ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4082/2013

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 5183 din 10 aprilie 2012, Tribunalul București, secția a Vl-a civilă, s-a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC S.A.R. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC D.M.T. SRL; a fost obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 3.818 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: SC S.A.R. SRL a solicitat pe de o parte constatarea încetării de drept a contractului de închiriere în conformitate cu prevederile art. 7.1 din contractul de închiriere ori potrivit art. 1439 și respectiv art. 1423 teza I C. civ.

ori rezilierea judiciară a acestuia, conform art. 1423 teza a ll-a C. civ. și respectiv obligarea D. la plata cheltuielilor de judecată efectuate de SC S.A.R. SRL în Dosarul nr. 13786/300/2009 al Judecătoriei sectorului 2 București, având ca obiect administrarea anticipată a probei cu raportul de expertiză tehnică specialitatea construcții. Aplicarea art. 7.1 din contractul de închiriere este condiționată de existența unei deteriorări a spațiului închiriat care să nu fi fost provocată din culpa chiriașului. Revine reclamantei, în calitate de titular al acțiunii civile, sarcina de a proba, conform art. 1169 C. civ., întrunirea condițiilor de aplicare a art. 7.1 din contract. Întrucât focarul incendiului care a determinat deteriorarea clădirii Degi a fost situat la nivelul unei reclame aparținând chiar reclamantei și cum în raportul din 14 iulie 2009 întocmit de I.S.U.

„D.S." al Municipiului București s-a reținut că una din împrejurările determinante care a determinat producerea incendiului o constituie defecțiunea cablului electric aferent reclamei luminoase a Sanofi, instanța a apreciat că în contra reclamantei acționează o prezumție relativă de culpă în producerea incendiului, constând în aceea că anterior izbucnirii incendiului aceasta nu a asigurat repararea cablului electric ce permitea alimentarea cu energie electrică a reclamantei. Sanofi nu a reușit să răstoarne această prezumție relativă și nu a probat întrunirea condițiilor de aplicare a art. 7.1 din contract. Conform susținerilor SC S.A.R.

SRL, confirmate de D. în întâmpinare, clădirea de birouri în care se află spațiul închiriat nu mai poate fi folosită conform destinației sale în urma incendiului produs în luna iunie 2009. În aceste condiții, contractul de închiriere a încetat de drept, în conformitate cu prevederile art. 1439 alin. (1) și art. 1423 alin. (1) teza I C. civ. Cu toate acestea, acțiunea în constatarea negativă și declaratorie promovată de SC S.A.R. SRL nu poate fi primită câtă vreme pârâta D. a admis cu ocazia concilierii directe, astfel cum rezultă din procesul - verbal întocmit de părți că „nu se opune în principiu rezilierii contractului de închiriere" pentru motivul că imobilul a devenit impropriu utilizării conform destinației.

Recunoașterea de către pârâtă a pretențiilor reclamantei referitoare la încetarea contractului de închiriere încă din etapa prealabilă formulării cererii de chemare în judecată face ca acțiunea în constatarea încetării de drept a raporturilor locative să fie lipsită de interes. Situația de fapt dedusă judecății nu se încadrează în ipoteza art. 1423 teza a ll-a C. civ. și art. 1425 C. civ. Spațiul închiriat nu necesită doar reparații pentru a putea fi folosit din nou conform destinației, ci ample lucrări de refacere, iar distrugerea acestuia a fost de asemenea amploare încât spațiul închiriat a devenit impropriu folosinței.

Raportul de expertiză efectuat în procedura asigurării dovezilor nu a fost solicitat de reclamantă ca mijloc de probă în prezenta cauză și, oricum, față de poziția procesuală a pârâtei, exprimată încă din etapa prealabilă a concilierii directe acesta nu ar fi fost util soluționării cauzei, instanța a apreciat că este nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în Dosarul nr. 13786/300/2009 al Judecătoriei sector 2, București. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC S.A.R. SRL, criticând-o sub următoarele aspecte: În mod greșit instanța de fond a considerat că reclamanta nu a dovedit existența forței majore cu privire la cauza incendiului care a afectat clădirea M., respingând netemeinic cererea de încetare de drept a contractului de închiriere în temeiul dispozițiilor art. 7.1 din contractul de închiriere.

Întrucât prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat să se constate încetarea de drept a contractului iar pârâta nu s-a opus la reziliere nu se poate ajunge la concluzia că acțiunea este lipsită de interes. Instanța a reținut în mod nejustificat neaplicarea art. 1423 teza a ll-a C. civ. și art. 1425 alin. (3) C. civ. Deși a reținut că spațiul închiriat nu necesită doar reparații pentru a putea fi folosit din nou conform destinației ci ample lucrări de refacere iar distrugerea acestuia a fost de asemenea amploare încât spațiul închiriat a devenit impropriu folosinței, instanța a reținut că nu sunt incidente dispozițiile art. 1423 teza a ll-a C. civ. și art. 1425 alin. (3) C. civ. În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată aferentă procedurii asigurării dovezilor, apelanta a arătat că raportul întocmit în cauză reprezintă anexa cererii de chemare în judecată, fiind depus de două ori la dosarul cauzei.

C.E.L.L. - sucursala București a formulat cerere de intervenție în interesul intimatei pârâte și a solicitat respingerea apelului. Prin Decizia civilă nr. 536 din 12 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a admis apelul și a schimbat în tot sentința apelată în sensul că a constatat încetat de drept contractul de închiriere din data de 19 septembrie 2006 începând cu data de 27 iunie 2009; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 46.286,19 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în dosarul privind asigurarea de dovezi; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 20.454 lei cheltuieli de judecată în fond; a luat act că apelanta își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată din apel pe cale separată; a respins cererea de intervenție accesorie formulată de C.E.L.L.

- sucursala București. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut următoarele: Potrivit art. 7.1 din contractul de închiriere: „Prezentul contract încetează de drept (...) în cazul în care spațiul devine necorespunzător ca urmare a unei deteriorări care nu a fost provocată din culpa chiriașului. în acest caz proprietarul are dreptul să hotărască dacă repară imobilul sau spațiul închiriat. în cazul în care proprietarul hotărăște să nu remedieze deteriorarea, contractul încetează de drept, fără alte formalități din partea unei instanțe, la data notificării transmise de proprietar chiriașului privind intenția de a nu remedia deteriorarea respectivă. Hotărârea de a nu remedia deteriorarea imobilului va fi comunicată de îndată chiriașului, în orice caz, în cel mult 20 de zile de la apariția deteriorării respective". În data de 26 iunie 2009 a avut loc un incendiu la clădirea de birouri M.B.C.

aparținând pârâtei. La solicitarea SC D.M.T. SRL a fost eliberat de către Camera de Comerț și Industrie a României avizul de existență a cazului de forță majoră pentru noaptea de 26/27 iunie 2009. Curtea a constatat că imobilul este impropriu folosirii în scopul pentru care s-a încheiat contractul de închiriere. Contrar celor reținute de instanța de fond, Curtea constată că în cauză este incident art. 1439 alin. (1) teza a ll-a C. civ.: „Contractul de locațiune se desființează când lucrul (...) s-a făcut netrebnic spre obișnuita întrebuințare". De asemenea, sunt incidente și dispozițiile art. 1423 alin. (1) teza I C. civ.: „Dacă în timpul locațiunii, lucrul închiriat (...) se strică în totalitate prin caz fortuit, contractul este de drept desfăcut". Nu se poate reține o recunoaștere a pretențiilor reclamantei de către pârâtă.

Reclamanta justifică interesul în promovarea acțiunii prin aceea că se tinde la protejarea dreptului privind neplata chiriei, în continuare, până la data împlinirii termenului pentru care a fost încheiat contractul. Curtea a reținut că raportul de expertiză efectuat în dosarul privind asigurarea de dovezi este util cauzei întrucât raportat la concluziile acestuia s-a reținut îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1439 alin. (1) teza a ll-a C. civ. Prin raportare la dispozițiile art. 274 alin. (2) teza finală C. proc. civ., Curtea a reținut că aceste cheltuieli de judecată avansate cu ocazia procedurii prevăzută de art. 235 - 241 C. proc. civ., urmează a fi recuperate în măsura în care au fost în mod real făcute.

S-a constatat că cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată este întemeiată doar cu privire la suma de 46.286,19 lei reprezentând onorariu expert, onorariu expert parte și contravaloare factura din 29 noiembrie 2010 în cuantum de 6.247,19 lei. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta SC S.A.R. SRL București și pârâta SC D.M.T. SRL București. Reclamanta SC S.A.R. SRL București critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate: Instanța a apreciat în mod greșit că SC S.A.R. SRL București nu a dovedit existența cheltuielilor de judecată reprezentând onorarii avocațiale și nu a făcut în mod corect aplicarea legislației specifice activității avocațiale. Onorariile se stabilesc liber între avocat și client, în limitele legii și pot fi onorarii orare, fixe și/sau onorarii de succes.

Contractul de asistență juridică din 18 ianuarie 2007 a fost depus ca parte din Anexa 11 la cererea de chemare în judecată. Dovada faptului că respectivele cheltuieli au fost făcute exclusiv în legătură cu dosarele menționate rezultă atât din delegațiile avocaților depuse la dosar, cât și din desfășurătoarele care au însoțit respectivele facturi, desfășurătoare care au fost depuse la instrucțiunea primei instanțe de fond pentru termenul din 6 aprilie 2012. Faptul că a existat o diferență între numărul contractului - cadru și cel al numărului de contract în format U.N.B.R.

folosit strict în scopuri de asigurare a reprezentativității în fața instanței de judecată (și nu în scopul oferit de asistența juridică generală și specifică, cum este cazul contractului - cadru) nu este de natură a înlătura dovezile făcute de recurenta - reclamantă cu privire la efectiva asistență juridică acordată cu privire la dosarele menționate prestate de avocații S., M. și Asociații, astfel cum rezultă din desfășurătoarele depuse la instrucțiunea primei instanțe de fond pentru termenul din data de 6 aprilie 2012. Cu privire la facturile în cuantum de 56.297,96 lei recurenta - reclamantă arată că respectivele contracte de asistență juridică cuprindeau sume de plată pentru mai multe mandate acordate de client, însă facturile emise de această societate de avocatură întotdeauna se refereau doar la costurile generate de dosarul M.F., astfel că facturile corespund întocmai sumelor facturate și plătite de reclamantă în legătură cu cele două dosare.

Împrejurarea că au fost emise mai multe facturi se explică prin modul de lucru și de facturare al acestui birou de avocatură. Întrucât onorariul negociat de părți a fost unul orar, aceasta a fost modalitatea părților de a contoriza, factura și achita ulterior respectivele servicii juridice. Pârâta SC D.M.T. SRL critică decizia sub următoarele motive de nelegalitate: Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. când instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Atât anterior cât și pe parcursul soluționării prezentei cauze, D. a arătat de nenumărate ori că nu a contestat faptul că se află în imposibilitate temporară de a pune spațiul închiriat la dispoziția S. Mai mult, D. nu a emis nicio pretenție întemeiată pe dispozițiile contractuale.

Instanța de apel a interpretat în mod greșit și contrar dispozițiilor legale, actele prin care D. și-a exprimat voința de a accepta încetarea de drept a contractului, această interpretare conducând la o soluție eronată privind fondul cauzei și pretențiile formulate de S. O interpretare corectă, în sensul inexistenței opoziției D. la încetarea de drept a contractului ar fi condus la constatarea faptului că S. nu are un interes direct și actual în formarea unei acțiuni în constatarea încetării de drept a contractului. Încetarea de drept operează în virtutea legii fără a fi nevoie de acordul celeilalte părți căreia i se opune. Recunoașterea din partea D. regăsită în cuprinsul procesului - verbal dovedește faptul că acțiunea formulată de S. este lipsită de interes.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. În mod greșit instanța a reținut că deteriorarea spațiului nu a fost provocată din culpa chiriașului. Aprinderea reclamei luminoase proprietatea reclamantei a avut un rol decisiv în evoluția incendiului din cauza materialului din care aceasta era confecționată. Orice defecțiune și neconformitate cu privire la reclama Sanofi ar atrage răspunderea exclusivă a S. pentru consecințele acestor nereguli, D. neavând obligația de a asigura mentenanța reclamei, S. beneficiind de această facilitate fără a achita vreo sumă. Instanța de apel a ajuns la concluzia eronată că deteriorarea Clădirii M.B.C.

nu a fost provocată din culpa pârâtei și a constatat ca fiind aplicabile dispozițiile art. 7.1 din contract. Degi nu a contestat pe parcursul soluționării cauzei că ar fi intervenit încetarea de drept a contractului. Raportul de expertiză întocmit în procedura de asigurare a dovezilor nu a fost în mod efectiv utilizat de către Sanofi în prezenta cauză. Simpla anexare a acestuia la cererea de chemare în judecată nu poate să însemne utilizarea lui efectivă ca probă în dosar. Instanța de apel nu își întemeiază soluția adoptată pe acest raport de expertiză ci pe documente anterioare emanând de la părți. Recurenta pârâtă consideră că instanța trebuia să cenzureze onorariul expertului parte desemnat de S., care are o valoare dublă față de onorariul total al experților desemnați de către instanța de judecată.

În cauză, SC D.M.T. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului părții adverse. SC S.A.R. SRL a depus note scrise prin care a solicitat admiterea recursului propriu, și respingerea recursului declarat de SC D.M.T. SRL. AnaNzând recursurile prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acestea sunt nefondate și urmează a fi respinse pentru următoarele considerente: În ceea ce privește recursul declarat de reclamanta SC S.A.R. SRL.: Instanța de apel a respins în mod întemeiat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată aferente facturilor emise de S., M. și Asociații în cuantum de 185.068,82 lei.

S-a reținut în mod corect că nu există o corelație între înscrisul „contractare de servicii de consultanță juridică transmis prin poșta electronică și împuternicirile avocațiale depuse în dosarul de asigurare de dovezi și nu rezultă din cuprinsul acestui înscris faptul că serviciile prestate în temeiul acestuia au legătură cu asistența în cadrul cererii de asigurare de dovezi. De asemenea, instanța de apel a respins în mod întemeiat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată aferente facturilor emise de W.C. S.C.A., în cuantum total de 56.297,96 lei, admițând doar suma de 6.247,19 lei.

S-a reținut în mod corect că suma nu este datorată dat fiind faptul că nu există o corelație între contractele de asistență juridică și împuternicirile avocațiale depuse la dosarul cauzei privind asigurarea de dovezi și nu există dovezi clare că serviciile prestate au legătură cu asigurarea de dovezi și nu cu servicii de altă natură prestate către S. Astfel de sericii care nu au legătură cu asigurarea de dovezi sunt convorbirile telefonice, corespondența, discuții interne. Potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.

„judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat". Prin reducerea onorariului avocațial pus în sarcina părții care a pierdut procesul, instanța nu intervine în contractul de asistență juridică și nu-l modifică, în sensul diminuării sumei convenite cu titlu de onorariu, ci doar apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care se află în culpă procesuală. Prin întâmpinarea depusă, SC D.M.T. SRL a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată acordate SC S.A.R.

SRL. Înalta Curte reține că, astfel cum se menționează în Decizia Curții Constituționale nr. 401/2005 referitoare la constituționalitatea art. 274 C. proc. civ. nimic nu interzice, în absența unei prevederi constituționale exprese, consacrarea prin lege a prerogativei instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului avocațial convenit prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse. Cu toate acestea, critica privind cuantumul cheltuielilor de judecată nu privește legalitatea deciziei atacate, ci temeinicia acesteia, neputând fi încadrată în niciunul dintre motivele strict prevăzute la art. 304 pct. 1 - 9 C. proc.

civ. Așa fiind, această solicitare urmează a fi respinsă. În ceea ce privește recursul declarat de SC D.M.T. SRL.: Instanța de apel a reținut în mod corect faptul că în cauză sunt incidente atât prevederile art. 1439 alin. (1) teza a ll-a C. civ., cât și prevederile art. 1423 alin. (1) teza I C. civ. Imobilul M.B. nu mai poate fi utilizat din motive de forță majoră, aspect relevat de avizul eliberat de Camera de Comerț și Industrie a României. Poziția pârâtei consemnată în procesul - verbal de conciliere din 4 aprilie 2011 în sensul că nu se opune în principiu la rezilierea contractului de închiriere nu reprezintă practic acordul de a formaliza încetarea de drept a contractului de locațiune încheiat între părți.

Instanța de apel a reținut în mod corect că SC S.A.R. SRL a justificat un interes direct și actual pentru promovarea acțiunii. Astfel, S. a solicitat constatarea încetării de drept, iar D. a recunoscut că nu se opune rezilierii.

SC D.M.T. SRL

nu a oferit un răspuns clar cu privire la încetarea de drept a contractului de închiriere. Interesul unei acțiuni în constatarea încetării de drept a contractului de închiriere este dat de necesitatea de a avea o hotărâre judecătorească pentru a soluționa în mod definitiv problema relațiilor contractuale dintre părți, inclusiv dacă acest contract mai este în vigoare sau nu. Astfel, cum a reținut instanța de apel, reclamanta tinde la protejarea dreptului pentru neplata chiriei până la data împlinirii termenului pentru care a fost încheiat contractul. În ceea ce privește incendiul, niciuna dintre părți nu are vreo culpă în izbucnirea acestuia. Potrivit avizului Camerei de Comerț și Industrie a României „din cauza condițiilor atmosferice nefavorabile - descărcare electrică de origine atmosferică, s-a produs nu incendiu". Un astfel de eveniment de forță majoră exclude culpa și exonerează în egală măsură ambele părți din contract.

Urmare a faptului că SC D.M.T. SRL nu a oferit un răspuns cu privire la data estimată pentru încheierea lucrărilor la Clădirea M., s-a formulat o cerere de asigurare dovezi. Potrivit dispozițiilor art. 241 alin. (2) C. proc. civ.: „Cheltuielile făcute cu administrarea dovezilor vor fi ținute în seamă de instanța care judecă pricina în fond". Nu se poate reține că raportul de expertiză administrat în cauză nu a fost utilizat în cauză. Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate și, pe cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta SC S.A.R. SRL București și de pârâta SC D.M.T. SRL București împotriva Deciziei civile nr. 536 din 12 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2013.