ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5136/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5136/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Soluția instanței de fond
Prin Sentința nr. 243 din 29 martie 2012,
Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis
excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007
și art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia Directorului General al A.N.P. nr.
307/2007, invocată de reclamantul N.C., în contradictoriu cu pârâții
Penitenciarul Craiova, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și
Administrația Națională a Penitenciarelor, în Dosarul nr. 10845/63/2010 al
aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța
această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:
În ce privește
excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate
Pot fi supuse
controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate prevăzute de
art. 4 din Legea nr. 554/2004 și actele administrative cu caracter normativ, în
virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul
de a produce efecte juridice, fiind neîndoielnic că, dacă legiuitorul a creat
un mijloc de apărare pe calea excepției de nelegalitate pentru actele de
autoritate individuale, cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie
oferit subiectelor de drept în legătură cu actele normative.
Nu poate fi reținută
inadmisibilitatea excepției de nelegalitate nici prin prisma faptului că cele
două acte administrative contestate nu mai produc efecte după abrogarea O.G.
nr. 64/2006, prin art. 48 alin. (1) din Cap. VI al Legii nr. 330/2009.
Admisibilitatea excepției de nelegalitate într-o asemenea situație decurge din
faptul că actul administrativ a produs efecte juridice în perioada de
activitate a O.G. nr. 64/2006, astfel că, în raport de obiectul pricinii ce
vizează plata orelor suplimentare efectuate anterior intrării în vigoare a
Legii nr. 330/2009, este irelevant că în prezent cele două acte administrative
nu mai produc efecte. Efectele pe care actele administrative le-au produs în
perioada de activitate nu sunt înlăturate prin evenimentul legislativ al
abrogării cu atât mai mult cu cât soluționarea acțiunii de fond depinde de
legalitatea actului respectiv.
Inadmisibilitatea
excepției de nelegalitate nu poate fi reținută nici raportat la eventuala lipsă
de interes a reclamantului, așa cum susține pârâta în punctul de vedere depus
la dosar, fiind evident că reclamantul recurent justifică un interes legitim,
personal, născut, actual și direct în utilizarea acestui mijloc de apărare pus
la dispoziția sa de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Cu privire la fondul
excepției de nelegalitate, prima instanță a constatat că dispozițiile art. 11
pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a O.G. nr. 64/2006 și art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307 din
25 ianuarie 2007 emisă de Directorul General al A.N.P. sunt nelegale, venind în
contradicție și adăugând în mod nepermis la dispozițiile O.G. nr. 64/2006 și
Legii nr. 293/2004, acte normative cu forță superioară și în aplicarea cărora
au fost emise.
Calea de atac
exercitată
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției.
În recursul declarat
de Ministerul Justiției s-a criticat soluția instanței de fond ca fiind
nelegală prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea
cererii formulate.
În motivele de recurs
s-a arătat că cele susținute de instanța de fond sunt greșite deoarece art. 11
din O.M.J. nr. 399/2007 stabilește un mod de calcul pentru situația specială a
lucrului în ture, pentru determinarea orelor suplimentare și trebuie avut în
vedere ce reprezintă lucrul în ture potrivit C. muncii.
Ținând cont că
situația lucrului în ture este un specială, prin ordin s-a stabilit expres
modul de calcul, fără a aduce atingere însă normei legale și nici în Ordinul
nr. 399/2007 și nici în Decizia nr. 307/2007 nu se face referire la un mod de
calcul prin raportare la zile suplimentare, așa cum susține reclamantul.
Faptul că pct. 11 din
O.M.J. nr. 399/2007 s-a arătat modul concret de calcul al orelor, respectiv
zilelor suplimentare, nu înseamnă că s-ar fi adăugat la lege, ci s-a dezvoltat
conținutul noțiunilor de ore/zi ca lucrate suplimentar folosite în cuprinsul
legii, organizând executarea acestora.
Soluția instanței
de recurs
După examinarea
motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va
respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Excepția de
nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007 și a
dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007
emisă de Direcția Generală a Administrației Naționale a Penitenciarelor a fost
invocată pentru că ar contraveni dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și O.G. nr.
64/2006.
Potrivit art. 16 din
O.G. nr. 64/2006, "pentru orele prestate de funcționarii publici cu statut
special din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a
timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în
care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din
Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare".
Art. 43 din Legea nr.
