Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 24.04.2013
respins

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5136/2013

HOTĂRÂRE
24.04.2013
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5136/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 243 din 29 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007, invocată de reclamantul N.C., în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Craiova, Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor, în Dosarul nr. 10845/63/2010 al aceleiași instanțe.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: În ce privește excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate Pot fi supuse controlului de legalitate în procedura excepției de nelegalitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 și actele administrative cu caracter normativ, în virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul de a produce efecte juridice, fiind neîndoielnic că, dacă legiuitorul a creat un mijloc de apărare pe calea excepției de nelegalitate pentru actele de autoritate individuale, cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie oferit subiectelor de drept în legătură cu actele normative. Nu poate fi reținută inadmisibilitatea excepției de nelegalitate nici prin prisma faptului că cele două acte administrative contestate nu mai produc efecte după abrogarea O.G.

nr. 64/2006, prin art. 48 alin. (1) din Cap. VI al Legii nr. 330/2009. Admisibilitatea excepției de nelegalitate într-o asemenea situație decurge din faptul că actul administrativ a produs efecte juridice în perioada de activitate a O.G. nr. 64/2006, astfel că, în raport de obiectul pricinii ce vizează plata orelor suplimentare efectuate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 330/2009, este irelevant că în prezent cele două acte administrative nu mai produc efecte. Efectele pe care actele administrative le-au produs în perioada de activitate nu sunt înlăturate prin evenimentul legislativ al abrogării cu atât mai mult cu cât soluționarea acțiunii de fond depinde de legalitatea actului respectiv.

Inadmisibilitatea excepției de nelegalitate nu poate fi reținută nici raportat la eventuala lipsă de interes a reclamantului, așa cum susține pârâta în punctul de vedere depus la dosar, fiind evident că reclamantul recurent justifică un interes legitim, personal, născut, actual și direct în utilizarea acestui mijloc de apărare pus la dispoziția sa de art. 4 din Legea nr. 554/2004. Cu privire la fondul excepției de nelegalitate, prima instanță a constatat că dispozițiile art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 și art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Directorul General al A.N.P. sunt nelegale, venind în contradicție și adăugând în mod nepermis la dispozițiile O.G.

nr. 64/2006 și Legii nr. 293/2004, acte normative cu forță superioară și în aplicarea cărora au fost emise. 2. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiției. În recursul declarat de Ministerul Justiției s-a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea cererii formulate. În motivele de recurs s-a arătat că cele susținute de instanța de fond sunt greșite deoarece art. 11 din O.M.J. nr. 399/2007 stabilește un mod de calcul pentru situația specială a lucrului în ture, pentru determinarea orelor suplimentare și trebuie avut în vedere ce reprezintă lucrul în ture potrivit C. muncii.

Ținând cont că situația lucrului în ture este un specială, prin ordin s-a stabilit expres modul de calcul, fără a aduce atingere însă normei legale și nici în Ordinul nr. 399/2007 și nici în Decizia nr. 307/2007 nu se face referire la un mod de calcul prin raportare la zile suplimentare, așa cum susține reclamantul. Faptul că pct. 11 din O.M.J. nr. 399/2007 s-a arătat modul concret de calcul al orelor, respectiv zilelor suplimentare, nu înseamnă că s-ar fi adăugat la lege, ci s-a dezvoltat conținutul noțiunilor de ore/zi ca lucrate suplimentar folosite în cuprinsul legii, organizând executarea acestora. 3. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 11 pct. 5 din O.M.J.

nr. 399/2007 și a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Direcția Generală a Administrației Naționale a Penitenciarelor a fost invocată pentru că ar contraveni dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și O.G. nr. 64/2006. Potrivit art. 16 din O.G. nr. 64/2006, "pentru orele prestate de funcționarii publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43 din Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare". Art. 43 din Legea nr. 293/2004 la care face trimitere art. 16 din O.G.

nr. 64/2006 are în actuala reglementare nr. 45 și prevede că: "(1) Durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. (2) Programul de lucru al personalului din compartimentele a căror activitate impune prezența în serviciu mai mult de 8 ore se stabilește de către directorii unităților, în raport cu necesitățile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru legal. (3) În cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata programului normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica aceste dispoziții legale. (4) Orele prestate de funcționarii publici din sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru se compensează cu timp liber corespunzător.

