ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 261/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 261/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
negativ de competență de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea adresată
Judecătoriei Cornetu, petenta SC F. SRL a solicitat anularea procesului-verbal
de constatare și sancționare a contravenției încheiat la data de 21 martie 2012
de intimata C.N.A.D.N.R.
Hotărârea Judecătoriei
Cornetu
Prin sentința civilă
nr. 3767 din 17 mai 2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu a fost declinată competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Jibou.
Pentru a pronunța această
hotărâre instanța a reținut că în cauza dedusă judecății sunt incidente dispozițiile
Legii nr. 2/2013, apreciind că aceste dispoziții sunt aplicabile în materia dedusă
judecății, astfel încât competența de soluționare a cauzei aparține instanței de
la domiciliul petentei.
Hotărârea Judecătoriei
Jibou
Prin sentința civilă
nr. 555 din 4 septembrie 2013, Judecătoria Jibou a declinat competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.
Instanța a reținut că
sediul petentei se află în raza de competență a Judecătoriei Zalău, din eroare fiind
trimisă cauza la această instanță.
Hotărârea Judecătoriei
Zalău.
Prin sentința civilă
nr. 3014 din 11 noiembrie 2013 a Judecătoriei Zalău a fost admisă excepția necompetenței
materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei
în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Instanța a constatat ivit
un conflict negativ de competență și a dispus sesizarea Înalta Curte de Casație
și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această
hotărâre, instanța a reținut că în stabilirea competenței materiale de soluționare
a cauzei sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, întrucât
aceasta era dispoziția legală în vigoare la data introducerii acțiunii introductive.
S-a reținut faptul că
dispozițiile art. XXIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 nu sunt aplicabile în materie
contravențională, ci materiei contenciosului administrativ și fiscal.
II. Decizia Înaltei Curți
de Casație și Justiție
Înalta Curte de Casație
și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate
cu dispozițiile art. 20, art. 21, art. 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei
deduse judecății și dispozițiile legale incidente va stabili competența de soluționare
a cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu, pentru considerentele ce urmează:
Înalta Curte a constatat
că, în cauza de față, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic,
întrucât dispozițiile art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de
competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat
necompetente să judece același litigiu.
Analizând actele dosarului,
Înalta Curte a constatat că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă
anularea procesului-verbal de constatare a contravenției, încheiat la data de 21
martie 2012 de către C.N.A.D.N.R., C.E.S.T.R.I.N., prin care în temeiul art. 8
alin. (1) și alin. (2) din O.G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare,
petenta SC F. SRL a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 750
RON, întrucât la data de 20 octombrie 2011 s-a constatat că vehiculul aparținând
reclamantei a circulat pe A2 Km 12 +450m, pe raza localității G., județul Ilfov,
fără a deține rovinietă valabilă.
Potrivit art. 10
1
din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului
de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din
Legea nr. 2/2013, publicată în M. Of. nr. 89/12.02.2013, plângerea, însoțită de
copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria
în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul.
Așa cum rezultă din actele
dosarului, plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei
la data de 19 aprilie 2012, anterior intrării în vigoare a noului C. proc. civ.,
iar potrivit art. 24 din noul C. proc. civ., care are aplicabilitate generală, dispozițiile
legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute
după intrarea acestuia în vigoare.
În opinia Înaltei Curți,
norma de competență se aplică numai plângerilor contravenționale înregistrate după
data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a noului C. proc. civ.
În ceea ce privește dispozițiile
legale invocate de Judecătoria Cornetu, respectiv prevederile art. III coroborat
cu art. XXIII alin. (1) și alin. (4) din Legea nr. 2/2013, se reține că acestea
nu se aplică în materie contravențională, ci numai în materia contenciosului administrativ
și fiscal.
În cauza dedusă judecății,
pentru stabilirea competenței de soluționare a litigiilor sunt aplicabile dispozițiile
art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor,
dispoziții conform cărora competența soluționării plângerii împotriva procesului-verbal
de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii aparține judecătoriei în
a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția.
Înalta Curte constată
că, în cauză, locul săvârșirii contravenției, reținute în sarcina petentului, este
localitatea G., județul Ilfov, localitate aflată în raza de competență teritorială
a Judecătoriei Cornetu, motiv pentru care, având în vedere considerentele arătate,
în temeiul art. 22 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de
soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei privind pe petenta SC F. SRL în contradictoriu cu intimata
C.N.A.D.N.R. în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 22 ianuarie 2014.