ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 431/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluțiile instanțelor care au declanșat conflictul de competență: Prin Încheierea pronunțată în Dosarul nr. 34960/245/2011, Tribunalul Iași a dispus sesizarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal cu cererea de soluționare a excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1354/2001, din anexa nr. 78, excepție invocată de S.A.M., S.S., S.A. și a suspendat cauza până la momentul soluționării excepției.

Tribunalul a reținut aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ în redactarea în vigoare la momentul sesizării judecătorului fondului respectiv 28 octombrie 2011. De asemenea, a statuat că dispozițiile art. 4, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 se aplică doar proceselor începute după data de 15 februarie 2013, invocând normele înscrise în art. 24 coroborat cu art. 25 alin. (1), precum în art. 192 alin. (2) C. proc. civ. Cererea privind excepția de nelegalitate a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 564/45/2013. Instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale. Prin sentința nr. 164 din 7 noiembrie 2013, Curtea de Apel Iași a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă, în vederea soluționării excepției de nelegalitate a H.G.

nr. 1354/2001 din anexa nr. 78 și a constatat intervenit conflictul negativ de competență. S-a avut în vedere faptul că, deși dosarul de fond în care a fost invocată excepția de nelegalitate se află pe rolul instanțelor de judecată din luna noiembrie a anului 2011, excepția de nelegalitate a fost invocată pentru prima dată în fața Tribunalului Iași, la data de 8 aprilie 2013. În opinia instanței, la acel moment dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 fuseseră deja modificate de art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/ 2012 și prevedeau faptul că instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate este competentă să se pronunțe asupra acesteia. Prin urmare s-a reținut că nu prezintă relevanță momentul la care s-a născut litigiul în cadrul căruia s-a invocat excepția de nelegalitate ci momentul la care această excepție a fost invocată.

Trimiterile făcute de Tribunalul Iași la dispozițiile art. 24, art. 25 C. proc. civ., nu au putut fi primite deoarece excepția de nelegalitate nu are caracterul unei excepții de procedură, ci este o excepție de fond, o apărare de fond a părții cu caracter distinct și autonom. Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia. 2. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra conflictului de competență Obiectul cererii care a declanșat conflictul de competență dedus judecății îl constituie excepția de nelegalitate a H.G.

nr. 1354/2001, din anexa nr. 78, invocată la 8 aprilie 2013, în Dosarul de recurs nr. 34960/245/2011, pe rolul Tribunalului Iași. Cauza ce formează obiectul Dosarului nr. 34960/245/2011, în care a fost invocată excepția de nelegalitate menționată, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, secția civilă, la 10 noiembrie 2011, deci anterior datei de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare C. proc. civ., Legea nr. 134/2010. Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare supus procedurii speciale reglementată de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 și nu poate fi transformată într-un instrument de prejudecare a fondului acțiunii, în afara cadrului procesual legal. Această excepție are ca scop soluționarea cauzei pe fond fără a se ține seama de actul vizat, în măsura în care se constată că acesta este nelegal.

În cauză, cererea care vizează excepția de nelegalitate a fost formulată ca un mijloc de apărare, în strânsă legătură cu soluționarea litigiului pe fond și nu poate fi apreciată drept o veritabilă cerere de chemare în judecată în sensul dispozițiilor art. 82, art. 109 C. proc. civ., astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 134/2010, C. proc. civ., în sensul că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură cu privire la competența soluționării acesteia, respectiv art. 54 din cuprinsul Titlului IV, Modificarea și completarea unor legi speciale, cu referire la modificarea art. 4 din Legea nr. 554/2004, raționamentul Tribunalului Iași fiind unul corect cu privire la aceste aspecte.

Prin urmare, competența de soluționare a cererii care are ca obiect excepția de nelegalitate menționată se stabilește nu în raport de dispozițiile art. 4 alin. (2), modificat prin dispozițiile citate din noul C. proc. civ., care nu sunt aplicabile întrucât litigiul în cadrul căruia a fost invocată este anterior datei de 15 februarie 2013, ci în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1), teza a II-a și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în funcție de rangul autorității emitente a actului administrativ ce formează obiectul excepției. În concluzie, potrivit art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că revine competența de soluționare a excepției de nelegalitate Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții S.A.M., S.S., S.A. și pârâții Guvernul României, Comisia Județeană Iași Fond Funciar și Comisia comunei T. de Fond Funciar, în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2014.