ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4082/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4082/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra
recursurilor de față;
Din examinarea
lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5183 din
10 aprilie 2012, Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, s-a respins ca
nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC S.A.R. SRL,
în contradictoriu cu pârâta SC D.M.T. SRL; a fost obligată reclamanta să
plătească pârâtei suma de 3.818 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a
pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
SC S.A.R. SRL a
solicitat pe de o parte constatarea încetării de drept a contractului de
închiriere în conformitate cu prevederile art. 7.1 din contractul de închiriere
ori potrivit art. 1439 și respectiv art. 1423 teza I C. civ. ori rezilierea
judiciară a acestuia, conform art. 1423 teza a ll-a C. civ. și respectiv
obligarea D. la plata cheltuielilor de judecată efectuate de SC S.A.R. SRL în Dosarul
nr. 13786/300/2009 al Judecătoriei sectorului 2 București, având ca obiect
administrarea anticipată a probei cu raportul de expertiză tehnică
specialitatea construcții.
Aplicarea art. 7.1
din contractul de închiriere este condiționată de existența unei deteriorări a
spațiului închiriat care să nu fi fost provocată din culpa chiriașului. Revine
reclamantei, în calitate de titular al acțiunii civile, sarcina de a proba,
conform art. 1169 C. civ., întrunirea condițiilor de aplicare a art. 7.1 din
contract.
Întrucât
focarul incendiului care a determinat deteriorarea clădirii Degi a fost situat
la nivelul unei reclame aparținând chiar reclamantei și cum în raportul din 14
iulie 2009 întocmit de I.S.U. „D.S." al Municipiului București s-a reținut
că una din împrejurările determinante care a determinat producerea incendiului
o constituie defecțiunea cablului electric aferent reclamei luminoase a Sanofi,
instanța a apreciat că în contra reclamantei acționează o prezumție relativă de
culpă în producerea incendiului, constând în aceea că anterior izbucnirii
incendiului aceasta nu a asigurat repararea cablului electric ce permitea
alimentarea cu energie electrică a reclamantei.
Sanofi nu a
reușit să răstoarne această prezumție relativă și nu a probat întrunirea
condițiilor de aplicare a art. 7.1 din contract.
Conform
susținerilor SC S.A.R. SRL, confirmate de D. în întâmpinare, clădirea de
birouri în care se află spațiul închiriat nu mai poate fi folosită conform
destinației sale în urma incendiului produs în luna iunie 2009.
În aceste
condiții, contractul de închiriere a încetat de drept, în conformitate cu
prevederile art. 1439 alin. (1) și art. 1423 alin. (1) teza I C. civ.
Cu toate
acestea, acțiunea în constatarea negativă și declaratorie promovată de SC S.A.R.
SRL nu poate fi primită câtă vreme pârâta D. a admis cu ocazia concilierii
directe, astfel cum rezultă din procesul - verbal întocmit de părți că „nu se
opune în principiu rezilierii contractului de închiriere" pentru motivul
că imobilul a devenit impropriu utilizării conform destinației.
Recunoașterea
de către pârâtă a pretențiilor reclamantei referitoare la încetarea
contractului de închiriere încă din etapa prealabilă formulării cererii de
chemare în judecată face ca acțiunea în constatarea încetării de drept a
raporturilor locative să fie lipsită de interes.
Situația de
fapt dedusă judecății nu se încadrează în ipoteza art. 1423 teza a ll-a C. civ.
și art. 1425 C. civ.
Spațiul
închiriat nu necesită doar reparații pentru a putea fi folosit din nou conform
destinației, ci ample lucrări de refacere, iar distrugerea acestuia a fost de
asemenea amploare încât spațiul închiriat a devenit impropriu folosinței.
Raportul de
expertiză efectuat în procedura asigurării dovezilor nu a fost solicitat de
reclamantă ca mijloc de probă în prezenta cauză și, oricum, față de poziția
procesuală a pârâtei, exprimată încă din etapa prealabilă a concilierii directe
acesta nu ar fi fost util soluționării cauzei, instanța a apreciat că este
nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de
judecată efectuate în Dosarul nr. 13786/300/2009 al Judecătoriei sector 2,
București.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel reclamanta SC S.A.R. SRL, criticând-o sub următoarele
aspecte:
În mod greșit
instanța de fond a considerat că reclamanta nu a dovedit existența forței
majore cu privire la cauza incendiului care a afectat clădirea M., respingând
netemeinic cererea de încetare de drept a contractului de închiriere în temeiul
dispozițiilor art. 7.1 din contractul de închiriere.
Întrucât prin
cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate încetarea de drept
a contractului iar pârâta nu s-a opus la reziliere nu se poate ajunge la
concluzia că acțiunea este lipsită de interes.
Instanța a
reținut în mod nejustificat neaplicarea art. 1423 teza a ll-a C. civ. și art. 1425
alin. (3) C. civ. Deși a reținut că spațiul închiriat nu necesită doar
reparații pentru a putea fi folosit din nou conform destinației ci ample
lucrări de refacere iar distrugerea acestuia a fost de asemenea amploare încât
spațiul închiriat a devenit impropriu folosinței, instanța a reținut că nu sunt
incidente dispozițiile art. 1423 teza a ll-a C. civ. și art. 1425 alin. (3) C.
civ.
În ceea ce
privește acordarea cheltuielilor de judecată aferentă procedurii asigurării
dovezilor, apelanta a arătat că raportul întocmit în cauză reprezintă anexa
cererii de chemare în judecată, fiind depus de două ori la dosarul cauzei.
C.E.L.L. - sucursala
București a formulat cerere de intervenție în interesul intimatei pârâte și a
solicitat respingerea apelului.
Prin Decizia civilă
nr. 536 din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a
admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a constatat
încetat de drept contractul de închiriere din data de 19 septembrie 2006
începând cu data de 27 iunie 2009; a obligat pârâta să plătească reclamantei
suma de 46.286,19 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul
privind asigurarea de dovezi; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de
20.454 lei cheltuieli de judecată în fond; a luat act că apelanta își rezervă
dreptul de a solicita cheltuieli de judecată din apel pe cale separată; a
respins cererea de intervenție accesorie formulată de C.E.L.L. - sucursala
București.
Pentru a
pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut următoarele:
Potrivit art. 7.1
din contractul de închiriere: „Prezentul contract încetează de drept (...) în
cazul în care spațiul devine necorespunzător ca urmare a unei deteriorări care
nu a fost provocată din culpa chiriașului. în acest caz proprietarul are
dreptul să hotărască dacă repară imobilul sau spațiul închiriat. în cazul în
care proprietarul hotărăște să nu remedieze deteriorarea, contractul încetează
de drept, fără alte formalități din partea unei instanțe, la data notificării
transmise de proprietar chiriașului privind intenția de a nu remedia
deteriorarea respectivă. Hotărârea de a nu remedia deteriorarea imobilului va
fi comunicată de îndată chiriașului, în orice caz, în cel mult 20 de zile de la
apariția deteriorării respective".
În data de 26
iunie 2009 a avut loc un incendiu la clădirea de birouri M.B.C. aparținând
pârâtei.
La solicitarea
SC D.M.T. SRL a fost eliberat de către Camera de Comerț și Industrie a României
avizul de existență a cazului de forță majoră pentru noaptea de 26/27 iunie
2009.
Curtea a
constatat că imobilul este impropriu folosirii în scopul pentru care s-a
încheiat contractul de închiriere.
Contrar celor
reținute de instanța de fond, Curtea constată că în cauză este incident art. 1439
alin. (1) teza a ll-a C. civ.: „Contractul de locațiune se desființează când
lucrul (...) s-a făcut netrebnic spre obișnuita întrebuințare".
De asemenea,
sunt incidente și dispozițiile art. 1423 alin. (1) teza I C. civ.: „Dacă în
timpul locațiunii, lucrul închiriat (...) se strică în totalitate prin caz
fortuit, contractul este de drept desfăcut".
