală către SC G.A.

SRL Mărăcineni, factură ce este evidențiată în registrul jurnal, jurnalul de vânzări aferent lunii ianuarie 2009, decontul de TVA aferent trimestrului 1/2009 fiind depus însă la A.F.P. sector 2 la data de 31 martie 2010, în perioada controlului efectuat de organele fiscale. Inculpatul nu a depus însă bilanțul contabil pentru anul 2009 la organele fiscale competente, iar documentele de proveniență a bunurilor înscrise în factura fiscală din 31 ianuarie 2009 nu au fost identificate. În drept, faptele inculpatului G.M. de a cumpăra piese auto de la SC G.A.

SRL Mărăcineni, în perioada 27 mai 2008-22 septembrie 2008, în sumă totală de 800.906,95 lei pentru plata cărora a emis 55 bilete la ordin, cunoscând că nu are acoperire pentru acestea, de a falsifica conținutul facturii fiscale din 31 ianuarie 2009 precum și de a refuza să prezinte la solicitarea organelor competente, deși a fost somat de trei ori, actele solicitate în vederea efectuării verificărilor financiare, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune în formă continuată, fals în înscrisuri sub semnătură privată și refuz nejustificat de a prezenta organelor competente documentele legale în scopul împiedicării verificărilor financiare, prevăzute și pedepsite de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen.

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 290 C. pen., art. 4 din Legea nr. 241/2005. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea acestor infracțiuni, susținând că nu a avut niciodată intenția de a induce în eroare pe partea vătămată SC G.A. SRL Mărăcineni, apreciind că litigiul dintre ei este de natură comercială. Vinovăția inculpatului se arată că a rezultat cu certitudine din faptul că acesta a achiziționat într-o perioadă scurtă de timp, respectiv 27 mai 2008-22 septembrie 2008, o cantitate mare de marfă, în valoare totală de 800.906,95 lei, pentru plata căreia a emis un nr. de 55 bilete la ordin, cunoscând că nu are în contul SC R.A.S. SRL București acoperirea necesară.

În faza de cercetare judecătorească, inculpatul a solicitat efectuarea unei expertize contabile cu obiectivele propuse la filele 138-141, depunând la dosar mai multe documente fiscale, expertiză care nu a fost încuviințată de către instanță în condițiile în care, așa după cum s-a menționat și în încheierea de ședință din data de 07 iunie 2011, o parte din obiective sunt neconcludente și neutile cauzei, neavând legătură cu activitatea infracțională a inculpatului pentru perioada 27 mai 2008-22 septembrie 2008, iar o altă parte din obiective vizează cuantumul prejudiciului produs părții civile, cuantum necontestat de inculpat la momentul încheierii convenției de eșalonare a plăților din data de 11 noiembrie 2008, nedovedindu-se presiunile psihice invocate de către inculpat și la care acesta ar fi fost supus din partea reprezentanților părții vătămate și a organelor de poliție.

De altfel, documentele fiscale depuse la dosar în faza de cercetare judecătorească de către inculpat, au fost avute în vedere la întocmirea raportului de expertiză din faza de urmărire penală, nefiind de| natură a schimba concluziile acestui raport de expertiză așa după cum a precizat expertul judiciar Apostol Ion (fila 184). Cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de inculpat a fost respinsă întrucât inculpatul a primit termen în cunoștință la termenul de judecată din data de 21 septembrie 2010, iar la termenul de judecată din data de 07 iunie 2011 apărătorului inculpatului i s-a comunicat noul termen de judecată, astfel încât nu mai era necesară citarea inculpatului și nici comunicarea răspunsului expertului judiciar Apostol Ion.

Reluarea cercetării judecătorești în temeiul dispozițiilor art. 344 C. proc. pen. nu se poate face decât din oficiu și nu la solicitarea părților, inculpatul neindicând împrejurarea sau împrejurările nelămurite în faza de judecată. Instanța de fond a constatat că, în faza de cercetare judecătorească atât inculpatul cât și apărătorul său au avut intenția de a se tergiversa soluționarea cauzei formulându-se mai multe cereri pentru lipsă de apărare, cerere de strămutare și cerere de recuzare.

