ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5136/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 243 din 29 martie 2012,

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007

și art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia Directorului General al A.N.P. nr.

307/2007, invocată de reclamantul N.C., în contradictoriu cu pârâții

Penitenciarul Craiova, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și

Administrația Națională a Penitenciarelor, în Dosarul nr. 10845/63/2010 al

aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța

această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

În ce privește

excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate

Pot fi supuse

controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate prevăzute de

art. 4 din Legea nr. 554/2004 și actele administrative cu caracter normativ, în

virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul

de a produce efecte juridice, fiind neîndoielnic că, dacă legiuitorul a creat

un mijloc de apărare pe calea excepției de nelegalitate pentru actele de

autoritate individuale, cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie

oferit subiectelor de drept în legătură cu actele normative.

Nu poate fi reținută

inadmisibilitatea excepției de nelegalitate nici prin prisma faptului că cele

două acte administrative contestate nu mai produc efecte după abrogarea O.G.

nr. 64/2006, prin art. 48 alin. (1) din Cap. VI al Legii nr. 330/2009.

Admisibilitatea excepției de nelegalitate într-o asemenea situație decurge din

faptul că actul administrativ a produs efecte juridice în perioada de

activitate a O.G. nr. 64/2006, astfel că, în raport de obiectul pricinii ce

vizează plata orelor suplimentare efectuate anterior intrării în vigoare a

Legii nr. 330/2009, este irelevant că în prezent cele două acte administrative

nu mai produc efecte. Efectele pe care actele administrative le-au produs în

perioada de activitate nu sunt înlăturate prin evenimentul legislativ al

abrogării cu atât mai mult cu cât soluționarea acțiunii de fond depinde de

legalitatea actului respectiv.

Inadmisibilitatea

excepției de nelegalitate nu poate fi reținută nici raportat la eventuala lipsă

de interes a reclamantului, așa cum susține pârâta în punctul de vedere depus

la dosar, fiind evident că reclamantul recurent justifică un interes legitim,

personal, născut, actual și direct în utilizarea acestui mijloc de apărare pus

la dispoziția sa de art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la fondul

excepției de nelegalitate, prima instanță a constatat că dispozițiile art. 11

pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a O.G. nr. 64/2006 și art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307 din

25 ianuarie 2007 emisă de Directorul General al A.N.P. sunt nelegale, venind în

contradicție și adăugând în mod nepermis la dispozițiile O.G. nr. 64/2006 și

Legii nr. 293/2004, acte normative cu forță superioară și în aplicarea cărora

au fost emise.

exercitată

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.

În recursul declarat

de Ministerul Justiției s-a criticat soluția instanței de fond ca fiind

nelegală prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea

cererii formulate.

În motivele de recurs

s-a arătat că cele susținute de instanța de fond sunt greșite deoarece art. 11

din O.M.J. nr. 399/2007 stabilește un mod de calcul pentru situația specială a

lucrului în ture, pentru determinarea orelor suplimentare și trebuie avut în

vedere ce reprezintă lucrul în ture potrivit C. muncii.

Ținând cont că

situația lucrului în ture este un specială, prin ordin s-a stabilit expres

modul de calcul, fără a aduce atingere însă normei legale și nici în Ordinul

nr. 399/2007 și nici în Decizia nr. 307/2007 nu se face referire la un mod de

calcul prin raportare la zile suplimentare, așa cum susține reclamantul.

Faptul că pct. 11 din

O.M.J. nr. 399/2007 s-a arătat modul concret de calcul al orelor, respectiv

zilelor suplimentare, nu înseamnă că s-ar fi adăugat la lege, ci s-a dezvoltat

conținutul noțiunilor de ore/zi ca lucrate suplimentar folosite în cuprinsul

legii, organizând executarea acestora.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:

Excepția de

nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007 și a

dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007

emisă de Direcția Generală a Administrației Naționale a Penitenciarelor a fost

invocată pentru că ar contraveni dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și O.G. nr.

64/2006.

Potrivit art. 16 din

O.G. nr. 64/2006, "pentru orele prestate de funcționarii publici cu statut

special din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a

timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în

care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din

Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Art. 43 din Legea nr.

293/2004 la care face trimitere art. 16 din O.G. nr. 64/2006 are în actuala

reglementare nr. 45 și prevede că: "(1) Durata normală a programului de

lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. (2) Programul de lucru

al personalului din compartimentele a căror activitate impune prezența în

serviciu mai mult de 8 ore se stabilește de către directorii unităților, în

raport cu necesitățile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru

legal. (3) În cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata

programului normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se

vor aplica aceste dispoziții legale. (4) Orele prestate de funcționarii publici

din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de

lucru se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea

muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în

următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor

plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:

a) 75% din salariul

de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;

b) 100% din salariul

de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate

în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate

cu reglementările în vigoare, nu se lucrează".

În baza acestor texte

a fost emis O.M.J. nr. 399/C/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de

aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006, care la pct. 11.5 prevede

că: "În cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata normală a

timpului de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti astfel: a) Total ore

lucrate conform pontaj - total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar;

b) Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar; c)

Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de

75% din salariul de bază, iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor

de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile rezultate ca lucrate

suplimentar se neglijează."

A fost emisă însă și

Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307 din 25 ianuarie 2007 privind

plata orelor suplimentare efectuate de către funcționarii publici cu statut

special și personalul civil din sistemul administrației penitenciarelor care la

art. 4 alin. (3) și (4) prevede: Alin. (3) "În cazul lucrului în ture,

numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform

pontajului lunar, se calculează astfel: Total ore lucrate conform pontaj -

total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; Ore lucrate

suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar". Alin. (4)

"Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor

de 75% din salariul de bază, iar diferența până la opt ore se plătește cu un

spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile se neglijează".

În cadrul procedurii

excepției de nelegalitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea

unui act administrativ trebuie analizată în funcție de actele normative cu

forță juridică superioară în baza cărora au fost emise, în raport cu principiul

ierarhiei și forței juridice a actelor normative, principiu consacrat de art. 1

alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată.

Instanța de fond a

admis excepția de nelegalitate apreciind că textele din actele administrative

cu forță juridică inferioară adaugă la cele în baza cărora au fost emise.

Nu vor fi reținute

susținerile recurentului Ministerul Justiției, potrivit cărora prin art. 11 din

O.M.J. nr. 399/2007 s-ar stabili un mod de calcul pentru situația specială a

lucrului în ture, pentru determinarea orelor suplimentare, întrucât dacă s-ar

aprecia că organizarea programului de lucru în ture ar reclama o modalitate

diferită de calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată peste

durata normală a timpului de lucru, atunci normele metodologice tot trebuie să

respecte dispozițiile legale incidente.

De altfel, chiar în

art. 43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 (actual 45 alin. (3)) se prevede că

"În cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului

normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica

aceste dispoziții legale".

Dacă ar fi existat

dispoziții legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau

precizate acele dispoziții pentru a putea verifica dacă normele metodologice de

aplicare sunt conforme acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de

dispoziții legale specifice, nu se poate aprecia decât că prin O.M.J. nr.

399/2007 trebuiau aprobate normele metodologice de punere în aplicare a art. 43

din Legea nr. 293/2004, text care nu face nicio referire la lucrul în ture.

Dacă legiuitorul ar

fi dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste

durata normală a timpului de lucru în cazul "lucrului în ture" ar fi

putut să o facă, mai ales că O.G. nr. 64/2006 privea salarizarea și alte

drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciarelor.

În lipsa unei

mențiuni exprese în O.G. nr. 64/2006 sau în art. 43 din Legea nr. 293/2006

privind plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în

ture, nici în normele metodologice sau într-o decizie a Directorului General al

A.N.P. nu se putea stabili o modalitate diferită decât cea prevăzută de lege.

Cum art. 43 din Legea

nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracțiune de zile rezultate ca lucrate

suplimentar s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a

acestei legi nu puteau conține o astfel de reglementare.

Deși toți recurenții

încearcă să demonstreze că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a

fost invocată: "Fracțiile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se

neglijează" nu este în afara prevederilor legale, totuși din verificarea

textelor legale care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate

- art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43 alin. (4) din Legea nr. 293/2004,

rezultă că nu există o asemenea prevedere și că prin această reglementare se

ajunge la situația ca o parte din munca prestată peste durata normală a

timpului de lucru să nu poată fi plătită, deși sunt respectate dispozițiile

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 293/2004, iar scopul legii este acela de a

plăti orele suplimentare.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, va fi respins recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Ministerul Justiției împotriva Sentinței nr. 243 din 29 martie 2012

a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 24 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AZ