ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 431/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 431/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului negativ
de competență de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Soluțiile instanțelor care au declanșat conflictul
de competență:
Prin Încheierea pronunțată
în Dosarul nr. 34960/245/2011, Tribunalul Iași a dispus sesizarea Curții de Apel
Iași, secția de contencios administrativ și fiscal cu cererea de soluționare a excepției
de nelegalitate a H.G. nr. 1354/2001, din anexa nr. 78, excepție invocată de S.A.M.,
S.S., S.A. și a suspendat cauza până la momentul soluționării excepției.
Tribunalul a reținut aplicabilitatea
în cauză a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ în redactarea în vigoare la momentul sesizării judecătorului fondului
respectiv 28 octombrie 2011.
De asemenea, a statuat
că dispozițiile art. 4, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 76/2012 se aplică
doar proceselor începute după data de 15 februarie 2013, invocând normele înscrise
în art. 24 coroborat cu art. 25 alin. (1), precum în art. 192 alin. (2) C. proc.
civ.
Cererea privind excepția
de nelegalitate a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. 564/45/2013.
Instanța a invocat din
oficiu excepția necompetenței materiale.
Prin sentința nr. 164
din 7 noiembrie 2013, Curtea de Apel Iași a admis excepția necompetenței materiale
a acestei instanțe, a declinat cauza în favoarea Tribunalului Iași, secția civilă,
în vederea soluționării excepției de nelegalitate a H.G. nr. 1354/2001 din anexa
nr. 78 și a constatat intervenit conflictul negativ de competență.
S-a avut în vedere faptul
că, deși dosarul de fond în care a fost invocată excepția de nelegalitate se află
pe rolul instanțelor de judecată din luna noiembrie a anului 2011, excepția de nelegalitate
a fost invocată pentru prima dată în fața Tribunalului Iași, la data de 8
aprilie 2013.
În opinia instanței, la
acel moment dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 fuseseră deja modificate
de art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/ 2012 și prevedeau faptul că instanța în fața
căreia a fost invocată excepția de nelegalitate este competentă să se pronunțe asupra
acesteia.
Prin urmare s-a reținut
că nu prezintă relevanță momentul la care s-a născut litigiul în cadrul căruia s-a
invocat excepția de nelegalitate ci momentul la care această excepție a fost invocată.
Trimiterile făcute de
Tribunalul Iași la dispozițiile art. 24, art. 25 C. proc. civ., nu au putut fi primite
deoarece excepția de nelegalitate nu are caracterul unei excepții de procedură,
ci este o excepție de fond, o apărare de fond a părții cu caracter distinct și autonom.
Ivindu-se conflictul negativ
de competență a fost sesizată, în baza art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 22
alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios
administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.
Soluția Înaltei Curți
de Casație și Justiție asupra conflictului de competență
Obiectul cererii care
a declanșat conflictul de competență dedus judecății îl constituie excepția de nelegalitate
a H.G. nr. 1354/2001, din anexa nr. 78, invocată la 8 aprilie 2013, în Dosarul de
recurs nr. 34960/245/2011, pe rolul Tribunalului Iași.
Cauza ce formează obiectul
Dosarului nr. 34960/245/2011, în care a fost invocată excepția de nelegalitate menționată,
a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, secția civilă, la 10 noiembrie 2011,
deci anterior datei de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare C. proc. civ.,
Legea nr. 134/2010.
Excepția de nelegalitate
este un mijloc de apărare supus procedurii speciale reglementată de dispozițiile
art. 4 din Legea nr. 554/2004 și nu poate fi transformată într-un instrument de
prejudecare a fondului acțiunii, în afara cadrului procesual legal.
Această excepție are ca
scop soluționarea cauzei pe fond fără a se ține seama de actul vizat, în măsura
în care se constată că acesta este nelegal.
În cauză, cererea care
vizează excepția de nelegalitate a fost formulată ca un mijloc de apărare, în strânsă
legătură cu soluționarea litigiului pe fond și nu poate fi apreciată drept o veritabilă
cerere de chemare în judecată în sensul dispozițiilor art. 82, art. 109 C. proc.
civ., astfel că nu sunt incidente dispozițiile art. 24 din Legea nr. 134/2010, C.
proc. civ., în sensul că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile legii noi de procedură
cu privire la competența soluționării acesteia, respectiv art. 54 din cuprinsul
Titlului IV, Modificarea și completarea unor legi speciale, cu referire la modificarea
art. 4 din Legea nr. 554/2004, raționamentul Tribunalului Iași fiind unul corect
cu privire la aceste aspecte.
Prin urmare, competența
de soluționare a cererii care are ca obiect excepția de nelegalitate menționată
se stabilește nu în raport de dispozițiile art. 4 alin. (2), modificat prin dispozițiile
citate din noul C. proc. civ., care nu sunt aplicabile întrucât litigiul în cadrul
căruia a fost invocată este anterior datei de 15 februarie 2013, ci în raport de
dispozițiile art. 10 alin. (1), teza a II-a și alin. (3) din Legea nr. 554/2004,
în funcție de rangul autorității emitente a actului administrativ ce formează obiectul
excepției.
În concluzie, potrivit
art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește că revine competența de
soluționare a excepției de nelegalitate Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ
și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe reclamanții S.A.M., S.S., S.A. și pârâții Guvernul
României, Comisia Județeană Iași Fond Funciar și Comisia comunei T. de Fond Funciar,
în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 ianuarie 2014.