La individualizarea pedepselor aplicate, instanța de fond a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptelor săvârșite de inculpat, atitudinea relativ sinceră a inculpatului atât în faza de urmărire penală cât și în faza de cercetare judecătorească, acesta recunoscând săvârșirea faptelor nu însă și caracterul penal al acestora precum și faptul că inculpatul nu este la prima încălcare a legii penale, acesta fiind condamnat anterior pentru săvârșirea unor infracțiuni de același gen cu cele deduse judecății.

S-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendarea executării sub supraveghere, prin sentința penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, definitivă la data de 16 februarie 2010, prin nerecurarea deciziei penale nr. 49 din 28 ianuarie 2010 a Tribunalului București, secția a II-a penală. În baza art. 86 5 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 85 C. pen.

instanța a anulat suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 și a descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008, în pedepsele componente: 2 ani închisoare, 6 luni închisoare, 3 ani închisoare ca urmarea a anulării suspendării condiționate a executării aplicată prin sentința penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă la data de 19 septembrie 2006 prin nerecurarea deciziei penale nr. 825 din 06 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală. În baza art. 36 C. pen. cu referire la art. 35 alin. (1) C. pen., având în vedere și dispozițiile deciziei nr. 42/2008 pronunțată de Î.C.C.J.

într-un recurs în interesul legii, a contopit pedepsele menționate mai sus cu pedepsele aplicate prin prezenta sentință, inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea si anume aceea de 7 ani închisoare alături de pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), lit. b) și c) C. pen. pe o durată de 3 ani. În baza art. 88 C. pen. s-a computat din pedeapsa de executat durata reținerii si arestării preventive, începând cu data de 08 ianuarie 2003 până la data de 07 februarie 2003 (sentința penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 București) precum și durata reținerii din data de 30 septembrie 2005 (sentința penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București).

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) (teza a II-a), lit. b) și c) C. pen. începând cu data rămânerii definitive a sentinței si până la terminarea executării pedepsei. De asemenea, instanța a respins cererea părții civile SC G.A. SRL Mărăcineni de luare a măsurilor asigurătorii în ceea ce privește SC R.A.S. SRL și a asociaților G.V. și A.R. precum și în ceea ce privește inculpatul G.M., reținându-se că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 163 alin. (2) C. proc. pen. în sensul că nu s-au indicat bunurile proprietatea exclusivă a inculpatului, dar și pentru că SC R.A.S. SRL București a fost radiată de la Oficiul Registrului Comerțului.

Fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale respectiv fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția, instanța de fond în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. l-a obligat pe inculpat să plătească părților civile SC G.A. SRL Mărăcineni suma de 470.832,13 lei și a penalităților de întârziere până la data achitării efective a debitului conform contractului de vânzare-cumpărare din data de 25 octombrie 2007 iar Direcției Generale a Finanțelor Publice suma de 326.265 lei și a majorărilor și penalităților de întârziere până la data achitării efective a debitului, toate aceste sume cu titlu de despăgubiri civile. De asemenea în baza art. 348 C. proc.

pen. s-a anulat înscrisul falsificat, respectiv factura fiscală din 31 ianuarie 2009 (fila 23 vol. III dosar de urmărire penală). Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul G.M., solicitând în principal trimiterea cauzei la instanța de fond deoarece judecata a avut loc cu lipsă de procedură față de acestea, iar în subsidiar a solicitat achitarea sa, reluând al aceleași apărări învederate și instanței de fond. Prin decizia penală nr. 69 din 26 aprilie 2012 Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul. Pentru a pronunța această decizie, analizând hotărârea apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform disp.

art. 371 C. proc. pen., Curtea a reținut următoarele: Referitor la primul motiv invocat și anume judecata cauzei în fața instanței de fond cu neîndeplinirea procedurii de citare cu inculpat, s-a constatat că, încă din data de 19 octombrie 2010 (fila 63 dosar instanță) inculpatul s-a prezentat în fața Tribunalului Buzău, primind la acea dată termen în cunoștință.

În ce privește fondul cauzei, din coroborarea a susținerilor apelantului, atât în fața instanței de fond, dar și în cale de atac a apelului, cu convenția încheiată între acesta și partea vătămată în data de 11 noiembrie 2008, (filele 188-190 vol. I dosar u.p.), dar și cu celelalte probe administrate, respectiv: plângerea părții vătămate, declarațiile inculpatului, raportul de expertiză întocmit, actele contabile care au stat la baza întocmirii raportului de expertiză, actul de control al Gărzii Financiare, contractul de ipotecă, biletele la ordin emise, refuzurile bancare, facturile fiscale, procesele-verbale de predare-primire marfa, istoricul incidentelor de plată și borderoul facturilor predate, Curtea a reținut aceeași situație de fapt ca și instanța de fond.

