ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7160/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

decizia civilă nr. 8668 din 9 decembrie 2011, Înalta Curte a admis recursul declarat

de pârâții orașul Bălcești, prin Primar și Primăria orașului Bălcești împotriva

deciziei nr. 76/A din 21 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, a modificat, în parte,

decizia recurată în sensul că a schimbat în parte sentința civilă nr. 355 din 17

aprilie 2008 a Tribunalului Vâlcea și a respins acțiunea reclamantei B.M.M., ca

neîntemeiată.

S-au menținut dispozițiile din sentința

privind respingerea excepției inadmisibilității cererii de intervenție și a excepției

lipsei de interes, respingerea cererii de chemare în judecată a altor persoane formulată

de pârâți; respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de C.S.

S-a înlăturat obligația pârâților de a

plăti suma de 1.900 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.

S-au menținut dispozițiile din decizie

cu privire la admiterea apelului declarat de pârâți și respingerea apelului declarat

de intervenienta C.S., ca nefondat.

S-a înlăturat obligația apelanților de

a plăti intimatei reclamante suma de 500 RON cheltuieli de judecată.

S-a respins, ca nefondat, recursul declarat

de intervenienta C.S., împotriva aceleiași decizii.

împotriva acestei decizii a formulat contestație

în anulare reclamanta B.M.M., invocând în drept dispozițiile art. 318 teza

I

a.

În

dezvoltarea motivului de contestație în anulare s-a invocat

că decizia este rezultatul unei greșeli materiale, constând în neobservarea, din

eroare, a două înscrisuri - adeverința nr. A1. din 24 aprilie 1959, respectiv adeverința

nr. 2654/1995 - și din care rezultă regimul juridic al terenului și faptul că până

la apariția Legii nr. 10/2001 nu au fost acordate măsuri reparatorii, nefiind incidente

dispozițiile art. 8 din lege.

Contestația în anulare este nefondată.

În

sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. „greșeală materială"

înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept

consecință darea unei soluții greșite.

Legea are în vedere greșeli materiale cu

caracter procedural, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de

interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.

În

cauză, contestatoarea nu invocă o greșeală materială, adică

o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci critică

modul în care instanța a dezlegat o problemă de drept și anume

regimul juridic al terenului și aplicabilitatea

dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, prin neobservarea a două înscrisuri,

care nu se poate îndrepta de aceeași instanță prin retractarea propriei sale hotărâri.

Având în vedere aceste considerente, urmează

ca în baza dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. a se respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

contestația în anulare formulată de contestatoarea B.M.M. împotriva deciziei

nr. 8668 din 9 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

I

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.