ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6065/2012

Deliberând, conform art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 609 din 6 aprilie 2005, Tribunalul Tulcea a admis cererea formulată de reclamantul S.T. împotriva pârâtelor Primăria comunei Topolog și SC D.S. SRL, a obligat pe pârâta Primăria Topolog să emită decizie sau dispoziție motivată, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu privire la suprafața de 3.200 mp teren situat în comuna Topolog, județ Tulcea, iar pe pârâta SC D.S. SRL Sâmbăta Nouă, județul Tulcea să emită decizie sau dispoziție motivată cu privire la imobilul moară, uleiniță și fabrica de banzic, situat în comuna Topolog, județul Tulcea. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut că, prin Notificarea nr. 86 din 29 martie 2001, reclamantul a notificat Primăria cu privire la restituirea în natură a morii și a terenului în suprafață de 3.200 mp, situate în comuna Topolog, județul Tulcea.

Primăria Topolog nu s-a pronunțat prin decizie cu privire la notificare, dar a comunicat-o către SC M.P., în prezent SC D.S. SRL, care, la rândul său, nu s-a pronunțat, motivat de faptul că aceeași moară este revendicată și de moștenitorii I. Cum cele două pârâte nu au respectat dispozițiile art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul de a-l invita în scris pe reclamant pentru a-și susține cererea de restituire, și de a se pronunța prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, asupra notificării, Tribunalul a admis acțiunea conform celor stabilite în dispozitiv. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta SC D.S. SRL Sâmbăta Nouă, apel care, prin Decizia civilă nr. 945/C din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, a fost admis și, în consecință, a fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul că s-a respins acțiunea față de această pârâtă, cu obligarea reclamantului la 2.000 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

În esență, instanța de apel a reținut că SC D.S. SRL nu are calitate de deținător al morii, fabricii de ulei și banzicului ce au aparținut reclamantului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S.T., recurs care a fost admis prin Decizia nr. 9844 din 29 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia atacată a fost casată iar cauza a fost trimisă la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului. Înalta Curte a reținut că nu a fost stabilită corect situația de fapt și, prin urmare, concluzia instanței de apel în sensul că SC D.S. SRL, succesoarea SC M. SA, nu ar avea calitatea de unitate deținătoare este lipsită de suport probator.

În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 193/C din 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale a admis apelul formulat de pârâta SC D.S. SRL și continuat de S.I., succesor al societății menționate, a schimbat, în tot, sentința apelată și a respins acțiunea formulată față de SC D.S. SRL, ca nefondată. A admis acțiunea în contradictoriu cu Primăria Topolog și a obligat-o pe această pârâtă să propună acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în favoarea reclamantului, pentru imobilul-construcție Moară naționalizată la 11 iunie 1948 și identificată la nr. 22 în Tabelul întreprinderilor naționalizate.

A respins, ca nefondată, acțiunea față de pârâtă pentru acordarea de despăgubiri pentru instalațiile și utilajele adiacente (inclusiv fabrică de ulei și banzic) menționate în inventarul averii mobile și imobile a morii naționalizate. A respins acțiunea față de Primăria Topolog, ca rămasă fără obiect, pentru restituirea în natură a terenului de 3.200 mp. A obligat pe intimatul-reclamant la plata către apelantă a sumei de 8.616 RON cheltuieli de judecată și pe intimata-pârâtă Primăria Topolog la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.450 RON cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele: În speță, reclamantul S.T.

s-a adresat Primăriei comunei Topolog, județul Tulcea, cu o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, vizând restituirea în natură a Morii din comuna Topolog, care a fost naționalizată și trecută în administrarea organelor rurale ale puterii de stat la 11 iunie 1948, conform Ordinului nr. 2068/1948. S-a menționat că această moară subzistă și în prezent, aflându-se în aceeași localitate, funcționând din anul 1948 în administrarea unității „F.R." Hârșova și, ulterior, a societății comerciale „M." SA Tulcea. O notificare separată a privit acordarea de despăgubiri pentru alte bunuri naționalizate, care nu se mai pot identifica în prezent și care au făcut parte din același patrimoniu la data de 11 iunie 1948: fabrica de ulei și banzicul pentru prelucrarea buștenilor.

Prin precizările la acțiune aduse la termenul din 21 iulie 2004, reclamantul a arătat că solicită restituirea în natură a terenului de curte al morii, în suprafață de 3.200 mp, precum și despăgubiri bănești pentru clădirea Morii și pentru fabrica de ulei-uleiniță și banzic. Terenul de 3.200 mp a fost identificat prin expertiza tehnică topografică întocmită de expert P.Ș., care a constatat, totodată, că, pe acesta, nu mai există în prezent nici o construcție din cele aflate în inventarul averii mobile și imobile a morii țărănești naționalizate pe numele autorului reclamantului. Situația juridică a acestui teren a fost clarificată prin emiterea Dispoziției nr. 470 din 17 mai 2006 a Primarului comunei Topolog, județul Tulcea, în sensul restituirii în natură a acestui bun către S.T.

Chestiunea identității vechii mori țărănești, preluate de stat în anul 1948, prin actul de naționalizare, cu cea identificată astăzi, pe terenul de 1.263,69 mp, menționat de expert P.Ș., a fost dezlegată prin întocmirea expertizei de către expert tehnic judiciar C.H. Lucrarea a constatat că actuala construcție nu cuprinde, în părțile sale componente, niciun element din structura vechii mori.

Conchizând asupra acestui aspect, instanța a reținut că moara din comuna Topolog, naționalizată la 11 iunie 1948, pe numele „moștenitorilor S.", menționată în Tabelul întocmit de Comitetul Provizoriu al județului Tulcea, conform Ordinului 2068/1949 pentru întreprinderile naționalizate și trecute în administrarea autorității locale, și pentru care, încă de la data preluării, s-a consemnat că nu se afla în stare de funcționare, nu este una și aceeași cu moara construită în anul 1963, în aceeași localitate, dar pe un alt amplasament, ceea ce exonerează pe societatea pârâtă de orice obligație fondată pe art. 27 din Legea nr. 10/2001 (art. 29 din legea republicată).

Caracterul abuziv al preluării fiind fără echivoc, nefiind evocate susțineri contrare pe parcursul derulării litigiului (bunul intrând sub incidența art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001), iar imobilul-moară fiind dovedit a fi fost demolat, sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Lege, în sensul că măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent. În privința entității învestite, potrivit legii, cu soluționarea notificării, Curtea a constatat că aceasta este autoritatea locală, în speță, Primăria comunei Topolog, județul Tulcea, conform art. 26 alin. (1) din Lege.

Faptul că această autoritate s-a desesizat de soluționarea notificării, înaintând-o, în absența datelor privitoare la adevăratul regim juridic al morii naționalizate în anul 1948, către SC M. SA Tulcea (conform Adresei nr. 1257 din 4 septembrie 2001), nu înlătură obligația legală a Primăriei de a formula, pentru imobilul construcție imposibil a fi restituit în natură, propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent. Din coroborarea art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu dispozițiile art. 10 alin. (2), rezultă că măsurile reparatorii nu pot fi acordate în acest caz decât în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Pe de altă parte, art. 6 alin. (2) din lege exclude acordarea de măsuri în condițiile legii speciale pentru utilajele morii demolate, cât și pentru instalațiile adiacente (banzic, fabrică de ulei), care nu se mai regăseau faptic la data notificării și nu au fost identificate după naționalizare ca fiind înglobate în alte active. În raport de culpa reclamantului, constând în promovarea acțiunii față de societatea comercială pârâtă (chiar dacă situația juridică a imobilului a fost dezlegată în cursul procesului, iar notificarea a ajuns la SC D.S. urmare a înaintării ei, de autoritatea locală), acesta a fost obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 8.616 RON, către societatea respectivă și S.I.

Pentru aceleași considerente, legate de culpa autorității locale în soluționarea notificării pentru teren, abia în cursul rejudecării apelului, ca și de stabilirea obligației sale în demersurile necesare definitivării pretențiilor reclamantului, s-a dispus obligarea Primăriei Topolog la cheltuieli de judecată de 3.450 RON, către S.T. Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta Primăria comunei Topolog. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5056 din 10 iunie 2011 a respins recursurile declarate de reclamantul S.T. și de pârâta Primăria comunei Tolopog împotriva Deciziei nr. 193C din 20 septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, ca nefondate.

La data de 27 decembrie 2011 (data poștei), S.T. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 5056 din 10 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală și, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a susținut că este potrivnică Deciziei nr. 9844 din 29 noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând instanței să dea eficiență celei dintâi, întrucât din conținutul ci precum și din îndrumările date către Curtea de Apel Constanta, reiese ca soluția inițială - Sentința civilă nr. 609 din 6 aprilie 2005 - a Tribunalului Tulcea a fost apreciată ca fiind corectă de către Înalta Curte. Revizuentul S.T.

a reiterat prin cererea de revizuire solicitarea de a fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată către SC D.S. SRL Sâmbăta Nouă, Județul Tulcea, arătând că nu se află în culpa procesuală față de atragerea acesteia în proces, în raport de relațiile furnizate de Primăria Comunei Topolog, județul Tulcea, în legătura cu unitatea deținătoare a imobilului în litigiu. A mai susținut că nu i se poate reține culpa procesuală pentru neindicarea cu exactitate a unității deținătoare a bunurilor și pentru faptul că într-o perioadă scurtă moara a fost administrată succesiv de mai multe societăți, cum ar fi: F.R. Hârșova, SC M.P. Tulcea, SC M. SA Tulcea, în final SC D.S. SRL Sâmbăta Nouă, județul Tulcea, și apoi continuatorul acestei societăți S.I.

Revizuentul a susținut că, în aceste condiții, indicarea cu precizie a datelor de individualizare ale bunului pretins în sensul art. 22, alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu se putea face în mod real întrucât nu avea acces la imobilul litigios și la evidențele din care să rezulte situația juridică a acestuia. A arătat că a depus diligente pentru stabilirea cât mai exactă a situației bunurilor în litigiu, lucru care rezultă din corespondența aflată în cadrul probatoriului de la dosar. La termenul de judecată din data de 5 octombrie 2012, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, excepția tardivității cererii de revizuire, pe care, în temeiul dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., o va analiza cu prioritate.

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs. În cazul când una dintre instanțe este Curtea Supremă de Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță." Art. 324 C. proc. civ.

prevede că „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri (..)". În speță, din examinarea lucrărilor dosarului reiese că S.T. a formulat cererea de revizuire a Deciziei nr. 5056 din 10 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 27 decembrie 2011 (data poștei), conform ștampilei poștale aplicate pe plicul din Dosarul nr. 10280/1/2011 al ICCJ.

Așa fiind, în raport de dispozițiile art. 324 C. proc. civ. se constată că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este tardivă, fiind formulată mult după termenul de o lună de la pronunțarea la 10 iunie 2011 a Deciziei nr. 5056 din 10 iunie 2011 de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, urmând a 11 respinsă, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul S.T. împotriva Deciziei nr. 5056 din 10 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ca tardivă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM