ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7160/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 8668 din 9 decembrie 2011, Înalta Curte a admis recursul declarat de pârâții orașul Bălcești, prin Primar și Primăria orașului Bălcești împotriva deciziei nr. 76/A din 21 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, a modificat, în parte, decizia recurată în sensul că a schimbat în parte sentința civilă nr. 355 din 17 aprilie 2008 a Tribunalului Vâlcea și a respins acțiunea reclamantei B.M.M., ca neîntemeiată. S-au menținut dispozițiile din sentința privind respingerea excepției inadmisibilității cererii de intervenție și a excepției lipsei de interes, respingerea cererii de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâți; respingerea cererii de intervenție în interes propriu formulată de C.S.

S-a înlăturat obligația pârâților de a plăti suma de 1.900 RON cheltuieli de judecată către reclamantă. S-au menținut dispozițiile din decizie cu privire la admiterea apelului declarat de pârâți și respingerea apelului declarat de intervenienta C.S., ca nefondat. S-a înlăturat obligația apelanților de a plăti intimatei reclamante suma de 500 RON cheltuieli de judecată. S-a respins, ca nefondat, recursul declarat de intervenienta C.S., împotriva aceleiași decizii. împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare reclamanta B.M.M., invocând în drept dispozițiile art. 318 teza I a. În dezvoltarea motivului de contestație în anulare s-a invocat că decizia este rezultatul unei greșeli materiale, constând în neobservarea, din eroare, a două înscrisuri - adeverința nr. A1.

din 24 aprilie 1959, respectiv adeverința nr. 2654/1995 - și din care rezultă regimul juridic al terenului și faptul că până la apariția Legii nr. 10/2001 nu au fost acordate măsuri reparatorii, nefiind incidente dispozițiile art. 8 din lege. Contestația în anulare este nefondată. În sensul dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. „greșeală materială" înseamnă greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite. Legea are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, iar nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.

În cauză, contestatoarea nu invocă o greșeală materială, adică o eroare evidentă, legată de aspectele formale ale judecății în recurs, ci critică modul în care instanța a dezlegat o problemă de drept și anume regimul juridic al terenului și aplicabilitatea dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, prin neobservarea a două înscrisuri, care nu se poate îndrepta de aceeași instanță prin retractarea propriei sale hotărâri. Având în vedere aceste considerente, urmează ca în baza dispozițiilor art. 320 C. proc. civ. a se respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea B.M.M. împotriva deciziei nr. 8668 din 9 decembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 noiembrie 2012.