Astfel, în esență se constatat că, în perioada 27 mai 2008-22 septembrie 2008, inculpatul a cumpărat piese auto de la SC G.A. SRL Mărăcineni în sumă totală de 800.906,95 lei pentru plata cărora a emis 55 bilete la ordin, cunoscând că nu are acoperire pentru acestea, precum și că a falsificat conținutul facturii fiscale nr. 432/31 ianuarie 2009, iar la solicitarea organelor competenta a refuzat, deși a fost somat de trei ori, să prezinte actele solicitate în vederea efectuării verificărilor financiare. Apărarea inculpatului G.M., în sensul că litigiul dintre el și partea vătămată ar fi unul comercial nu a fost primită de către instanța de apel, pentru următoarele considerente: După achiziția unor piese auto, de o valoarea însemnată, într-o perioadă scurtă, pentru a crea o aparență de bună-credință și de bonitate a societății în numele căreia inculpatul a făcut aceste achiziții, s-au emis bilete la ordin cu acoperire bancară.

Ulterior însă, inculpatul a emis un umăr de 55 bilete la ordin, deși avea cunoștință că sumele înscrise în acestea nu au acoperire. Identitatea, în mare parte, a cumpărătorilor acestor piese auto a rămas necunoscută. Printre acești cumpărători, inculpatul a amintit pe SC I.E. SRL Cluj Napoca, despre care acesta a precizat că are o datorie la SC R.A.S. SRL București de 880.000 lei, însă verificările efectuate de către Garda Financiară Cluj nu au confirmat aceste susțineri. În continuare inculpatul a întocmit prin fotocopiere repetată după factura din 31 ianuarie 2009, o altă factură din 31 ianuarie 2009, (fila 153, vol. III dosar u.p.) în care au fost inserate ca fiind restituite părții vătămate piese auto.

în realitate însă aceste piese nu au fost niciodată restituite părții vătămate. Inculpatul apelând la această acțiune pentru a micșora din prejudiciul pe care l-a creat SC G.A. SRL Mărăcineni. S-a mai observat că SC R.A.S. SRL, în numele căreia inculpatul a achiziționat piese auto de la partea vătămată, era deținută de către soția inculpatului, numita G.V., însă administrarea efectivă a societății o realiza inculpatul în calitate de director general. Aceste activități coroborate cu faptul că inculpatul a mai fost condamnat definitiv pentru infracțiuni de același gen prin sentința penală nr. 4009 din 03 decembrie 2005 a Judecătoriei sector 4 București (așa cum rezultă din cazierul judiciar fila 19, vol. I, dosar u.p.) au condus instanța de apel la concluzia că inculpatul a avut intenția să înșele SC G.A.

SRL Mărăcineni în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, fiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune. Faptul că la data de 11 noiembrie 2008 inculpatul a încheiat cu partea vătămată o convenție de eșalonare a plății nu a putut fi interpretat, în opinia instanței de apel, ca reprezentând un gest de bună-credință în derularea contractului cu SC G.A. SRL Mărăcineni, ci doar ca o dorință a acestuia de a micșora prejudiciul creat.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, Curtea a considerat că aceasta se circumscrie atât scopului prev. de art. 52 C. pen., cât și criteriilor prev. de art. 72 C. pen., raportat atât la circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fiind condamnat anterior tot pentru aceleași gen de infracțiuni, la cuantumul prejudiciului creat, la faptul că inculpatul a încheiat cu partea vătămată o convenție de eșalonare a plății și la cedarea în contul datoriei a apartamentului pe care acesta îl deținea împreună cu soția sa. Întrucât după examinarea din oficiu a celorlalte dispoziții ale sentinței apelate nu au fost observate elemente de nelegalitate sau de netemeinicie, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 379 pct. 1 lit. b C. proc.

pen. a respins apelul inculpatului ca nefondat. Împotriva acestei decizii, în termenul prevăzut de prevederile art. 385 3 alin. (1) C. proc. pen. a declarat recurs inculpatul G.M. Recursul nu a fost motivat prin cererea de recurs, ci ulterior, acesta neconformându-se dispozițiilor art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen.

privind depunerea motivelor de recurs cu 5 zile înainte de primul termen de judecată (termen ce a fost stabilit pentru data 23 octombrie 2012). S-a solicitat de către apărare, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, susținându-se că inculpatul nu a fost asistat de apărător ales la judecarea pe fond a cauzei, că procedura de citare cu acesta nu a fost legal îndeplinită în fața primei instanțe, că ambele hotărâri sunt nemotivate dar și faptul că în mod greșit ambele instanțe au respins cererea inculpatului de efectuare a unei noi expertize contabile, critici ce au fost circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 5, 6, 9, 10 C. proc. pen. în subsidiar, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 12, 14, 17 și 18 C. proc.

pen., susținându-se, în esență, că nu a existat intenția de inducere în eroare și că imposibilitatea onorării ordinelor de plată s-a datorat blocajului financiar în care a intrat SC R.A.S. SRL, astfel că fapta inculpatului s-ar situa în afara sferei ilicitului penal, că fapta inculpatului ar întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 84 alin. (1) din Legea 59/1934. în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005, s-a susținut că inculpatul s-a aflat în imposibilitate de a prezenta actele contabile întrucât acestea fuseseră anterior ridicate de către organele de urmărire penală. Cu ocazia dezbaterilor criticile au fost restrânse la cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 5, 6, 9, 10 și 18 C. proc.

pen. În susținerea motivelor de recurs, înalta Curte a încuviințat pentru inculpat proba cu înscrisuri, la dosar fiind depuse extrase de cont pentru perioada 01 ianuarie 2008-31 octombrie 2008 de la R.B., jurnal de bancă perioada ianuarie-iulie 2008, extras de cont de la B.T., cereri adresate Poliției Buzău pentru restituirea unor documente, situația financiară a SC G.A. SRL. Analizând prioritar motivele formale de recurs, prin prisma cărora se solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, Înalta Curte reține următoarele: Recursul nu a fost motivat în termenul prevăzut de dispozițiile art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen., ci la data de 12 aprilie 2012, astfel că, în raport de prevederile art. 385 10 alin. (2) C .proc.

pen. și ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu mai poate examina criticile circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 395 9 alin. (1) pct. 9 privind nemotivarea hotărârii și pct. 21 cu referire la neîndeplinirea procedurii de citare cu inculpatul (acest din urmă motiv de recurs neîncadrându-se în dispozițiile legale invocate de către recurent, respectiv art. 385 9 alin. (1) pct. 5 C. proc. pen., prezenta inculpatului nefiind obligatorie la judecarea cauzei). În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 6 C. proc. pen., legat de soluționarea cauzei de către instanța de fond în lipsa apărătorului ales al inculpatului, înalta Curte apreciază neîntemeiate criticile formulate.

Astfel, în condițiile în care apărătorul ales al inculpatului, avocat N.S., a lipsit nejustificat la termenele din 14 iunie 2011 și 21 iunie 2011, Tribunalul Buzău a dispus amendarea sa cu suma de 1000 lei și, în conformitate cu dispozițiile art. 171 alin. (4) C. proc. pen., a luat măsuri în vederea desemnării unui apărător din oficiu, fiind solicitată în acest sens d-na avocat A.R., care fusese numită în cauză ca apărător din oficiu încă de la primul termen de judecată (împuternicire avocațială fila 41 dosar fond). Totodată, s-a acordat un termen de 2 săptămâni, interval suficient pentru ca aceasta să pregătească apărarea. La următorul termen, din data de 4 august 2011, apărătorul ales al inculpatului a lipsit nejustificat, apărarea inculpatului fiind asigurată de către apărătorul desemnat din oficiu, avocat A.R..

Aceeași a fost situația și la termenul de judecată din 13 septembrie 2011, la care au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei. Apărarea făcută de către apărătorul desemnat din oficiu a fost una efectivă, concluziile apărării fiind aceleași cu cele formulate de către apărătorul ales al inculpatului G.M. în calea de atac a apelului, respectiv a recursului. În raport de considerentele anterioare, Înalta Curte apreciază că nu se poate reține incidența cazului de casare invocat, asistența juridică obligatorie a inculpatului fiind asigurată printr-un apărător din oficiu, desemnat cu respectarea prevederilor art. 171 alin. (4) C. proc. pen., în condițiile în care apărătorul său ales a lipsit nejustificat la mai multe termene de judecată, neînțelegând să se prezinte nici după ce instanța a luat măsuri de sancționare a sa.

In ceea ce privește respingerea cererii de efectuare a unei noi expertize contabile, Înalta Curte constată că soluția pronunțată de către instanțe nu poate fi cenzurată din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. textul invocat de apărare sancționând cu casarea hotărârii omisiunea instanției de a se pronunța asupra cererii și nu greșita respingere a acesteia. Ca atare, instanța de recurs reține că nu există motive care să justifice pronunțarea unei soluții de casare cu trimitere spre rejudecare. Referitor la criticile vizând fondul cauzei, se constată că inculpatul reia apărările formulate în fața instanței de fond și a celei de prim control judiciar, susținând că nu a acționat cu intenția de a induce în eroare partea vătămată.

Circumscriind această critică cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. și nu celui prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 12 teza I C. proc. pen., în condițiile în care motivul de recurs presupune o reevaluare a situației de fapt reținute prin verificarea corespondenței dintre aceasta și materialul probator administrat, înalta Curte reține următoarele: Biletul la ordin este un titlu de credit prin care emitentul își asumă obligația, la data emiterii, de asigurare a provizionului în bancă la scadența înscrisă pe acestea.

Simpla împrejurare că, la termen, nu există disponibilitățile bănești necesare efectuării plății, nu este suficientă pentru constatarea săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, fiind necesar să se stabilească, în raport de mijloacele de probă administrate, dacă au fost sau nu folosite manopere dolosive față de creditorul obligației de plată într-unui din cele două momente avute în vedere de legiuitor, respectiv cel al asumării obligației la încheierea contractului și/sau cel al neexecutării obligației de plată contractual asumate.

În jurisprudența sa recentă (decizia nr. 2040 din 12 iunie 2012), instanța supremă a stabilit criterii de evaluare a vinovăției în cazul infracțiunii de înșelăciune cu ocazia emiterii unui cec/bilet la ordin, acestea fiind: conduita persoanei acuzate în legătură cu alte contracte sau cecuri anterior datei faptelor din actul de sesizare, măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plății, coerența măsurilor cu scopul urmărit, atitudinea față de respectarea normelor care guvernează domeniul în speță, rulajul mărfurilor sau al încasărilor, precum și caracterul diferit sau consecvent al conduitei persoanei acuzate față de faptele din cauza dedusă judecății, alături de elementele determinante pentru încheierea contractului, cunoașterea de către părțile contractante a modului în care se va desfășura contractul, a momentului și a modului în care se va face plata, existența unor împrejurări imprevizibile, emiterea de cecuri după interdicția bancară.

Raportând aceste criterii la circumstanțele cauzei, Înalta Curte constată că, perioada anterioară emiterii biletelor la ordin, ce nu au putut fi încasate din lipsa disponibilului, s-a caracterizat prin onorarea tuturor plăților de către SC R.A.S. SRL Astfel cum rezultă din extrasele de cont depuse la dosar (filele 75-141 dosar recurs), între 09 ianuarie 2008 și 22 mai 2008, prin contul deschis la R.B. sucursala Obreja, s-au încasat către partea civilă bilete la ordin în sumă totală de 204.801 lei, plățile fiind făcute imediat ce contul societății era alimentat. Aceeași situație se reține și pentru perioada în care au fost emise ordinele de plată, respectiv 27 mai 2008 - 22 septembrie 2008. Prin același cont (R.B., sucursala Obreja) s-au făcut plăți către SC G.A.

SRL după cum urmează: la data de 27 mai 2008, după ce acesta este alimentat cu sumele de 15.100 lei și 8.215 lei, inculpatul face trei plăți în cuantum de 8.000 lei fiecare; la 30 mai 2008 după ce se depun încasările din vânzări în suma de 5.500 lei se fac plăți către aceeași societate comercială în cuantum de 4.000 lei; la 02 iunie 2008 se încasează suma de 10.000 lei și se fac plăți de 8.000 lei; la 03 iunie 2008 se încasează suma de 19.000 lei și se fac două plăți de 1.900 și 8.000 lei; la 04 iunie 2008 se fac două plăți de câte 4.000 lei; la 05 iunie 2008 se încasează suma totală de 12.750 lei și se fac plăți de 8.000 lei; la 12 iunie 2008 se încasează 25.000 lei și se fac plăți de 8.000 lei; la 18 iunie 2008 se depune de către inculpat suma de 15.000 lei și se fac plăți către partea civilă în cuantum de 16.000 lei; la 23 iunie 2008 se fac plăți către aceeași societate în cuantum de 8.000 lei după ce anterior, la 20 iunie 2008 contul fusese alimentat de către o altă societate parteneră cu suma de 25.000 lei; la 24 iunie 2008 se fac plăți de 9.568, 91 lei; la 27 iunie 2008 se încasează suma de 25.800 lei și se fac plăți în cuantum de 8.000 lei; la 30 iunie 2008 se fac plăți de 16.000 lei (total iunie peste 91.000 lei); la 22 iulie 2008 se încasează suma de 14.500 lei și se fac plăți de 8.000 lei; la 25 iulie 2008 se fac plăți în suma de 8.000 lei;

la 28 iulie 2008 se fac plăți de 8.000 lei; la 30 iulie 2008 se fac plăți de 8.000 lei; la 1 august 2008 plăți de 8.000 lei; la 4 august 2008 plăți de 8.000 lei; la 06 august 2008 plăți de 16.000 lei; la 07 august 2008 plăți de 8.000 lei;la 12 august 2008 plăți de 16.000 lei; la 13 august 2008 plăți e 8.000 lei; la 14 august 2008 plăți de 8.000 lei; la 18 august 2008 plăți de 8.000 lei; la 19 august 2008 plăți de 16.000 lei; la 20 august 2008 plăți de 8.000 lei; la 21 august 2008 după ce se depune din vânzări suma de 8.000 lei se fac plăți în același cuantum către partea civilă; la 25 august 2008 se încasează suma de 35.800 lei și se fac plăți de 8.000 lei; la 27 august 2008 se fac plăți de 24.000 lei; la 01 septembrie 2008 se încasează suma de 21.441 lei și se fac plăți de 16.000 lei.

În cursul lunii septembrie 2008, prin contul deschis la R.I.B., sucursala Liviu Rebreanu s-au efectuat plăți către SC G.A. SRL, după cum urmează: la data de 03 septembrie 2008 suma de 8.000 lei, la data de 05 septembrie 2008 suma de 16.000 lei, la data de 12 septembrie 2008 suma de 8.000 lei, la data de 16 septembrie 2008 suma de 8.000 lei, la 18 septembrie 2008 suma de 8.000 lei, la 22 septembrie 2008 suma de 8.000 lei, la 23 septembrie 2008 suma de 992 lei (plată parțială), la 25 septembrie 2008 suma de 8.000 lei. Din extrasele de cont depuse la dosar în recurs și din care au rezultat plățile anterior menționate (filele 142-219), Înalta Curte reține că, ceea ce a caracterizat comportamentul inculpatului în relația comercială cu SC G.A.

SRL a fost plata constantă a sumelor de bani datorate, imediat ce contul societății era alimentat cu sume rezultate din încasări care fie erau depuse personal de către inculpat fie erau virate de alte societăți comerciale ce se aflau în relații de afaceri cu acesta. În condițiile în care, în perioada avută în vedere de către acuzare, respectiv 27 mai 2008-22 septembrie 2008, plățile efectuate de SC R.A.S. SRL către SC G.A. SRL s-au ridicat la suma de aproximativ 384.460 lei (319.468 lei prin contul deschis la R.B. sucursala Obreja și 64.992 lei prin contul deschis la R.I.B., sucursala Liviu Rebreanu), Înalta Curte constată că nu existe elemente care să conducă la concluzia că, la momentul emiterii biletelor la ordin inculpatul ar fi urmărit inducerea în eroare a părții civile, în sensul determinării acesteia să îi livreze marfa care nu avea să fie niciodată plătită.

