ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6065/2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6065/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Deliberând, conform

art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 609 din 6 aprilie

2005, Tribunalul Tulcea a admis cererea formulată de reclamantul S.T. împotriva

pârâtelor Primăria comunei Topolog și SC D.S. SRL, a obligat pe pârâta Primăria

Topolog să emită decizie sau dispoziție motivată, potrivit art. 23 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, cu privire la suprafața de 3.200 mp teren situat în

comuna Topolog, județ Tulcea, iar pe pârâta SC D.S. SRL Sâmbăta Nouă, județul

Tulcea să emită decizie sau dispoziție motivată cu privire la imobilul moară,

uleiniță și fabrica de banzic, situat în comuna Topolog, județul Tulcea.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul a reținut că, prin Notificarea nr. 86 din 29

martie 2001, reclamantul a notificat Primăria cu privire la restituirea în

natură a morii și a terenului în suprafață de 3.200 mp, situate în comuna

Topolog, județul Tulcea.

Primăria Topolog nu

s-a pronunțat prin decizie cu privire la notificare, dar a comunicat-o către SC

M.P., în prezent SC D.S. SRL, care, la rândul său, nu s-a pronunțat, motivat de

faptul că aceeași moară este revendicată și de moștenitorii I.

Cum cele două pârâte

nu au respectat dispozițiile art. 23 alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în

sensul de a-l invita în scris pe reclamant pentru a-și susține cererea de

restituire, și de a se pronunța prin decizie sau, după caz, prin dispoziție

motivată, asupra notificării, Tribunalul a admis acțiunea conform celor

stabilite în dispozitiv.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel pârâta SC D.S. SRL Sâmbăta Nouă, apel care, prin

Decizia civilă nr. 945/C din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, a

fost admis și, în consecință, a fost schimbată, în parte, sentința apelată, în

sensul că s-a respins acțiunea față de această pârâtă, cu obligarea

reclamantului la 2.000 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.

În esență, instanța

de apel a reținut că SC D.S. SRL nu are calitate de deținător al morii,

fabricii de ulei și banzicului ce au aparținut reclamantului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamantul S.T., recurs care a fost admis prin

Decizia nr. 9844 din 29 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia atacată a fost casată iar

cauza a fost trimisă la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Înalta Curte a

reținut că nu a fost stabilită corect situația de fapt și, prin urmare,

concluzia instanței de apel în sensul că SC D.S. SRL, succesoarea SC M. SA, nu

ar avea calitatea de unitate deținătoare este lipsită de suport probator.

În rejudecare, prin

Decizia civilă nr. 193/C din 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanța,

secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale a admis

apelul formulat de pârâta SC D.S. SRL și continuat de S.I., succesor al

societății menționate, a schimbat, în tot, sentința apelată și a respins

acțiunea formulată față de SC D.S. SRL, ca nefondată.

A admis acțiunea în

contradictoriu cu Primăria Topolog și a obligat-o pe această pârâtă să propună

acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în

favoarea reclamantului, pentru imobilul-construcție Moară naționalizată la 11

iunie 1948 și identificată la nr. 22 în Tabelul întreprinderilor naționalizate.

A respins, ca

nefondată, acțiunea față de pârâtă pentru acordarea de despăgubiri pentru

instalațiile și utilajele adiacente (inclusiv fabrică de ulei și banzic)

menționate în inventarul averii mobile și imobile a morii naționalizate.

A respins acțiunea

față de Primăria Topolog, ca rămasă fără obiect, pentru restituirea în natură a

terenului de 3.200 mp.

A obligat pe

intimatul-reclamant la plata către apelantă a sumei de 8.616 RON cheltuieli de

judecată și pe intimata-pârâtă Primăria Topolog la plata către

intimatul-reclamant a sumei de 3.450 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

În speță, reclamantul

S.T. s-a adresat Primăriei comunei Topolog, județul Tulcea, cu o notificare

formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, vizând restituirea în natură a Morii

din comuna Topolog, care a fost naționalizată și trecută în administrarea

organelor rurale ale puterii de stat la 11 iunie 1948, conform Ordinului nr.

2068/1948.

S-a menționat că

această moară subzistă și în prezent, aflându-se în aceeași localitate,

funcționând din anul 1948 în administrarea unității „F.R." Hârșova și,

ulterior, a societății comerciale „M." SA Tulcea.

O notificare separată

a privit acordarea de despăgubiri pentru alte bunuri naționalizate, care nu se

mai pot identifica în prezent și care au făcut parte din același patrimoniu la

data de 11 iunie 1948: fabrica de ulei și banzicul pentru prelucrarea

buștenilor.

Prin precizările la

acțiune aduse la termenul din 21 iulie 2004, reclamantul a arătat că solicită

restituirea în natură a terenului de curte al morii, în suprafață de 3.200 mp,

precum și despăgubiri bănești pentru clădirea Morii și pentru fabrica de

ulei-uleiniță și banzic.

Terenul de 3.200 mp a

fost identificat prin expertiza tehnică topografică întocmită de expert P.Ș.,

care a constatat, totodată, că, pe acesta, nu mai există în prezent nici o

construcție din cele aflate în inventarul averii mobile și imobile a morii

țărănești naționalizate pe numele autorului reclamantului.

Situația juridică a

acestui teren a fost clarificată prin emiterea Dispoziției nr. 470 din 17 mai

2006 a Primarului comunei Topolog, județul Tulcea, în sensul restituirii în

natură a acestui bun către S.T.

Chestiunea

identității vechii mori țărănești, preluate de stat în anul 1948, prin actul de

naționalizare, cu cea identificată astăzi, pe terenul de 1.263,69 mp, menționat

de expert P.Ș., a fost dezlegată prin întocmirea expertizei de către expert

tehnic judiciar C.H.

Lucrarea a constatat

că actuala construcție nu cuprinde, în părțile sale componente, niciun element

din structura vechii mori.

Conchizând asupra

acestui aspect, instanța a reținut că moara din comuna Topolog, naționalizată

la 11 iunie 1948, pe numele „moștenitorilor S.", menționată în Tabelul

întocmit de Comitetul Provizoriu al județului Tulcea, conform Ordinului

2068/1949 pentru întreprinderile naționalizate și trecute în administrarea

autorității locale, și pentru care, încă de la data preluării, s-a consemnat că

nu se afla în stare de funcționare, nu este una și aceeași cu moara construită

în anul 1963, în aceeași localitate, dar pe un alt amplasament, ceea ce

exonerează pe societatea pârâtă de orice obligație fondată pe art. 27 din Legea

nr. 10/2001 (art. 29 din legea republicată).

Caracterul abuziv al

preluării fiind fără echivoc, nefiind evocate susțineri contrare pe parcursul

derulării litigiului (bunul intrând sub incidența art. 2 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 10/2001), iar imobilul-moară fiind dovedit a fi fost demolat, sunt

incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Lege, în sensul că măsurile

reparatorii se stabilesc prin echivalent.

În privința entității

învestite, potrivit legii, cu soluționarea notificării, Curtea a constatat că

aceasta este autoritatea locală, în speță, Primăria comunei Topolog, județul

Tulcea, conform art. 26 alin. (1) din Lege. Faptul că această autoritate s-a

desesizat de soluționarea notificării, înaintând-o, în absența datelor

privitoare la adevăratul regim juridic al morii naționalizate în anul 1948,

către SC M. SA Tulcea (conform Adresei nr. 1257 din 4 septembrie 2001), nu

înlătură obligația legală a Primăriei de a formula, pentru imobilul construcție

imposibil a fi restituit în natură, propunere de acordare de măsuri reparatorii

prin echivalent.

Din coroborarea art.

28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu dispozițiile art. 10 alin.

(2), rezultă că măsurile reparatorii nu pot fi acordate în acest caz decât în

condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Pe de altă parte,

art. 6 alin. (2) din lege exclude acordarea de măsuri în condițiile legii

speciale pentru utilajele morii demolate, cât și pentru instalațiile adiacente

(banzic, fabrică de ulei), care nu se mai regăseau faptic la data notificării

și nu au fost identificate după naționalizare ca fiind înglobate în alte

active.

În raport de culpa

reclamantului, constând în promovarea acțiunii față de societatea comercială

pârâtă (chiar dacă situația juridică a imobilului a fost dezlegată în cursul

procesului, iar notificarea a ajuns la SC D.S. urmare a înaintării ei, de

autoritatea locală), acesta a fost obligat la cheltuieli de judecată în cuantum

de 8.616 RON, către societatea respectivă și S.I.

Pentru aceleași

considerente, legate de culpa autorității locale în soluționarea notificării

pentru teren, abia în cursul rejudecării apelului, ca și de stabilirea

obligației sale în demersurile necesare definitivării pretențiilor

reclamantului, s-a dispus obligarea Primăriei Topolog la cheltuieli de judecată

de 3.450 RON, către S.T.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs atât reclamantul, cât și pârâta Primăria comunei

Topolog.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin Decizia

nr. 5056 din 10 iunie 2011 a respins recursurile declarate de reclamantul S.T.

și de pârâta Primăria comunei Tolopog împotriva Deciziei nr. 193C din 20

septembrie 2010 a Curții de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie,

litigii de muncă și asigurări sociale, ca nefondate.

La data de 27

decembrie 2011 (data poștei), S.T. a formulat cerere de revizuire a Deciziei

nr. 5056 din 10 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală și, invocând dispozițiile art. 322

pct. 7 C. proc. civ., a susținut că este potrivnică Deciziei nr. 9844 din 29

noiembrie 2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând

instanței să dea eficiență celei dintâi, întrucât din conținutul ci precum și

din îndrumările date către Curtea de Apel Constanta, reiese ca soluția inițială

- Sentința civilă nr. 609 din 6 aprilie 2005 - a Tribunalului Tulcea a fost

apreciată ca fiind corectă de către Înalta Curte.

Revizuentul S.T. a

reiterat prin cererea de revizuire solicitarea de a fi exonerat de la plata

cheltuielilor de judecată către SC D.S. SRL Sâmbăta Nouă, Județul Tulcea,

arătând că nu se află în culpa procesuală față de atragerea acesteia în proces,

în raport de relațiile furnizate de Primăria Comunei Topolog, județul Tulcea,

în legătura cu unitatea deținătoare a imobilului în litigiu.

A mai susținut că nu

i se poate reține culpa procesuală pentru neindicarea cu exactitate a unității

deținătoare a bunurilor și pentru faptul că într-o perioadă scurtă moara a fost

administrată succesiv de mai multe societăți, cum ar fi: F.R. Hârșova, SC M.P.

Tulcea, SC M. SA Tulcea, în final SC D.S. SRL Sâmbăta Nouă, județul Tulcea, și apoi

continuatorul acestei societăți S.I.

Revizuentul a

susținut că, în aceste condiții, indicarea cu precizie a datelor de

individualizare ale bunului pretins în sensul art. 22, alin. (2) din Legea nr.

10/2001 nu se putea face în mod real întrucât nu avea acces la imobilul

litigios și la evidențele din care să rezulte situația juridică a acestuia. A

arătat că a depus diligente pentru stabilirea cât mai exactă a situației

bunurilor în litigiu, lucru care rezultă din corespondența aflată în cadrul

probatoriului de la dosar.

La termenul de

judecată din data de 5 octombrie 2012, Înalta Curte a pus în discuție, din

oficiu, excepția tardivității cererii de revizuire, pe care, în temeiul

dispozițiilor art. 137 C. proc. civ., o va analiza cu prioritate.

Potrivit art. 322

pct. 7 C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța

de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de

recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive

potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau

aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Aceste dispoziții se

aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

În cazul când una dintre instanțe este Curtea Supremă de Justiție, cererea de

revizuire se va judeca de această instanță."

Art. 324 C. proc.

civ. prevede că „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: 1. în

cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea

hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs

după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7

alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri (..)".

În speță, din

examinarea lucrărilor dosarului reiese că S.T. a formulat cererea de revizuire

a Deciziei nr. 5056 din 10 iunie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 27 decembrie

2011 (data poștei), conform ștampilei poștale aplicate pe plicul din Dosarul

nr. 10280/1/2011 al ICCJ.

Așa fiind, în raport

de dispozițiile art. 324 C. proc. civ. se constată că cererea de revizuire

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este tardivă, fiind

formulată mult după termenul de o lună de la pronunțarea la 10 iunie 2011 a

Deciziei nr. 5056 din 10 iunie 2011 de către Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, urmând a 11 respinsă,

ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de revizuentul S.T. împotriva Deciziei nr. 5056 din 10

iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de

proprietate intelectuală, ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică astăzi, 5 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM