ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 530/2014

Decizia nr. 530/2014 Dosar nr. 6280/118/2006 Asupra recursului de față; Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată următoarele : Prin sentința civilă nr. 2387 din data de 19 iunie 2012, Tribunalul Constanța, secția a II a civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.C.A. în contradictoriu cu pârâții P.V. și CC C.E.C. SA și a constatat nulitatea relativă a contractului de credit din 27 mai 2005 încheiat între M.C.A. și CC C.E.C. SA, cu motivarea că, din situația de fapt reținută în hotărârea penală, rezultă că încheierea contractului de către reclamantă s-a datorat manoperelor dolosive utilizate de pârâtul P.V., consimțământul acesteia fiind viciat prin doi și, din cauza acelorlași manopere, reclamanta s-a aflat în eroare cu privire la conținutul actului juridic încheiat.

Curtea de Apel Constanța, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 179 din data de 6 decembrie 2012, a respins apelul declarat de pârâtul CC C.E.C. B. SA -sucursala Constanța, reținând că banca nu a putut face dovada că și-a îndeplinit obligația de informare a cocotractantului, acceptând posibilitatea ca reclamanta să nu cunoască elemente esențiale ale actului semnat. Împotriva acestei hotărâri, pârâta CC C.E.C. B. SA a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii formulate de CC C.E.C. B. SA și respingerii acțiunii formulate de M.C.A., invocând drept motive de nelegalitate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. În argumentarea motivelor de recurs, s-a învederat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca dolul și eroarea să fie vicii de consimțământ, CC C.E.C. B. SA fiind de bună credință la încheierea contractului de credit. Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente : Existența erorii asupra naturii actului semnat rezultă din cauza penală finalizată cu condamnarea pârâtului P.V., această instanță reținând că reclamanta a acționat fără vinovăție, fiind înșelată de acesta. Totodată, din hotărârea penală definitivă existentă la dosarul cauzei, reiese că reclamanta s-a aflat în eroare cu privire la natura actului juridic încheiat, reclamanta considerând că încheie un contract în calitate de girant și nu în calitate de împrumutat.

Potrivit dispozițiilor legale în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, astfel încât, în mod corect, instanțele de fond și de apel au constatat că, în cauza, sunt incidente dispozițiile referitoarea la vicierea consimțământului prin manopere dolosive, reclamanta aflându-se în eroare cu privire la natura actului juridic încheiat. În ceea ce privește susținerea că dolul a provenit din partea unui terț și nu a avut cunoștință de această împrejurare, recurenta fiind de bună credință la semnarea contractului de credit, Înalta Curte va respinge și acest motiv de recurs ca nefondat, având în vedere că, pe parcursul procedurii de acordare a creditului, P.V.

a fost cel care a pus la dispoziție actele necesare semnării contractului, a tratat direct cu recurenta pe parcursul procedurii de acordare a creditului, a semnat în numele reclamantei cererea de acordare a creditului și a fost prezent la momentul încheierii contractului, deși nu avea calitatea de parte în contract, iar recurenta nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația de informare a cocotractantului prevăzută de art. 6 coroborat cu art. 16 alin. (2) din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CC C.E.C.

B. SA - sucursala Constanța împotriva Deciziei civile nr. 179 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta CC C.E.C. B. SA - sucursala Constanța împotriva Deciziei civile nr. 179 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2014.