De asemenea, ansamblul tranzacțiilor comerciale desfășurate și cuantumul ridicat al sumelor care au fost rulate prin conturile societăți în tot acest timp nu previziona în niciun fel faptul că inculpatul va intra în incapacitate de plată. Totodată, totalul sumei achitate părții civile (aproximativ 600.000 lei în ianuarie - septembrie 2008) și perioada relativ mare în care datoriile au fost onorate (ianuarie - septembrie 2008), infirmă ipoteza că, prin aceste plăți, acesta ar fi intenționat să inducă în eroare, să creeze o aparență de bună-credință și de bonitate a societății sale. Înalta Curte constată că probatoriul administrat în cauză nu conferă nici elemente care să justifice concluzia că această intenție ar fi existat la momentul scadenței biletelor la ordin.

Din fluxul tranzacțiilor comerciale efectuate de către SC R.A.S. SRL, astfel cum acestea rezultă din actele depuse la dosar, nu rezultă că, în loc să asigure provizionul în vederea încasării, inculpatul, în mod repetat ar fi scos bani în numerar din casieria societății și nu i-a mai restituit, folosindu-i în interes personal sau în interesul altei persoane, ori ar fi făcut plăți către ale societăți care îi aparțin sau către alte persoane favorizându-le, sau alte astfel de manopere dolosive. Semnificativ este și faptul că, imediat după ce nu a mai putut să onoreze ordinele de plată (ultima plată fiind făcută la 25 septembrie 2008), inculpatul a restituit marfa părții civile în valoare de 74.795 lei, iar la data de 11 noiembrie 2008, a încheiat cu aceasta o convenție de eșalonare a sumelor restante, înțelegând să garanteze executarea cu apartamentul proprietate personală, cu posibilitatea executării silite în ipoteza în care SC R.A.S.

SRL acumula o restanță mai mare de 200.000 lei. Este adevărat că, încă de la data formulării plângerii penale (3 octombrie 2008), parchetul a instituit, prin ordonanța nr. 683, sechestrul asigurător asupra acestui imobil, însă, poziția inculpatului a permis valorificarea imobilului imediat ce nu a mai putut achitat sumele restante, respectiv încă din cursul urmăririi penale, fără a fi necesar ca partea civilă să aștepte pronunțarea prezentei hotărâri pentru a se putea trece la vânzarea bunului sechestrat. În raport de cele anterior reținute, se constată că probatoriul administrat în cauză nu susține concluzia instanțelor inferioare că, într-unui dintre cele două momente avute în vedere de legiuitor, respectiv cel al asumării obligației la încheierea contractului și/ sau neexecutării obligației de plată contractual asumate s-ar fi folosit maniere dolosive față de creditorul obligației de plată.

Este, de asemenea, demonstrat faptul că, la data de 31 martie 2009, cu ocazia ridicării de către partea civilă a unor piese auto în valoare de 9.448 lei în compensarea datoriei existente (factura din 31 martie 2009), inculpatul a falsificat conținutul facturii, care atesta că fuseseră restituite părții civile și alte repere auto, factură ce a folosit-o ulterior în procesul civil prin care se solicita deschiderea procedurii falimentului SC R.A.S. SRL Această împrejurare, ce a avut loc pe parcursul procesului penal, este însă ulterioară momentului în care se consideră consumată infracțiunea de înșelăciune și în raport cu care se stabilește existența sau nu a intenției de inducere în eroare, astfel că nu poate determina o altă concluzie în ceea ce privește infracțiunea analizată.

Concluzionând, înalta Curte constată întemeiate criticile formulate de către recurentul inculpat, în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, sub aspectul laturii subiective, astfel că se impune achitarea acestuia în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. Nu aceeași soluție se justifică în ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 4 din Legea nr. 241/2005. Textul incriminează refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale, în termen de cel mult 15 zile de la somație.

Starea de fapt reținută de către ambele instanțe este în concordanță cu conținutul probelor, Înalta Curte constatând că inculpatul nu s-a prezentat la niciuna din cele trei invitații ce i-au fost trimise de către Garda Financiară pentru datele 27 noiembrie 2009, 18 decembrie 2009 și 23 decembrie 2009 pentru a prezenta documentele financiar contabile ale societății, făcând astfel imposibile verificările financiar contabile. Refuzul inculpatului nu poate fi justificat prin aceea că ar fi predat aceste acte la solicitarea I.G.P.