Nu se poate
reține o recunoaștere a pretențiilor reclamantei de către pârâtă.
Reclamanta
justifică interesul în promovarea acțiunii prin aceea că se tinde la protejarea
dreptului privind neplata chiriei, în continuare, până la data împlinirii
termenului pentru care a fost încheiat contractul.
Curtea a
reținut că raportul de expertiză efectuat în dosarul privind asigurarea de
dovezi este util cauzei întrucât raportat la concluziile acestuia s-a reținut
îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1439 alin. (1) teza a ll-a C. civ.
Prin raportare
la dispozițiile art. 274 alin. (2) teza finală C. proc. civ., Curtea a reținut
că aceste cheltuieli de judecată avansate cu ocazia procedurii prevăzută de art.
235 - 241 C. proc. civ., urmează a fi recuperate în măsura în care au fost în
mod real făcute.
S-a constatat
că cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată doar
cu privire la suma de 46.286,19 lei reprezentând onorariu expert, onorariu
expert parte și contravaloare factura din 29 noiembrie 2010 în cuantum de
6.247,19 lei.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs reclamanta SC S.A.R. SRL București și pârâta SC D.M.T.
SRL București.
Reclamanta SC S.A.R.
SRL București critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:
Instanța a
apreciat în mod greșit că SC S.A.R. SRL București nu a dovedit existența
cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii avocațiale și nu a făcut în mod
corect aplicarea legislației specifice activității avocațiale.
Onorariile se
stabilesc liber între avocat și client, în limitele legii și pot fi onorarii
orare, fixe și/sau onorarii de succes.
Contractul de
asistență juridică din 18 ianuarie 2007 a fost depus ca parte din Anexa 11 la
cererea de chemare în judecată.
Dovada faptului
că respectivele cheltuieli au fost făcute exclusiv în legătură cu dosarele
menționate rezultă atât din delegațiile avocaților depuse la dosar, cât și din
desfășurătoarele care au însoțit respectivele facturi, desfășurătoare care au
fost depuse la instrucțiunea primei instanțe de fond pentru termenul din 6
aprilie 2012.
Faptul că a
existat o diferență între numărul contractului - cadru și cel al numărului de
contract în format U.N.B.R. folosit strict în scopuri de asigurare a reprezentativității
în fața instanței de judecată (și nu în scopul oferit de asistența juridică
generală și specifică, cum este cazul contractului - cadru) nu este de natură a
înlătura dovezile făcute de recurenta - reclamantă cu privire la efectiva asistență
juridică acordată cu privire la dosarele menționate prestate de avocații S., M.
și Asociații, astfel cum rezultă din desfășurătoarele depuse la instrucțiunea
primei instanțe de fond pentru termenul din data de 6 aprilie 2012.
Cu privire la
facturile în cuantum de 56.297,96 lei recurenta - reclamantă arată că
respectivele contracte de asistență juridică cuprindeau sume de plată pentru
mai multe mandate acordate de client, însă facturile emise de această societate
de avocatură întotdeauna se refereau doar la costurile generate de dosarul M.F.,
astfel că facturile corespund întocmai sumelor facturate și plătite de
reclamantă în legătură cu cele două dosare.
Împrejurarea că
au fost emise mai multe facturi se explică prin modul de lucru și de facturare
al acestui birou de avocatură.
Întrucât onorariul
negociat de părți a fost unul orar, aceasta a fost modalitatea părților de a
contoriza, factura și achita ulterior respectivele servicii juridice.
Pârâta SC D.M.T.
SRL critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate:
Motivul de
recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. când instanța interpretând
greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit
și vădit neîndoielnic al acestuia.
Atât anterior
cât și pe parcursul soluționării prezentei cauze, D. a arătat de nenumărate ori
că nu a contestat faptul că se află în imposibilitate temporară de a pune
spațiul închiriat la dispoziția S. Mai mult, D. nu a emis nicio pretenție
întemeiată pe dispozițiile contractuale.
Instanța de
apel a interpretat în mod greșit și contrar dispozițiilor legale, actele prin
care D. și-a exprimat voința de a accepta încetarea de drept a contractului,
această interpretare conducând la o soluție eronată privind fondul cauzei și
pretențiile formulate de S.
O interpretare
corectă, în sensul inexistenței opoziției D. la încetarea de drept a
contractului ar fi condus la constatarea faptului că S. nu are un interes
direct și actual în formarea unei acțiuni în constatarea încetării de drept a
contractului.
Încetarea de
drept operează în virtutea legii fără a fi nevoie de acordul celeilalte părți
căreia i se opune. Recunoașterea din partea D. regăsită în cuprinsul procesului
- verbal dovedește faptul că acțiunea formulată de S. este lipsită de interes.
Motivul de recurs
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - când hotărârea pronunțată este
lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a
legii.
În mod greșit
instanța a reținut că deteriorarea spațiului nu a fost provocată din culpa chiriașului.
Aprinderea
reclamei luminoase proprietatea reclamantei a avut un rol decisiv în evoluția
incendiului din cauza materialului din care aceasta era confecționată.
Orice
defecțiune și neconformitate cu privire la reclama Sanofi ar atrage răspunderea
exclusivă a S. pentru consecințele acestor nereguli, D. neavând obligația de a
asigura mentenanța reclamei, S. beneficiind de această facilitate fără a achita
vreo sumă.
Instanța de
apel a ajuns la concluzia eronată că deteriorarea Clădirii M.B.C. nu a fost
provocată din culpa pârâtei și a constatat ca fiind aplicabile dispozițiile art.
7.1 din contract.
Degi nu a
contestat pe parcursul soluționării cauzei că ar fi intervenit încetarea de
drept a contractului.
Raportul de
expertiză întocmit în procedura de asigurare a dovezilor nu a fost în mod
efectiv utilizat de către Sanofi în prezenta cauză. Simpla anexare a acestuia
la cererea de chemare în judecată nu poate să însemne utilizarea lui efectivă
ca probă în dosar.
Instanța de
apel nu își întemeiază soluția adoptată pe acest raport de expertiză ci pe
documente anterioare emanând de la părți.
Recurenta
pârâtă consideră că instanța trebuia să cenzureze onorariul expertului parte
desemnat de S., care are o valoare dublă față de onorariul total al experților
desemnați de către instanța de judecată.
În cauză, SC D.M.T.
SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului părții adverse.
SC S.A.R. SRL a
depus note scrise prin care a solicitat admiterea recursului propriu, și
respingerea recursului declarat de SC D.M.T. SRL.
AnaNzând
recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte
apreciază că acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele
considerente:
În ceea ce
privește recursul declarat de reclamanta SC S.A.R. SRL.:
Instanța de
apel a respins în mod întemeiat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată
aferente facturilor emise de S., M. și Asociații în cuantum de 185.068,82 lei.
S-a reținut în
mod corect că nu există o corelație între înscrisul „contractare de servicii de
consultanță juridică transmis prin poșta electronică și împuternicirile
avocațiale depuse în dosarul de asigurare de dovezi și nu rezultă din cuprinsul
acestui înscris faptul că serviciile prestate în temeiul acestuia au legătură
cu asistența în cadrul cererii de asigurare de dovezi.
De asemenea,
instanța de apel a respins în mod întemeiat cererea de acordare a cheltuielilor
de judecată aferente facturilor emise de W.C. S.C.A., în cuantum total de
56.297,96 lei, admițând doar suma de 6.247,19 lei.
S-a reținut în
mod corect că suma nu este datorată dat fiind faptul că nu există o corelație
între contractele de asistență juridică și împuternicirile avocațiale depuse la
dosarul cauzei privind asigurarea de dovezi și nu există dovezi clare că serviciile
prestate au legătură cu asigurarea de dovezi și nu cu servicii de altă natură
prestate către S.
Astfel de
sericii care nu au legătură cu asigurarea de dovezi sunt convorbirile
telefonice, corespondența, discuții interne.
Potrivit
dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. „judecătorii au însă dreptul să mărească
sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în tabloul
onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de
mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de
avocat".
Prin reducerea
onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța
nu intervine în contractul de asistență juridică și nu-l modifică, în sensul
diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură
onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se
află în culpă procesuală.
Prin
întâmpinarea depusă, SC D.M.T. SRL a solicitat reducerea cheltuielilor de
judecată acordate SC S.A.R. SRL.
Înalta Curte
reține că, astfel cum se menționează în Decizia Curții Constituționale nr. 401/2005
referitoare la constituționalitatea art. 274 C. proc. civ. nimic nu interzice,
în absența unei prevederi constituționale exprese, consacrarea prin lege a
prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de
judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit prin prisma
proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse.
Cu toate
acestea, critica privind cuantumul cheltuielilor de judecată nu privește
legalitatea deciziei atacate, ci temeinicia acesteia, neputând fi încadrată în
niciunul dintre motivele strict prevăzute la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ.
Așa fiind,
această solicitare urmează a fi respinsă.
În ceea ce
privește recursul declarat de SC D.M.T. SRL.:
Instanța de
apel a reținut în mod corect faptul că în cauză sunt incidente atât prevederile
art. 1439 alin. (1) teza a ll-a C. civ., cât și prevederile art. 1423 alin. (1)
teza I C. civ. Imobilul M.B. nu mai poate fi utilizat din motive de forță
majoră, aspect relevat de avizul eliberat de Camera de Comerț și Industrie a
României.
Poziția pârâtei
consemnată în procesul - verbal de conciliere din 4 aprilie 2011 în sensul că
nu se opune în principiu la rezilierea contractului de închiriere nu reprezintă
practic acordul de a formaliza încetarea de drept a contractului de locațiune
încheiat între părți.
Instanța de apel
a reținut în mod corect că SC S.A.R. SRL a justificat un interes direct și
actual pentru promovarea acțiunii. Astfel, S. a solicitat constatarea încetării
de drept, iar D. a recunoscut că nu se opune rezilierii.
SC D.M.T. SRL
nu a oferit un răspuns clar cu privire la încetarea de drept a contractului de
închiriere.
Interesul unei
acțiuni în constatarea încetării de drept a contractului de închiriere este dat
de necesitatea de a avea o hotărâre judecătorească pentru a soluționa în mod
definitiv problema relațiilor contractuale dintre părți, inclusiv dacă acest
contract mai este în vigoare sau nu.
Astfel, cum a
reținut instanța de apel, reclamanta tinde la protejarea dreptului pentru
neplata chiriei până la data împlinirii termenului pentru care a fost încheiat
contractul.
În ceea ce
privește incendiul, niciuna dintre părți nu are vreo culpă în izbucnirea acestuia.
Potrivit avizului Camerei de Comerț și Industrie a României „din cauza
condițiilor atmosferice nefavorabile - descărcare electrică de origine
atmosferică, s-a produs nu incendiu".
Un astfel de
eveniment de forță majoră exclude culpa și exonerează în egală măsură ambele
părți din contract.
Urmare a
faptului că SC D.M.T. SRL nu a oferit un răspuns cu privire la data estimată
pentru încheierea lucrărilor la Clădirea M., s-a formulat o cerere de asigurare
dovezi.
Potrivit
dispozițiilor art. 241 alin. (2) C. proc. civ.: „Cheltuielile făcute cu
administrarea dovezilor vor fi ținute în seamă de instanța care judecă pricina
în fond". Nu se poate reține că raportul de expertiză administrat în cauză
nu a fost utilizat în cauză.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de
nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate și, pe
cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
recursurile vor fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
nefondate recursurile declarate de reclamanta SC S.A.R. SRL București și de
pârâta SC D.M.T. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 536 din 12
decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.