ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 530/2014

Decizia nr. 530/2014

Dosar nr.

6280/118/2006

Asupra recursului de față;

Analizând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată următoarele :

Prin sentința civilă nr. 2387 din data de 19

iunie 2012, Tribunalul Constanța, secția a II a civilă, a admis acțiunea

formulată de reclamanta M.C.A. în contradictoriu cu pârâții P.V. și CC C.E.C. SA

și a constatat nulitatea relativă a contractului de credit din 27 mai 2005

încheiat între M.C.A. și CC C.E.C. SA, cu motivarea că, din situația de fapt reținută

în hotărârea penală, rezultă că încheierea contractului de către reclamantă s-a

datorat manoperelor dolosive utilizate de pârâtul P.V., consimțământul acesteia

fiind viciat prin doi și, din cauza acelorlași manopere, reclamanta s-a aflat în

eroare cu privire la conținutul actului juridic încheiat.

Curtea de Apel Constanța, secția

a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia civilă nr. 179

din data de 6 decembrie 2012, a respins apelul declarat de pârâtul CC C.E.C. B.

SA -sucursala Constanța, reținând că banca nu a putut face dovada că și-a

îndeplinit obligația de informare a cocotractantului, acceptând posibilitatea

ca reclamanta să nu cunoască elemente esențiale ale actului semnat.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta CC C.E.C.

B. SA a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a

hotărârii atacate în sensul admiterii formulate de CC C.E.C. B. SA și

respingerii acțiunii formulate de M.C.A., invocând drept motive de nelegalitate

dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În argumentarea motivelor

de recurs, s-a învederat că nu sunt îndeplinite condițiile pentru ca dolul și

eroarea să fie vicii de consimțământ, CC C.E.C. B. SA fiind de bună credință la

încheierea contractului de credit.

Înalta Curte, examinând recursul declarat

prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, constată că acesta este

nefondat pentru următoarele considerente :

Existența erorii asupra naturii actului

semnat rezultă din cauza penală finalizată cu condamnarea pârâtului P.V.,

această instanță reținând că reclamanta a acționat fără vinovăție, fiind înșelată

de acesta.

Totodată, din hotărârea

penală definitivă existentă la dosarul cauzei, reiese că reclamanta s-a aflat

în eroare cu privire la natura actului juridic încheiat, reclamanta considerând

că încheie un contract în calitate de girant și nu în calitate de împrumutat.

Potrivit dispozițiilor

legale în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, hotărârea

definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței

care judecă acțiunea civilă, cu privire la existența faptei, a persoanei care a

săvârșit-o și a vinovăției acesteia, astfel încât, în mod corect, instanțele de

fond și de apel au constatat că, în cauza, sunt incidente dispozițiile

referitoarea la vicierea consimțământului prin manopere dolosive, reclamanta

aflându-se în eroare cu privire la natura actului juridic încheiat.

În ceea ce privește susținerea

că dolul a provenit din partea unui terț și nu a avut cunoștință de această

împrejurare, recurenta fiind de bună credință la semnarea contractului de

credit, Înalta Curte va respinge și acest motiv de recurs ca nefondat, având în

vedere că, pe parcursul procedurii de acordare a creditului, P.V. a fost cel care

a pus la dispoziție actele necesare semnării contractului, a tratat direct cu

recurenta pe parcursul procedurii de acordare a creditului, a semnat în numele

reclamantei cererea de acordare a creditului și a fost prezent la momentul

încheierii contractului, deși nu avea calitatea de parte în contract, iar

recurenta nu a făcut dovada că și-a îndeplinit obligația de informare a

cocotractantului prevăzută de art. 6 coroborat cu art. 16 alin. (2) din Legea nr.

289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum

destinate consumatorilor, persoane fizice.

Față de considerentele

expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâta CC C.E.C. B. SA - sucursala Constanța împotriva

Deciziei civile nr. 179 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta CC C.E.C. B. SA - sucursala Constanța împotriva

Deciziei civile nr. 179 din 6 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel

Constanța, secția a ll-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13

februarie 2014.