Buzău, Serviciul de Investigare a Fraudelor, probatoriul administrat demonstrând faptul că au fost depuse doar documentele primare pentru perioada verificată, inculpatul obligându-se, la data de 03 mai 2010, să depună documentele financiar contabile care i-au fost solicitate, ceea ce nu a făcut nici până la momentul trimiterii sale în judecată,16 iulie 2010. În raport de cele anterior reținute, constatând că nu se poate reține incidența altor cazuri de casare ce ar putea fi luate în considerare din oficiu, Înalta Curte va admite recursul declarat de inculpatul G.M., va casa decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 122 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Buzău și, rejudecând: Va descontopi pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală recurată în pedepsele componente pe care le va repune în individualitatea lor.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. va dispune achitarea inculpatului G.M. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 86 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 85 C. pen. va anula suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București.

Va descontopi pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, în pedepsele componente: 2 ani închisoare, 6 luni închisoare, 3 ani închisoare ca urmarea a anulării suspendării condiționate a executării aplicată prin sentința penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă la data de 19 septembrie 2006 prin nerecurarea deciziei penale nr. 825 din 06 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală. În baza art. 36 C. pen. cu referire la art. 35 alin. (1) C. pen. va contopi pedepsele menționate mai sus cu pedepsele aplicate prin sentința recurată, respectiv 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen.

cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. Având în vedere cuantumul redus al pedepselor aplicate în prezenta cauză (de 2 luni respectiv de 6 luni închisoare), Înalta Curte apreciază că nu se justifică schimbarea modalității de executare a pedepsei rezultante anterior dispusă, fiind îndeplinite în continuare condițiile art. 86 1 C. pen. Ca atare, în baza art. 86 1 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, termen ce va curge de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, respectiv de la data de 16 februarie 2010. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen.

va obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele care se vor stabili de consilierul de probațiune din cadrul acestui serviciu; - să anunțe consilierul de probațiune din cadrul serviciului, în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și despre orice deplasare care depășește 8 zile, precum și despre întoarcerea din deplasare; - să comunice aceluiași consilier și să justifice schimbarea locului de muncă, - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență. Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen.

raportat la art. 83 și art. 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii. Va constata că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, începând cu data de 08 ianuarie 2003 până la data de 07 februarie 2003 (sentința penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 București) precum și durata reținerii din data de 30 septembrie 2005 (sentința penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București). Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței recurate.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul G.M. împotriva deciziei penale nr. 69 din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală recurată și, în parte, sentința penală nr. 122 din 27 septembrie 2011 a Tribunalului Buzău și, rejudecând, Descontopește pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală recurată în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor. În baza art. II pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achită inculpatul G.M. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 86 5 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 85 C. pen. anulează suspendarea executării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București. Descontopește pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, în pedepsele componente: 2 ani închisoare, 6 luni închisoare, 3 ani închisoare ca urmarea a anulării suspendării condiționate a executării aplicată prin sentința penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 București definitivă la data de 19 septembrie 2006 prin nerecurarea deciziei penale nr. 825 din 06 septembrie 2006 a Tribunalului București, secția a II-a penală.

În baza art. 36 C. pen. cu referire la art. 35 alin. (1) C. pen. contopește pedepsele menționate mai sus cu pedepsele aplicate prin sentința recurată, respectiv 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) și art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen. de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005, cu referire la art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) C. pen., inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 86 1 C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 8 ani, termen ce curge de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București, respectiv de la data de 16 februarie 2010. În baza art. 86 alin. (1) C. pen., obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București la datele care se vor stabili de consilierul de probațiune din cadrul acestui serviciu; - să anunțe consilierul de probațiune din cadrul serviciului, în prealabil, despre orice schimbare a domiciliului, reședinței sau locuinței și despre orice deplasare care depășește 8 zile, precum și despre întoarcerea din deplasare; - să comunice aceluiași consilier și să justifice schimbarea locului de muncă, - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență.

Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. raportat la art. 83 și art. 84 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cazul săvârșirii de noi infracțiuni. În baza art. 71 alin. (5) C. pen., suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a pedepsei închisorii. Constată că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv, începând cu data de 08 ianuarie 2003 până la data de 07 februarie 2003 (sentința penală nr. 4009 din 09 decembrie 2005 a Judecătoriei Sectorului 4 București) precum și durata reținerii din data de 30 septembrie 2005 (sentința penală nr. 1768 din 17 octombrie 2008 a Judecătoriei Sectorului 4 București).

Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 29 aprilie 2013.