În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează: a) 75% din salariul de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru; b) 100% din salariul de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează". În baza acestor texte a fost emis O.M.J. nr. 399/C/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G.

nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006, care la pct. 11.5 prevede că: "În cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti astfel: a) Total ore lucrate conform pontaj - total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; b) Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar; c) Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază, iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează." A fost emisă însă și Decizia Directorului General al A.N.P.

nr. 307 din 25 ianuarie 2007 privind plata orelor suplimentare efectuate de către funcționarii publici cu statut special și personalul civil din sistemul administrației penitenciarelor care la art. 4 alin. (3) și (4) prevede: Alin. (3) "În cazul lucrului în ture, numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform pontajului lunar, se calculează astfel: Total ore lucrate conform pontaj - total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; Ore lucrate suplimentar/8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar". Alin. (4) "Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de 75% din salariul de bază, iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor de 100% din salariul de bază.

Fracțiunile de zile se neglijează". În cadrul procedurii excepției de nelegalitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004, legalitatea unui act administrativ trebuie analizată în funcție de actele normative cu forță juridică superioară în baza cărora au fost emise, în raport cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, principiu consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată. Instanța de fond a admis excepția de nelegalitate apreciind că textele din actele administrative cu forță juridică inferioară adaugă la cele în baza cărora au fost emise.

Nu vor fi reținute susținerile recurentului Ministerul Justiției, potrivit cărora prin art. 11 din O.M.J. nr. 399/2007 s-ar stabili un mod de calcul pentru situația specială a lucrului în ture, pentru determinarea orelor suplimentare, întrucât dacă s-ar aprecia că organizarea programului de lucru în ture ar reclama o modalitate diferită de calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru, atunci normele metodologice tot trebuie să respecte dispozițiile legale incidente.

De altfel, chiar în art. 43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 (actual 45 alin. (3)) se prevede că "În cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica aceste dispoziții legale". Dacă ar fi existat dispoziții legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau precizate acele dispoziții pentru a putea verifica dacă normele metodologice de aplicare sunt conforme acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de dispoziții legale specifice, nu se poate aprecia decât că prin O.M.J. nr. 399/2007 trebuiau aprobate normele metodologice de punere în aplicare a art. 43 din Legea nr. 293/2004, text care nu face nicio referire la lucrul în ture.

Dacă legiuitorul ar fi dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în cazul "lucrului în ture" ar fi putut să o facă, mai ales că O.G. nr. 64/2006 privea salarizarea și alte drepturi ale funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor. În lipsa unei mențiuni exprese în O.G. nr. 64/2006 sau în art. 43 din Legea nr. 293/2006 privind plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în ture, nici în normele metodologice sau într-o decizie a Directorului General al A.N.P. nu se putea stabili o modalitate diferită decât cea prevăzută de lege. Cum art. 43 din Legea nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracțiune de zile rezultate ca lucrate suplimentar s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a acestei legi nu puteau conține o astfel de reglementare.

Deși toți recurenții încearcă să demonstreze că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a fost invocată: "Fracțiile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează" nu este în afara prevederilor legale, totuși din verificarea textelor legale care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate - art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43 alin. (4) din Legea nr. 293/2004, rezultă că nu există o asemenea prevedere și că prin această reglementare se ajunge la situația ca o parte din munca prestată peste durata normală a timpului de lucru să nu poată fi plătită, deși sunt respectate dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 293/2004, iar scopul legii este acela de a plăti orele suplimentare.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/ 2004, va fi respins recursul ca nefondat.

D E C I D E Respinge recursul declarat de Ministerul Justiției împotriva Sentinței nr. 243 din 29 martie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 aprilie 2013. Procesat de GGC - AZ

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-01-16
0,99
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 142/2013
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 254 din 2 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de nelegalitate a dispo
ÎCCJ 2013-01-16
0,98
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 140/2013
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 260 din 2 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate a dispoz
ÎCCJ 2013-01-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 136/2013
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 243 din 29 martie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate a dispoz
ÎCCJ 2013-01-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 138/2013
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 527 din 11 mai 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate a dispoziți
ÎCCJ 2012-01-08
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 426 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția de nelegali
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă