ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 08.01.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5/2013

HOTĂRÂRE
08.01.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

426 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova – secția contencios

administrativ și fiscal a fost respinsă excepția de nelegalitate a

dispozițiilor pct. 11.5 din O.M.J. nr. 399/2007 și art. 4 alin. (3) și (4) din

Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007, invocate de petentul D.M.

în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Craiova, Ministerul Finanțelor

Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Ministerul Justiției și

Administrația Națională a Penitenciarelor, prin directorul general și A.N.P.

Pentru a motiva

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că excepția

inadmisibilității invocată de Administrația Națională a Penitenciarelor este

neîntemeiată, deoarece pot fi supuse controlului de legalitate în procedura

excepției de nelegalitate și actele administrative cu caracter normativ, în

virtutea principiului de drept potrivit căruia legea se interpretează în sensul

de a produce efecte juridice, fiind neîndoielnic că, dacă legiuitorul a creat un

mijloc de apărare pe calea excepției de nelegalitate pentru actele de

autoritate individuale, cu atât mai mult un asemenea mijloc de apărare trebuie

oferit subiectelor de drept în legătură cu actele normative.

Nu a fost reținută

inadmisibilitatea nici prin prisma faptului că cele două acte nu mai produc

efecte după abrogarea O.G. nr. 64/2006 prin art. 48 alin. (1) din Cap. VI al

Legii nr. 33/2009 întrucât actul administrativ a produs efecte juridice în

perioada de activitate a O.G. nr. 64/2006 ce nu au fost înlăturate prin

abrogare, iar acțiunea de fond depinde de legalitatea actului respectiv.

De asemenea, prima

instanță a reținut că este nefondată susținerea reclamantei potrivit căreia

prin transformarea orelor lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar se

adaugă prevederilor legale întrucât astfel cum rezultă din conținutul art. 45,

legiuitorul a avut în vedere ca unități de timp nu doar ora, ci și ziua,

săptămâna și respectiv luna.

Referitor la

prevederile pct. 11.5 lit. c) „Fracțiunile de zile rezultate ca lucrate

suplimentar se neglijează”, instanța de fond a constatat că acestea nu adaugă

legii căci nu instituie o procedură diferită de calcul al orelor/zilelor

lucrate suplimentar, ea fiind subsumată aplicării prevederilor amintite mai

sus, astfel că nu este în măsură să schimbe, să deturneze scopul și sensul

prevederilor legii.

Prin urmare,

judecătorul fondului a constatat că a înlătura pe calea excepției de

nelegalitate prevederile care reglementează o situație specială pentru care

legea trimite la dispoziții speciale, echivalează practic cu imposibilitatea

punerii în executare chiar a normelor legale, fapt care contravine prev. art. 108

alin. (2) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul D.M., solicitând admiterea recursului și

modificarea acesteia în sensul admiterii excepției de nelegalitate invocate.

În motivele de recurs

se critică soluția ca fiind nelegală întrucât dispozițiile art. 11 pct. 5 din O.M.J.

nr. 339/2007 și a art. 4 din Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007

sunt nelegale, venind în contradicție și adăugând la lege, în speța de față

fiind vorba de O.U.G. nr. 64/2006 și Legea nr. 293/2006.

În art. 11 O.M.J. nr.

399/2007, mai exact pct. 5 și art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307/2007

se ajunge la o situație aberantă, întrucât recurentul-reclamant are un număr de

ore lucrate suplimentar dar acestea sunt transformate în zile lucrate

suplimentar, iar dintr-o tură de 12 ore sau un multiplu de 12 ore se împarte la

8 ore, apărând zile suplimentare, iar fracțiile de zile rezultate suplimentar

se neglijează.

S-a susținut că nu se

transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar, iar instanța

de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile legii întrucât a acceptat ca

un mod de calcul să fie contrar dispozițiilor legale.

Atâta timp cât legea

stipulează într-un anumit sens nu este admis ca alte acte normative, inferioare

în grad legii, să dispună contrariul, să adauge sau să modifice, ci doar

trebuie să vină în aplicarea legii.

Intimații

Penitenciarul Craiova, Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul

Justiției au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului ca

nefondat.

Înaltei Curți asupra recursului.

Analizând sentința

atacată atât prin prisma criticilor formulate de recurent, văzând și

dispozițiile art. 304

1

este fondat pentru următoarele motive.

Excepția de nelegalitate

dispozițiilor art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007 și a dispozițiilor art. 4 alin.

(3) și (4) din Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007 emisă de Direcția Generală

a Administrației Naționale a Penitenciarelor a fost invocată pentru că ar

contraveni dispozițiilor Legii nr. 293/2004 și O.G. nr. 64/2006.

Potrivit art. 16 din

O.G. nr. 64/2006 „pentru orele prestate „pentru orele prestate de funcționarii

publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare peste durata

normală a timpului de lucru, în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte

zile în care, potrivit legii, nu se lucrează, sunt aplicabile prevederile art. 43

din Legea nr. 293/2004, cu modificările și completările ulterioare”.

Art. 43 din Legea nr.

293/2004 la care face trimitere art. 16 din O.G. nr. 64/2006 are în actuala

reglementare nr. 45 și prevede că: „(1) Durata normală a programului de lucru

este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână. (2) Programul de lucru al

personalului din compartimentele a căror activitate impune prezența în serviciu

mai mult de 8 ore se stabilește de către directorii unităților, în raport cu

necesitățile operative, asigurându-se respectarea timpului de lucru legal. (3)

În cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata programului

normal de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica

aceste dispoziții legale. (4) Orele prestate de funcționarii publici din

sistemul administrației penitenciare peste durata normală a timpului de lucru

se compensează cu timp liber corespunzător. În cazul în care compensarea muncii

suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30

de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti, în luna

următoare, cu un spor din salariul de bază, după cum urmează:

a) 75% din salariul

de bază pentru primele două ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru;

b) 100% din salariul

de bază pentru orele următoare. Cu un spor de 100% se plătesc și orele lucrate

în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate

cu reglementările în vigoare, nu se lucrează”.

În baza acestor texte

a fost emis O.M.J. nr. 399/C/2007 privind aprobarea normelor metodologice de

aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor, aprobată prin Legea nr. 462/2006 care la pct. 11.5 prevede că:

„În cazul lucrului în ture, orele prestate peste durata normală a timpului de

lucru, conform pontajului lunar, se vor plăti astfel: a) Total ore lucrate

conform pontaj – total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; b)

Ore lucrate suplimentar/ 8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar; c)

Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de

75% din salariul de bază iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor

de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile rezultate ca lucrate

suplimentar se neglijează.”

A fost emisă însă și

Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307 din 25 ianuarie 2007 privind

plata orelor suplimentare efectuate de către funcționarii publici cu statut

special și personalul civil din sistemul administrației penitenciarelor care la

art. 4 alin. (3) și (4) au următorul conținut: Alin. (3) „În cazul lucrului în

ture, numărul orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, conform

pontajului lunar, se calculează astfel: Total ore lucrate conform pontaj –

total ore lucrătoare din lună = ore lucrate suplimentar; Ore lucrate

suplimentar/ 8 ore pe zi = număr de zile lucrate suplimentar”. Alin. (4)

„Primele două ore din fiecare zi lucrată suplimentar se plătesc cu un spor de

75% din salariul de bază iar diferența până la opt ore se plătește cu un spor

de 100% din salariul de bază. Fracțiunile de zile se neglijează”.

În cadrul procedurii

excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004,

legalitatea unui act administrativ trebuie analizată în funcție de actele

normative cu forță juridică superioară în baza cărora au fost emise în raport

cu principiul ierarhiei și forței juridice a actelor normative, principiu

consacrat de art. 1 alin. (5) din Constituție și art. 4 alin. (3) din Legea nr.

24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative,

republicată.

Instanța de fond a

respins excepțiile de nelegalitate apreciind că acestea sunt conforme cu actele

normative în baza cărora au fost adoptate.

Însă, nu vor fi

reținute susținerile instanței de fond potrivit cărora prin art. 11 din O.M.J. nr.

399/2007 s-ar stabili un mod de calcul pentru situația specială a lucrului în

ture, pentru determinarea orelor suplimentare, întrucât dacă s-ar aprecia că

organizarea programului de lucru în ture ar reclama o modalitate diferită de

calcul a drepturilor salariale cuvenite pentru munca prestate peste durata

normală a timpului de lucru, atunci normele metodologice tot trebuie să

respecte dispozițiile legale incidente.

De altfel, chiar în art.

43 alin. (3) din Legea nr. 293/2004 (actual 45 alin. (3)) se prevede că „În

cazul în care pentru anumite categorii profesionale durata programului normale

de lucru este stabilită prin dispoziții legale specifice, se vor aplica aceste

dispoziții legale”.

Dacă ar fi existat

dispoziții legale specifice pentru programul de lucru în ture, atunci trebuiau

precizate acele dispoziții pentru a putea verifica dacă normele metodologice de

aplicare sunt conforme acestora, dar pentru că nu au fost indicate astfel de

dispoziții legale specifice, nu se poate aprecia decât că prin O.M.J. nr. 399/2007

trebuiau aprobate normele metodologice de punere în aplicare a art. 453 din

Legea nr. 293/2004, text care nu face nicio referire la lucrul în ture.

Dacă legiuitorul ar

fi dorit să reglementeze în mod diferit plata pentru munca prestată peste

durata normală a timpului de lucru în cazul „lucrului în ture” ar fi putut să o

facă, mai ale că O.G. nr. 64/2006 privea salarizarea și alte drepturi ale

funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației

penitenciarelor.

În lipsa unei

mențiuni exprese în O.G. nr. 64/2006 sau în art. 43 din Legea nr. 293/2006

privind plata pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru în

ture, nici în Normele metodologice sau într-o decizie a Directorului General al

A.N.P. nu se putea stabili o modalitate diferită decât cea prevăzută de lege.

Cum art. 43 din Legea

nr. 293/2004 nu precizează că vreo fracțiune de zile rezultate ca lucrate

suplimentar s-ar neglija, nici actele administrative de punere în aplicare a

acestei legi nu puteau conține o astfel de reglementare.

Deși instanța de fond

încearcă să demonstreze că nici teza ultimă a textelor a căror nelegalitate a

fost invocată: „Fracțiile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se

neglijează” nu este în afara prevederilor legale, totuși din verificarea

textelor legale care au stat la baza emiterii actelor administrative contestate

art. 16 din O.G. nr. 64/2006 și art. 43 alin. (4) din Legea nr. 293/2004,

rezultă că nu există o asemenea prevedere și că prin această reglementare se ajunge

la situația ca o parte din munca prestată peste durata normală a timpului de

lucru să nu poată fi plătită, deși sunt respectate dispozițiile art. 45 alin.

(5) din Legea nr. 293/2004 iar scopul legii este acela de a plăti orele

suplimentare.

Pentru că hotărârea

instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în baza art. 312 C. proc. civ. și art.

20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul, va fi modificată sentința

atacată în sensul că va admite excepția de nelegalitate și va constata

nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007 emisă de

Directorul General al A.N.P.

Admite recursul

declarat de D.M. împotriva sentinței nr. 426 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată,

în sensul că admite excepția de nelegalitate invocată de reclamantul D.M. și

constată nelegalitatea dispozițiilor art. 11 pct. 5 din O.M.J. nr. 399/2007 și

a dispozițiilor art. 4 alin. (3) și (4) din Decizia nr. 307 din 25 ianuarie 2007

emisă de Directorul General al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 8 ianuarie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-01-08
1,00
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 412 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția de nelegali
ÎCCJ 2013-01-16
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 140/2013
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 260 din 2 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate a dispoz
ÎCCJ 2012-01-08
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 262 din 2 aprilie 2012, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția
ÎCCJ 2012-01-08
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8/2013
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 241 din 29 martie 2012, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția
ÎCCJ 2013-03-12
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3216/2013
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 647/2012 din 11 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a adm
Sursă