293/2004 la care face trimitere art. 16 din O.G. nr. 64/2006 are în actuala
reglementare nr. 45 și prevede că: "(1) Durata normală a programului de
lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. (2) Programul de lucru
al personalului din compartimentele a căror activitate impune prezența în
serviciu mai mult de 8 ore se stabilește de către directorii unităților, în
raport cu necesitățile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru
legal. (3) În cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata
programului normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se
vor aplica aceste dispoziții legale. (4) Orele prestate de funcționarii publici
din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de
lucru se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea
muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în
următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor
plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:
a) 75% din salariul
de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;
b) 100% din salariul
de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate
în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate
cu reglementările în vigoare, nu se lucrează".
În baza acestor texte
a fost emis O.M.J. nr. 399/C/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de
aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale
funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației
penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006, care la pct. 11.5 prevede
că: "În cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata normală a
timpului de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti astfel: a) Total ore
lucrate conform pontaj - total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar;
b) Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar; c)
Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de
75% din salariul de bază, iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor
de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile rezultate ca lucrate
suplimentar se neglijează."
A fost emisă însă și
Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307 din 25 ianuarie 2007 privind
plata orelor suplimentare efectuate de către funcționarii publici cu statut
special și personalul civil din sistemul administrației penitenciarelor care la
art. 4 alin. (3) și (4) prevede: Alin. (3) "În cazul lucrului în ture,
numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform
pontajului lunar, se calculează astfel: Total ore lucrate conform pontaj -
total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; Ore lucrate
suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar". Alin. (4)
"Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor
de 75% din salariul de bază, iar diferența până la opt ore se plătește cu un
spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile se neglijează".
În cadrul procedurii
excepției de nelegalitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea
unui act administrativ trebuie analizată în funcție de actele normative cu
forță juridică superioară în baza cărora au fost emise, în raport cu principiul
ierarhiei și forței juridice a actelor normative, principiu consacrat de art. 1
alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind
normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,
republicată.
Instanța de fond a
admis excepția de nelegalitate apreciind că textele din actele administrative
cu forță juridică inferioară adaugă la cele în baza cărora au fost emise.
Nu vor fi reținute
susținerile recurentului Ministerul Justiției, potrivit cărora prin art. 11 din
O.M.J. nr. 399/2007 s-ar stabili un mod de calcul pentru situația specială a
lucrului în ture, pentru determinarea orelor suplimentare, întrucât dacă s-ar
aprecia că organizarea programului de lucru în ture ar reclama o modalitate
diferită de calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată peste
durata normală a timpului de lucru, atunci normele metodologice tot trebuie să
respecte dispozițiile legale incidente.
De altfel, chiar în
art. 43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 (actual 45 alin. (3)) se prevede că
"În cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului
normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica
aceste dispoziții legale".
Dacă ar fi existat
dispoziții legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau
precizate acele dispoziții pentru a putea verifica dacă normele metodologice de
aplicare sunt conforme acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de
dispoziții legale specifice, nu se poate aprecia decât că prin O.M.J. nr.
399/2007 trebuiau aprobate normele metodologice de punere în aplicare a art. 43
din Legea nr. 293/2004, text care nu face nicio referire la lucrul în ture.
Dacă legiuitorul ar
fi dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste
durata normală a timpului de lucru în cazul "lucrului în ture" ar fi
putut să o facă, mai ales că O.G. nr. 64/2006 privea salarizarea și alte
drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul
administrației penitenciarelor.
În lipsa unei
mențiuni exprese în O.G. nr. 64/2006 sau în art. 43 din Legea nr. 293/2006
privind plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în
ture, nici în normele metodologice sau într-o decizie a Directorului General al
A.N.P. nu se putea stabili o modalitate diferită decât cea prevăzută de lege.
Cum art. 43 din Legea
nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracțiune de zile rezultate ca lucrate
suplimentar s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a
acestei legi nu puteau conține o astfel de reglementare.
Deși toți recurenții
încearcă să demonstreze că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a
fost invocată: "Fracțiile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se
neglijează" nu este în afara prevederilor legale, totuși din verificarea
textelor legale care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate
- art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43 alin. (4) din Legea nr. 293/2004,
rezultă că nu există o asemenea prevedere și că prin această reglementare se
ajunge la situația ca o parte din munca prestată peste durata normală a
timpului de lucru să nu poată fi plătită, deși sunt respectate dispozițiile
art. 45 alin. (5) din Legea nr. 293/2004, iar scopul legii este acela de a
plăti orele suplimentare.
Apreciind că soluția
instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.
raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, va fi respins recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Ministerul Justiției împotriva Sentinței nr. 243 din 29 martie 2012
a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 24 aprilie 2013.
Procesat
de GGC - AZ