ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3547/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3547/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor penale de față, constată

următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Suceava nr. 4/P/2010 din data de 08 iunie 2010, s-a dispus punerea în

mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului A.C.O. pentru

săvârșirea infracțiunilor de:

„neluarea măsurilor de prevenire a atacului

canin de către proprietarul câinelui sau deținătorul temporar ai acestuia asupra

unei persoane prev. de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 55/2002,

constând în aceea că, în calitate de proprietar

a 5 exemplare canine din categoria câinilor periculoși - de luptă și de atac - din

rasa metiși Pit Bull, nu a luat nici una dintre măsurile legale de protecție a persoanelor

și animalelor prevăzute de legislația în vigoare, lăsând exemplarele canine libere

într-o zonă neîmprejmuită și neavertizată, atitudine ce a înlesnit un atac canin

la data de 14septembrie 2009 asupra părții vătămate J.M., căreia i s-au produs leziuni

ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50 - 55 zile de îngrijiri medicale,

cu o incapacitate de muncă temporară de 15%, conform baremului A.;

„neluarea măsurilor de prevenire a atacului

canin de către proprietarul câinelui sau deținătorul temporar al acestuia asupra

unei persoane și care a avut ca urmare moartea victimei, prev. de art 11 alin.

(1), (3) din O.U.G. nr. 55/2002",

constând

în aceea că, dând dovadă de perseverență infracțională, prin adoptarea aceRONași

atitudini imprudente, a menținut aceeași stare de pericol prin păstrarea celor 5

exemplare canine în același loc neîmprejmuit și neavertizat și în stare liberă,

ceea ce a favorizat cel de~al doilea atac canin la data de 02 ianuarie 2010, produs

asupra victimei R.G. și care datorită gravelor leziuni produse a decedat, cu aplicarea

art. 33 lit. a) C. pen.

Prin sentința penală nr. 151 din 26

septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Suceava s-au dispus următoarele:

S-a admis cererea de schimbare a încadrării

juridice formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava.

În

temeiul disp. art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat încadrarea

juridică a faptelor reținute prin actul de sesizare în sarcina inculpatului A.C.O.,

din infracțiunile de "neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin de

către proprietarul câinelui sau deținătorul temporar al acestuia asupra unei persoane"

prev. de art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 55/2002 și "neluare a măsurilor de

prevenire a atacului canin de către proprietarul câinelui sau deținătorul temporar

al acestuia asupra unei persoane și care a avut ca urmare moartea victimei prev.

de art. 11 alin. (1), (3) din O.U.G. nr. 55/2002" în infracțiunile de vătămare

corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. și ucidere din culpă

prev. de art. 178 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul A.C.O., la

următoarele pedepse:

6 (șase) luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare

corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată fiind

J.M.);

2(doi) ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere

din culpă prev. de art. 178 alin. (2) C. pen.(victimă fiind R.G.).

În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite, inculpatul urmând a executa

pedeapsa cea mai grea, de 2(doi) ani închisoare.

În

temeiul art. 73 C. pen., pe durata executării pedepsei principale

rezultante s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza

a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții

elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității

de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

În

temeiul disp. art. 81 alin. (2) C. pen., s-a suspendat condiționat

executarea pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani, calculat potrivit

disp. art. 82 C. pen.

În

temeiul disp. art. 359 alin. (1) C. proc. pen., s-a atras

atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea

suspendări) condiționate și executarea pedepsei apucate în regim de detenție în

cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În

temeiul disp. art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea

pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată

de părțile civile R.N., R.P., B.L., M.S., A.I. și R.E. și a fost obligat inculpatul

la plata de despăgubiri către acestea, după cum urmează:

- suma de 3.500 RON, cu titlu de daune

materiale și suma de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă R.N.;

- suma de 3.500 RON, cu titlu de ciaune

materiale și suma de 20.000 RON, cu titlu de daune morale, către partea civilă R.P.;

- suma de 20.000 RON, cu titlu de daune

morale, către partea civilă B.L.;

- suma de 20.000 RON, cu titlu de daune

morale, către partea civilă M.S.;

- suma de 20.000 RON, cu titlu de daune

morale, către partea civilă A.I.;

- suma de 20.000 RON. cu titlu de daune

morale, către partea civilă R.E.;

S-a admis în parte acțiunea civilă formulată

de partea vătămată - parte civilă B.M. și a fost obligat inculpatul să plătească

acesteia suma de 50.000 RON cu titlu de daune morale și suma de 7.576 RON cu titlu

de daune materiale.

S-a luat act că R.I. nu s-a constituit

parte civilă în cauză.

În

temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul

A.C.O. la plata către stat a sumei totale de 1.700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință s-au

reținut următoarele:

În

ceea ce privește cererea de schimbare a încadrării juridice

formulată de procuror, din

infracțiunile

de "neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin de către proprietarul

câinelui sau deținătorul temporar al acestuia asupra unei persoane'" prev.

de art. ll alin. (1) din O.U.G. nr. 55/2002 și '"neluare a măsurilor de prevenire

a atacului canin de către proprietarul câinelui sau deținătorul temporar al acestuia

asupra unei persoane și care a avut ca urmare moartea victimei prev. de art. ll

alin. (1), (3) din O.U.G. nr. 55/2002" în infracțiunile de vătămare corporala

din culpă prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. și ucidere din culpă prev.

de art. 178 alin. (2) C. pen., Tribunalul a constatat ca aceasta este întemeiată,

din minatoarele considerente:

Inculpatul A.C.O. a fost trimis în judecată

pentru săvârșirea infracțiunilor de: „ neluarea măsurilor de prevenire a atacului

canin de către proprietarul câinelui sau deținătorul temporar al acestuia asupra

unei persoane", prev. de art. ll alin. (1) din O.U.G. nr. 55/2002 privind regimul

de deținere a câinilor periculoși sau agresivi și ,, neiuarea măsurilor de prevenire

a atacului canin de către proprietarul câinelui sau deținătorul temporar al acestuia

asupra unei persoane și care a avut ca urmare moartea victimei" prev. de

art. 11 alin. (1) și (3) din O.U.G. nr. 55/2001.

Prin Decizia nr. 9037/2010 a Curții Constituționale,

dispozițiile art. ll din O.U.G. nr. 55/2002 au fost declarate neconstituționale.

Obiectul sesizării instanței îl constituie

însă faptele supuse judecății și nu încadrarea dată acestora prin rechizitoriu.

În cazul de față, faptele concrete deduse judecății corespund infracțiunilor de

vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. și ucidere

din culpă prev. de art. 178 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că, în speță, inculpatul A.C.O.

este proprietarul unui iaz din localitatea R., oraș L., jud. Suceava și asigura

paza

acestuia cu șase câini, corcituri între rasele boxer și Pit Bull. Atitudinea imprudentă

a inculpatului, prin nerespectarea dispozițiilor legale, care se referă la deținerea

unor astfel de câini, respectiv a obligațiilor ce le revin proprietarilor câinilor

periculoși, a fost de natură să producă o stare de pericol pentru persoanele și

animalele domestice ce puteau ajunge în zona iazului cu pește și a avut drept urmare

derularea a două situații socialmente periculoase: vătămarea corporală a părții

vătămate B.M. și uciderea victimei R.G.

Inculpatul nu a luat nici o măsură de protejare

a persoanelor și eventualelor animale care apăreau în zona iazului cu pește și care

puteau fi atacate de către exemplarele canine periculoase pe care le deținea, chiar

el declarând că zona nu este împrejmuită și că cei 6 câini de pază erau lăsați slobozi.

Ulterior, realizând aspectul autoincriminant al primelor declarații, a revenit asupra

precizărilor inițiale, declarând că de regulă unul dintre câini era lăsat slobod,

iar ceilalți erau legați, aspect ce denotă faptul că el era conștient de vinovăția

sa în producerea urmărilor grave ale atacurilor canine ale exemplarelor câinilor

periculoși pe care le deținea.

Deși la data de 14 septembrie 2009 s-a

consumat primul atac canin asupra unei persoane, inculpatul a continuat să persiste

în atitudinea sa infracțională și nici nu aluat nici o măsură dintre cele prevăzute

de lege privind deținerea unor câini periculoși, lăsându-și exemplarele canine în

același loc neîmprejmuit, neavertizat și slobode, ceea ce a generat la data de 02

ianuarie 2010 cel de-al doilea atac canin, ce a avut drept urm are moartea victimei.

Analizând, speța de față și probatoriul

administrat în întregime în cauză, instanța a reținut că forma de vinovăție cu care

a acționat inculpatul în desfășurarea activității infracționale este culpa tară

prevedere și nu intenția.

Existente vinovăției sub forma culpei prevăzute

în art. 19 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. pen. se evaluează atât în raport cu criteriul

obiectiv, al posibilității oricărui om atent, aflat în aceleași împrejurări ca și

făptuitorul, de a prevedea rezultatul, cât și cu criteriul subiectiv al posibilității

făptuitorului de a prevedea rezultatul în raport cu însușirile, capacitatea, experiența

de viață și starea psiho-fizică a acestuia în momentul săvârșirii faptei.

În

raport de cele reținute. Tribunalul a admis cererea formulată

de reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava., iar în confomiitate

cu disp. art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute

prin actul de sesizare în sarcina inculpatului A.C.O., din infracțiunile de "neluare

a măsurilor de prevenire a atacului canin de către proprietarul câinelui sau dețină/toiul

temporar al acestuia asupra unei persoane" prev.' de art. 11 alin. (1) din

O.U.G. nr. 55/2002 și "neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin de

către proprietarul câinelui sau deținătorul temporar al acestuia asupra unei persoane

și care a avut ca urmare moartea victimei prev. de art. ll alin. (1), (3) din O.U.G.

nr. 55/2002" în infracțiunile de vătămare corporală din culpă prev. de

art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. și ucidere din culpă prev. de art. 178 alin.

(2) C. pen.

S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului

A.O., constând în aceea că în calitate de proprietar a 5 exemplare canine din categoria

câinilor periculoși - de luptă și de atac - din rasa metiși Pit Bull, nu a luat

nici una dintre măsurile legale de protecție a persoanelor și animalelor prevăzute

de legislația în

vigoare, lăsând exemplarele canine libere

într-o zonă neîmprejmuită și neavertizată, atitudine ce a înlesnit un atac canin

la data de 14 septembrie 2009 asupra părții vătămate J.M., căreia i s-au produs

leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 50 - 55 zile de îngrijiri medicale,

cu o incapacitate.de muncă temporară de 15%, conform baremului ASIRGM, întrunește-

elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporala din culpă, prev.

de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată fiind J.M.).

La individualizarea judiciară a pedepsei

aplicate, instanța a avut în vedere gradul de pericol social al faptei săvârșite,

împrejurările concrete în care aceasta, a fost comisă, urmarea produsă sau care

s-ar fi putut produce, precum și persoana inculpatului.

În

considerarea acestor criterii, instanța a apreciat că scopul

pedepsei penale, prev. de art. 52 C. pen., de reeducare a inculpatului și de prevenire

a săvârșirii altor infracțiuni, poate fi atins prin aplicarea unei pedepse 6 luni

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev.

de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. (parte vătămată fiind J.M.);

S-a apreciat că, în drept, fapta inculpatului

A.C.O., constând în aceea că, dând dovadă de perseverență infracțională, prin adoptarea

aceleiași atitudini imprudente, a menținut aceeași stare de pericol prin păstrarea

celor 5 exemplare canine în același loc neîmprejmuit și neavertizat și în stare

liberă, ceea ce a favorizat cel de-al doilea arac canin la data de 02 ianuarie 2010,

produs asupra victimei R.G. și care datorită gravelor leziuni produse a decedat,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev.

de art. 178 alin. (2) C. pen. (victimă fiind R.G.).

În

temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța

a contopii pedepsele stabilite, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea,,

de 2(doi)ani închisoare.

În

temeiul art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei principale

rezultante, instanța a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice

sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul

autorității de stat), cu titlu de pedeapsă accesorie.

Punând în balanță toate criteriile legale

prezentate mai sus, Tribunalul a concluzionat că o pedeapsă de 2 ani închisoare,

cu suspendarea condiționată a executării, este de natură a constitui un avertisment

ferm al autorităților și este aptă a conduce la formarea unei atitudini corecte

a inculpatului față de valorile sociale, muncă și ordinea de drept. Tribunalul a

reținut că sunt întrunite condițiile de acordare a. suspendării executării pedepsei

și că inculpatul are posibilități de îndreptare și fără executarea efectivă a acesteia.

Astfel, în conformitate cu disp. art. 81

alin. (2) C. pen., instanța a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata

termenului de încercare de 4 ani, calculat potrivit disp. art. 82 C. pen.

În

temeiul disp. art. 359 alin. (1) C. proc. pen. a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. referitoare la revocarea suspendării

condiționate și executarea pedepsei aplicate în regim de detenție în cazul săvârșirii

unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În temeiul disp. art. 71 alin. (5) C.

pen., a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate

a executării pedepsei principale.

Instanța a reținut că pedeapsa aplicată

trebuie să reflecte un echilibru, atât sub aspectul naturii ei, cât și al cuantumului

și modalității de executare și să nu arate în nici un caz un efect intimidant, datorită

severității excesive sau un efect indulgent, urmare a unei clemențe abuzive, nemăsurate,

astfel că, cea care a fost stabilită, este de natură a realiza funcția prevăzută

de legiuitor.

Ca măsură de constrângere, pedeapsa are

pe lângă scopul său represiv și o finalitate de exemplaritate, ea concretizând dezaprobarea

legală și judiciară, atât în ceea ce privește faptele penale săvârșite, cât și în

ce privește comportamentul făptuitorului. Ca atare, cuantumul acesteia și modalitatea

de executare trebuie individualizate în așa fel încât să conducă la reeducarea inculpatului,

iar acesta să se convingă de necesitatea respectării legii penale și să evite în

viitor săvârșirea de fapte penale.

Constatarea uneia sau mai multor împrejurări

drept circumstanțe atenuante este atributul instanței de judecată și, deci, lăsată

la aprecierea acesteia, fiind de evidențiat că, deși este posibil să fie în prezența

unora din împrejurările enumerate exemplificativ de legea penală, urmează să le

aprecieze în raport cu criteriile anterior enunțate, spre a decide dacă au caracter

atenuant sau nu.

Instanța nu a aplicat circumstanțe atenuante

în favoarea inculpatului A.C.O. considerând că, raportat la gravitatea faptelor

săvârșite, natura infracțiunilor și urmările ireversibile produse, nu se impune

reținerea lor.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța

a reținut următoarele:

Pentru antrenarea răspunderii civile delictuale

a unei persoane se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții și anume: existenta

unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între

fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui care a cauzat

prejudiciul. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare, se cer a fi întrunite

unele condiții și anume să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Caracteml cert

al prejudiciului presupune că acesta este sigur atât în privința existenței, cât

și în privința posibilității de evaluare.

Numitul R.N.i s-a constituit parte civilă

în cauza cu suma de 5.000 RON despăgubiri materiale și cu suma de 45.000 RON daune

morale.

Prin cererea depusă părțile civile R.P.

și R.N.I., s-au constituit părți civile cu suina de 5.000 RON despăgubiri materiale

și cu suma de 45.000 RON daune morale, datorită faptului că inculpatul a avut o

atitudine imprudentă și nu a luat măsurile necesare, deși cunoștea faptul că acei

câini fac parte din rasa câinilor periculoși, ceea ce l-a condus la decesul tatălui

lor R.G.

Prin cererea depusă, numitele B.L., M.S.

și A.I. s-au constituit părți civile în cauză, fiecare cu câte 45.000 RON daune

morale, ca urmare' a suferinței cauzală de moartea tragică a ta,:ălui lor R.G.

În acest sens, au depus la dosar, copii după anexa cu moștenitorii defiinctului

R.G., certificatele de naștere și de căsătorie ale acestora, precum și certificatul

de deces al victimei.

Părțile civile B.L., M.S. și A.I. și-au

exprimat și în fața instanței de judecată poziția procesuală cu privire ia cererea

ior de constituire părți, civile, respectiv fiecare cu câte 45.000 RON, cu titlu

de daune morale.

În

cauză au fost audiați martorii propuși de părțile civile,

respectiv T.M., B.M., P.E. și P.G., cu privire la cheltuielile de înmormântare a

victimei și a praznicelor aferente.

Partea civilă R.N.I. a depus la dosar o

declarație autentificată, prin care a declarat pe propria răspundere că a cheltuit

cu funeraliile de înmormântare și parastasele ca urmare a decesului tatălui său

R.G., suma de 7.000 RON.

Numitul U.M. a depus la dosar o declarație

autentificată, prin care a declarat pe propria răspundere că, în calitate de preot

la Parohia R., orașul L., a oficiat slujbele și parastasele conform obiceiului locului

pentru defunctul R.G.

Instanța a constatat că pretențiile civile

ale părților civile R.N.i, R.P., B.L., M.S., A.I. și R.E. sunt parțial întemeiate.

În

ceea ce privește daunele materiale solicLate, cu titui de

cheltuieli de înmormântare și parastasele ulterioare, instanța a apreciat că acestea

au fost efectuate de către părțile civile R.N.I. și R.P., conform declarațiilor

personale coroborate cu cele ale martorilor mai sus-menționați, apreciind că suma

de 7.000 RON (câte 3.500 lei fiecare) este suficientă pentru acoperirea acestui

prejudiciu.

Privitor la daunele morale solicitate de

părțile civile R.N.I., R.P., B.L., M.S., A.I. și R.E., Tribunal a reținut că prejudiciul

nepatrimonial constă într-o atingere adusă acelor valori ale individului care-i

definesc personalitatea, printre care se numără și integritatea psihică.

Prejudiciul moral nu este susceptibil de

evaluare bănească, dar aceasta nu înseamnă că el nu s-a produs. C. civ. nu face

distincție între prejudiciul material și moral, ceea ce înseamnă că ambele categorii

de prejudicii trebuie reparate, în acest sens fiind și art. 14 alin. (5) C.

proc. pen.

Întrucât

în stabilirea daunelor morale nu se poate

apela la probe materiale, cuantumul acestora rămâne la latitudinea instanței, iar

Tribunalul a apreciat că suma de 20.000 RON pentru fiecare dintre părțile civile

R.N.I., R.P., B.L., M.S., A.I. și R.E. este rezonabilă față de durerile suferite

de aceștia datorită pierderii părintelui lor, respectiv soțului, cauzându-le o puternică

tulburare și suferință psihică, care însă nu poate fi cuantificată în bani.

Așa fiind, constatând îndeplinite condițiile

răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie prev. de disp. C. civ., Tribunalul,

în conformitate cu disp. art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (1) și (3)

lit. b) și alin. (5) C. proc. pen., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată

de părțile civile R.N.I., R.P., B.L., M.S., A.I. și R.E. și a obligat inculpatul

la plata de despăgubiri către acestea, după cum urmează:

- suma de 20.000 RON, cu titlu de daune

morale, către partea civilă R.N.I.;

- suma de 20.000 RON, cu titlu de daune

morale, către partea civilă R.P.;

- suma de 20.000 RON, cu titlu de daune

morale, către partea civilă B.L.;

- suma de 20.000 RON. cu titlu de daune

morale, către partea civilă M.S.;

- suma de 20.000 RON, cu titlu de daune

morale, către partea civilă A.I.;

- suma de 20.000 RON, cu titlu de daune

morale, către partea civilă R.E..

Partea vătămată B.M. s-a constituit parte

civilă în cauză cu suma de 110.000 RON, din care 10.000 RON daune materiale și 100.0000

RON daune morale (pentru acoperirea traumatismelor psihice afective și emoționale,

pentru repararea afecțiunilor fizice care au generat pierderea a 15% din capacitatea

de muncă, și pentru determinarea schimbării statutului social din calitatea de avocat

în calitatea de muncitor.

Partea vătămată B.M. a depus la dosar o

serie de acte medicale, un borderou cuprinzând cheltuielile suportate de către aceasta

și o serie de înscrisuri pentru a dace dovada schimbării statutului său social din

avocat, ca urmare a agresiunii suferite.

În

dovedirea acțiunii sale, partea vătămată B.M. a propus ca

martori pe numiții J.D. și A.M.I., care au fost audiați în cauză.

În

raport de probatoriul administrat în cauză, instanța a constatat

că pretențiile civile solicitate de partea vătămată B.M. sunt parțial întemeiate.

Din declarația martorului J.D., fostul

soț al părții civile B.M. reiese că îngrijirea acesteia, incluzând tratamentul medicamentos,

alimentația specială, deplasările ia instituțiile medicale pentru fizioterapie,

etc, a necesitat cheltuieli mari, de cel puțin 7.500 RON, bani care au fost împrumutați

părții civile, astfel că instanța a acordat această sumă cu titlu de despăgubiri

materiale, la care a adăugat suma de 76 (2x38) RON, reprezentând contravaloarea

prestației medico-legale.

În

ceea ce privește daunele morale solicitate de partea civilă

B.M., instanța a reținut că este indubitabilă producerea suferințelor psihice acesteia,

suferințe inerente durerii fizice. în stabilirea unui „preț al suferinței"

părții civile instanța a avut în vedere numărul mare de îngrijiri medicale (50-55

zile), tipul leziunilor și vârsta acesteia.

În

raport de aceste asoecte instanța a apreciat că acordarea

sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale reprezintă o reparație echitabilă și

rezonabilă a suferințelor păriii civile.

Prin urmare, Tribunalul, în conformitate

cu disp. art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (1) și 3 lit. b) și alin. (5)

C. proc. pen. a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea vătămată -

pane civile B.M. și a obligat inculpatul să plătească acesteia suma de 50.000 RON

cu titlu de daune morale și.suma de 7.576 RON cu titlu de daune materiale

Având în vedere că la coșar nu există nici

o cerere formulată de moștenitorul R.I., după defunctul R.G., prin care să se constituie

parte civilă în cauză și. nici nu s-a prezentai în instanță pentru a-și exercita

poziția procesuală cu privire ia acest aspect, 'iribunaiui a luat act că R.I. nu

s-a constituit parte civilă în cauza.

În

temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul

A.C.O. la plata către stat a sumei totale de 1.700 RON din care, suma de 1.000 RON

către Ministerul Public și suma de 700 RON către Ministerul Justiției și Libertăților

Cetățenești (urmând ca sumele de 50 RON, reprezentând 25% din. cuantumul total al

onorariului avocat oficiu conform delegației din 11 august 2010 și respectiv 50

RON, reprezentând 25% din cuantumul total onorariului avocat oficiu conform delegației

din 08 august 2012, să se înainteze în fondul Baroului de Avocați Suceava).

Împotriva acestei sentințe, în termen legal,

au declarat apel părțile civile B.M., R.N., R.P., B.L., M.S., A.I., R.E. și inculpatul

A.C.O.

Părțile civile R.N.I., R.P., B.L., M.S.,

A.I. și R.E. au criticat sentința, pentru netemeinide atât sub aspectul laturii

penale, cât. și civile a cauzei.

În

motivarea recursului, au arătat că pedepsele aplicate inculpatului

sunt prea mici, în raport de gravitatea faptelor comise, motiv pentru care se impune

majorarea acestora.

În

legătură cu latura civilă a cauzei, au arătat că în cauză

se impune acordarea tuturor despăgubirilor solicitate prin cererea de constituire

ca parte civilă în proces.

Au solicitat admiterea apelurilor și majorarea

pedepselor, precum și a daunelor morale.

Partea civilă B.M. criticat latura penală

și civilă a cauzei, arătând că în cauză trebuia avut în vedere numărul de zile de

îngrijiri medicale și suferința psihică ce a determinat schimbarea statutului social.

A arătat că a suferit leziuni corporale

ce au necesitat îngrijire medicală continuă, tratamente medicale clinice și ambulatoriu

și care au condus la incapacitate funcțională a membrelor pe o perioadă de 12 luni

de la data examinării și mai mult de 16 luni de la data intervenției chirurgicale;

A mai arătat că pedeapsa aplicată inculpatului

este prea mică în raport cu gravitatea și urmările faptei ce ar conduce la favorizarea

și încurajarea acestuia.

Prima instanță a respins în mod nejustificat

cererea din 30 martie 2011 prin care s-a solicitat comunicarea de către SML a certificatului

medico-legal emis la data de 9 februarie 2010.

Scrisoarea medicală din 13 martie 2012

atestă faptul că a suferit o vătămare corporală ce a condus la necesitatea unor

îngrijiri multidisciplinare și efectuarea mai multor intervenții medicale.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, a

arătat că probele administrate au dovedit atât prejudiciul material, cât și pe cel

moral.

A arătat că pentru stabilirea prejudiciului

moral, prima instanță a avut în vedere doar numărul de zile de îngrijiri medicale

fără a avea în vedere suferința psihică generată de cruzimea modului de producere

a rănilor, cicatricele și incapacitatea funcțională a membrelor.

După producerea agresiunii canine, a suferit

internări regulate la psihiatrie și a fost nevoită să-și părăsească domiciliul și

statutul social din cel de avocat în cel de menajeră sau însoțitoare de bătrâni

ca urmare a neputinței de a mai îndeplini sarcini complexe.

A arătat că prima instanță a omis să se

pronunțe asupra sechestrului asigurător solicitat a fi dispus împotriva bunurilor

mobile sau imobile ale inculpatului.

A solicitat admiterea apelului și pronunțarea

unei hotărâri legale atât pe latură penală, cât. și civilă a cauzei.

Inculpatul A.C.O. a criticat sentința pentru

nelegalitate și netemeinicia.

A arătat că în mod greșit prima instanță

a admis cererea de schimbare a încadrării juridice întrucât cadrul normativ ce reglementează

infracțiunile reținute în sarcina sa este O.U.G. nr. 55/2002, textele legale fiind

declarate neconstituționale prin Decizia nr. 903/6.07.2010 a Curții Constituționale.

A solicitat achitarea sa, în baza art.

11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

În

privința infracțiunii în care este implicată partea vătămată

J.M. a solicitat a se observa că probele administrate în cauză au dovedit lipsa

sa din țară la data săvârșirii faptei, fiind plecat în Italia.

În

acea perioadă a avut angajată o persoană în calitate de paznic

ce avea responsabilitatea de a supraveghea câinii., aceasta având obligația de a

lua măsurile necesare prevenirii atacului canin.

În

privința infracțiunii de ucidere din culpă a arătat că în

cauză există dubii cu privire la vinovăția sa și în special cu privire la câinii

care au atacat victima R.G.

Nu au fost administrate probe care să stabilească

cu certitudine că plăgile mușcate ale victimei aparțin câinilor săi.

La fața locului nu au fost prezenți martori

oculari, ci au fost audiați doar martori indirecți care au presuDUS comiterea agresiunii

victimei.

Mulajul efectuat asupra dentiției câinilor

săi a confirmat că doar unul dintre aceștia a participat la agresarea victimei.

Actele întocmite la controlul amănunțit

al exemplarelor canine nu au confirmat existența urmelor de sânge, resturi umane

sau alte elemente care să ateste agresiunea victimei.

A mai arătat că în cauză nu există probe;

certe de vinovăție, omanul de urmărire penală prezentând doar o posibilitate, nesusținutâ

de mijloace de probă, motiv față de care se impune aplicarea principiului in dubio

pro reo.

A solicitat ca în cazul în care nu vor

ii reținute celelalte motive de apel să se dispună redozarea pedepselor, întrucât

pedeapsa de 2 ani închisoare este prea aspră în raport cu faptele reținute in sarcina

sa.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, a

arătat că sumele stabilite cu titlu de despăgubiri sunt prea mari în raport cu presupusa

sa vinovăție.

A arătat că probele administrate nu confirmă

sumele acordate părților civile. cu titlu de despăgubiri, iar sumele acordate sunt

peste posibilitățile sale de plată.

Prin decizia penală nr. 30 din 28 februarie

2013 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori

s-au admis apelurile declarate de părțile civile R.N., R.P., B.L., M.S., A.I., R.E.

și B.M., precum și de inculpatul A.C.O. împotriva sentinței penale nr. 151 din 26

septembrie 2012 a Tribunalului Suceava.

S-a casat în parte sentința apelau și în

rejudecare:

S-au înlăturat din sentință dispozițiile

de aplicare a art. 81 și următoarele C. pen.

În

baza art. 86

1

, 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus

suspendarea sub supraveghere a. executării pedepsei principale și a celei accesorii

pe durata termenului de încercare de 5 ani, stabilit în conformitate cu disp.

art. 86

2

alin. (1) C. pen.

În

baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata termenului

de încercare, inculpatul A.M.C.O. trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixatei, la

Serviciul de protecție al victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe

lângă Tribunalul Suceava.

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare

de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum

și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea

locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea

fi controlate mijloacele lui de existentă.

Datele prevăzute la lit. b), c) și a) se

vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Suceava.

S-a atras atenția inculpatului asupra disp.

art. 86

4

C. pen. rap. la art. 83 și 84 C. pen.

S-au redus daunele morale acordate părții

civile B.M., de la 50.000 RON la 15.000 RON.

S-au menținut celelalte dispoziții ale

sentinței care nu sunt contrare deciziei de fată.

Cheltuielile judiciare din apel avansate

de stat au rămas în sarcina acestuia, inclusiv suma de 50 RON, reprezentând onorariul

parțial al apărătorului din oficiu, ca va fi avansată din fondurile Ministerului

Justiției către Baroul Suceava.

Examinând apelurile declarate în cauză

sub aspectul motivelor prezentate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept

ale cauzei, Curtea a constatat următoarele:

S-a constatat pe baza amplului probatoriu

administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească că prima instanță

a reținut o situație de fapt corectă, motiv pentru care Curtea și-a însușit motivarea

primei instanțe.

Astfel, în privința faptei ce a avut ca

urmare vătămarea corporală a părții vătămate B.M., s-a constatat că la data de 14

septembrie 2009, în timp ce se deplasa pe un drum dinspre R. spre ferma C., pe malul

stâng al râului Ș., partea vătămată a fost atacată de patru din câinii de pază ai

inculpatului, lăsați liberi într-un loc neîmprejmuit și neavertizat, atacul canin

provocându-i multiple leziuni corporale evidențiate în certificatul medico-legal

din 30 septembrie 2009, reexaminarea din 9 decembrie 2009 și certificatul medico

- legal din 9 februarie 2010 emise de S.M.L. Suceava, precum și actele medicale

atașate la dosarul cauzei, ce au condus la internarea acesteia în Spitalul Județean

S.I.N. Suceava, în secția ortopedie, în perioada 15 septembrie- 30 septembrie 2009

și în secția psihiatrie a aceleiași unități spitalicești în perioada 25

noiembrie -7 decembrie 2009, necesitând pentru vindecare un număr de 50 - 55 zile

de îngrijiri medicale și o invaliditate temporară de 15%, conform baremului Asiroin

pe o perioadă de un an de zile de la data examinării, respectiv 9 februarie 2010.

Situația de fapt prezentată mai sus și

reținută în mod corect de prima instanță a rezultat din plângerea și declarațiile

părții vătămate J.M., adresa Asociației Chinologice a jud. Suceava, procesul - verbal

de constatare, declarațiile martorilor H.V. și J.V., coroborate cu declarațiile:

inculpatului A.C.O.

În

ceea ce privește fapta ce a avut. ca urmare moartea victimei

R.G. s-a constatat că probatoriul administrat în cauză a dovedit fără echivoc că

la data de 2 ianuarie 2010, cei cinci câini proprietatea inculpatului lăsați liberi

într-un loc neîmprejmuit și neavertizat au atacat pe victima R.G. căruia i-au produs

multiple leziuni corporale ce au condus la deces.

Situația de fapt descrisă mai sus și reținută

de prima instanță rezultă din raportul medico -legal de necropsie din 4

ianuarie 2010, certificatul medico-legal constatator al decesului victimei R.G.

din 4 ianuarie 2010 ambele înscrisuri eliberate de S.M.L. Suceava, procesul - verbal

de cercetare la fața locului și de recercetare cu planșele foto aferente, raportul

de constatare tehnico -științifică, procesele - verbale cie examinare criminalistica,

adresa Asociației Chinologice a jud. Suceava, procesul - verbal de constatare a

elementelor de avertizare cu privire la existența câinilor periculoși în zonă, declarațiile

martorilor R.N.i, R.P., A.I., M.G., B.G., P.G., P.C., P.M., C.G., P.A. coroborate

cu declarațiile inculpatului.

S-a arătat că din probatoriul testimonial

administrat în cauză ce%se coroborează cu procesele - verbale de cercetare la fața

locului și planșele fotografice, actele medico - legale întocmite în cauză, procesele

- verbale de

examinare criminalistică și raportul de

constatare tehnico - științifică a rezultat cu » certitudine că inculpatul este

proprietarul unui ioz ia locul numit „Cot de grădină", obiectiv a cărui pază

este realizată de 6 exemplare canine din rasa boxer și Pit Bull pe care le-a lăsat

libere într-o zonă n împrejmuită și neavercizată fapt ce a înlesnit atacurile comise

la data de 14 septembrie 2009 asupra părții vătămate I.M. și din 2 ianuarie 2010

asupra victimei R.G.

S-a arătat că potrivit dispozițiilor legale

ce reglementează regimul de deținere a acestei rase canine, proprietarul avea obligația

să înregistreze câinii la. Asociația chinoîogică română, să inscripționeze în mod

vizibil avertismentul „Câine periculos sau „Câine agresiv''', să depună la sediul

poliției în a cărei rază se afla situat imobilul în care este deținut camele o adeverință

în fotocopie eliberată de Asociația chinologică română privind categoria din care

face parte câinele, precum și o adeverință pe proprie răspundere, accesul câinilor

pe drumurile publice și pe căile de acces către acestea fiind permis doar dacă aceștia

poartă botniță sau sunt ținuți în zgardă și lesă și să sterilizeze câinii de luptă

și de atac.

Din probatoriul administrat în cauză rezultă

că inculpatul A.C.O. nu a respectat dispozițiile legale mai sus prezentate, situație

ce rezultă parțial din însăși declarațiile sale prin care inițial recunoaște că

cele 6 exemplare canine erau libere într-un ioc neîmprejmuit și neavertizat asupra

existenței pericolului de câini agresivi.

S-a arătat că prin motivele de apel, inculpatul

invocă faptul că nu a fost prezent în țară la data producerii atacului canin și

câ responsabilitatea atacului nu-i aparține, încercând astfel să plaseze vinovăția

sa persoanelor ce se ocupau de paza iazului.

Curtea, având în vedere că inculpatul A.C.O.

este proprietarul exemplarelor canine periculoase, precum, și faptul că acestuia

îi incumbau obligațiile legale mai sus menționate, a apreciat ca fiind neîntemeiate

motivele de apel prin care încearcă transferul de vinovăție către alte persoane.

Curtea a constatat că prima instanță a

reținut o încadrare juridică corectă a faptelor inculpatului și câ declararea dispozițiilor

art. 11 din O.U.G. nr. 55/2002 ca neconstituționale prin Decizia nr. 903/2010 a

Curții Constituționale nu prezintă relevanță juridică, atât timp cât faptele imputate

prin actul de sesizare întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prev.

de art 184 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 178 alin. (2) C. pen.

Faptele inculpatului de a nu lua măsurile

legale și cele de prevedere în legătură cu exemplarele canine periculoase și lăsarea

acestora în libertate într-o zonă neîmprejmuită și neavertizată, atitudine ce a

înlesnit atacul canin din data de 14 septembrie 2009 asupra părții vătămate J.M.

căreia i-au fost cauzate leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un număr

de 50 - 55 zile de îngrijiri medicale și o incapacitate de muncă temporară de 15%,

conform baremului A., și atacul comis din 2 ianuarie 2010 asupra victimei R.G. căreia

i-au fost cauzate leziuni corporale grave ce au condus la deces, întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. și

art. 178 alin. (2) C. pen., așa cum în mod corect a reținut prima instanță,

Curtea a constatat că în cauză nu există

elemente care să conducă la aplicarea principiului in dubio pro reo invocat de inculpat,

probele administrate dovedind fără echivoc faptele și vinovăția acestuia.

S-a arătat că stabilind în mod corect vinovăția

inculpatului și încadrarea juridică a faptelor, prima instanță i-a aplicat pedepse

ce au fost individualizate cu respectarea criteriilor prev. de art. 72 C. pen.,

respectiv au fost avute în vedere natura și gravitatea faptelor, împrejurările și

modalitatea de comitere, urmarea produsă, precum și persoana acestuia care este

infractor primar.

Curtea a apreciat că prima instanță a aplicat

inculpatului pedepse ce au fost judicios individualizate menite să-și atingă scopurile

prevăzute de lege așa încât în cauză nu se impune efectuarea unei noi individualizări

prin majorarea sau reducerea pedepselor,

S-a constatat că în cauză nu există împrejurări

care să constituie circumstanțe atenuante judiciare în favoarea inculpatului A.C.O.,

situația personală a acestuia precum și conduita socială anterioară comiterii faptelor

constituind deja un criteriu de individualizare a pedepsei, avută în vedere de prima

instanță.

Având în vedere că de la data producerii

primului atac canin din data de 14 septembrie 2009 despre care inculpatul a avut

cunoștința până la cel de-al doilea atac din 2 ianuarie 2010 soldat cu moartea unei

persoane, inculpatul A.C.O. nu a luat ni ci o măsură de a preîntâmpina producerea

unor asemenea evenimente, manifestând dezinteres față de valorile sociale ocrotite

de legea penală. Curtea a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepsei nu poate

fi realizat prin suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante, ci doar

prin instituirea unor măsuri și obligații în sarcina acestuia, prin intermediul

instituției suspendării condiționate sub supraveghere.

La alegerea unei asemenea modalități de

executare a pedepsei, Curtea a avut în vedere și natura infracțiunilor, pericolul

social al acestora precum și conduita procesuală a inculpatului A.C.O., concluzionând

că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin suspendarea executării

pedepsei sub supraveghere și fixarea unor obligații dintre cele prevăzute la

art. 86

3

alin. (1) C. pen., pe durata unui termen de încercare fixat

conform art. 86 alin. (1) C. pen., cu atragerea atenției asupra disp. art. 86

4

C. pen., raportat la art. 83 și 84 C. pen.

În

ceea ce privește latura civilă a cauzei, Curtea, a constatat

că sumele acordate moștenitorilor defunctului R.G. cu titlu de despăgubiri materiale

și morale au fost corect stabilite de prima instanță.

Astfel, la stabilirea despăgubirilor materiale

acordate părților civile R.N.I. și R.P. cu titlu de cheltuieli de înmormântare a

victimei și a oficiilor religioase ulterioare, prima instanță a avut în vedere atât

declarațiile celor două părți civile, cât și ale martorilor T.M. B.M., P.E. și P.G.,

precum și declarația autentificată a martorului U.M.

Cu privire la daunele morale acordate părților

civile, moștenitori ai defunctului R.G., Curtea a apreciat că sumele stabilite de

prima instanță constituie o justă și echitabilă reparație a prejudiciului moral

încercat de acestea.

Curtea a reținut că decesul victime; R.G.

a prilejuit părților civile o suferință psihică și morală, insă a apreciat compensația

pecuniară acordată de prima instanță cu titlu de despăgubiri morale ca fiind o judicioasă

reparație a acestui prejudiciu.

S-a arătat că dauna morală reprezintă o

compensație acordată părților civile pentru prejudiciul -moral încercat ce nu trebuie

să constituie pentru acestea un prilej de îmbogățire fără just temei.

Chiar dacă suma de câte 20.000 RON stabilită

cu titlu de despăgubiri morale în favoarea fiecărei părți civile în parte, este

apreciată de părți ca fiind neîndestulătoare pentru acoperirea prejudiciului încercat

de acestea prin moartea victimei. Curtea a avut în vedere că despăgubirile morale

globale acordate părților civile se ridică la suma de 120.000 RON sumă aptă de a

constitui o justă și echitabilă reparație a prejudiciului morai, așa încât a apreciat

câ în cauză nu se impune majorarea sau diminuarea cuantumului despăgubirilor morale

acordate părților civile.

În ceea ce privește despăgubirile civile

acordate părții civile B.M., Curtea a apreciat că despăgubirile materiale au fost

corect apreciate pe baza înscrisurilor depuse la dosar și. a declarațiilor martorilor

J.D. și A.M.I.

Curtea, contrar celor reținute de prima

instanță, a apreciat câ față de numărul de zile de îngrijiri medicale reținut în

certificatele medico - legale emise în cauză, respectiv 50-55 zile, cuantumul damelor

morale acordate acestei părți civile este prea mare și nu justifică o asemenea îeoarație

patrimonială.

Fără a contesta suferințele psihice și

fizice încercate de partea vătămată B.M. ca urmare a atacului canin din data de

14 septembrie 2009, soldat cu vătămarea corporală a acesteia, internare medicală

repetată și necesitatea acordării unui număr de 50 - 55 zile de îngrijiri medicale

pentru vindecare cu o incapacitate temporară de muncă de 15%, conform baremului

A. pe o perioadă de un an de zile de la data examinării, Curtea a apreciat că suma

stabilită de prima instanță cu titlu de aaune morale nu respectă o justă și echitabilă

reparație ci tinde spre o îmbogățire fără justă cauză.

S-a constatat că în cauză nu s-a făcut

dovada unei legături intre urmările produse de atacul canin și schimbarea statutului

social și profesional a părții civile așa cum susține aceasta prin motivele de apel.

Pentru motivele prezentate, Curtea a apreciat

că în cauză se impune diminuarea cuantumului despăgubirilor morale acordate acestei

părți civile la un cuantum care să reflecte în mod real acest prejudiciu moral.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

inculpatul A.C.O. și părțile civile B.M., R.N., R.P., B.L., M.S., A.I. și R.E.

Recurentul inculpat a criticat hotărârea

instanței de apel cu privire la greșita schimbare a încadrării juridice în infracțiunile

de vătămare corporală din culpă și ucidere din culpă și cu privire la reținerea

vinovăției acestuia, susținând că la data atacului asupta părții vătămate B.M. se

afla în Italia că perimetrul în care se afla iazul era împrejmuit, iar câinii se

aflau în grija paznicului care poartă toată responsabilitatea faptelot săvârșite.

A invocat cazul de casare prev. de art.

385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

Recurentele părții civile au criticat hotărârea

instanței de apel cu privire la cuantumul daunelor morale și cu privire la individualizarea

pedepsei inculpatului.

Recursurile declarate sunt nefomdate.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului

rezultă că decizia atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel Suceava la data de

28 februarie 2013, fiind astfel aplicabile prevederile Legii nr. 2/2013.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o nouă

limitare a devoluției recursului în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate,

iar altele au fost modificate substanDial sau incluse în sfera de aplicare a motivului

de recurs prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen.,

intenția legiuitorului fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni

de drept.

Prin modificările aduse de această lege,

intrată în vigoare la data de 15 februarie 2013, legiuitorul a înțeles să elimine

din cuprinsul cazurilor de casare, situațiile în care s-au aplicat pedepse greșit

individualizate, așa încât, după modificările menționate, temeiul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., poate fi invocat doar atunci când

s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În

ce privește motivul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., se constată că acesta nu a suferit nicio modificare

prin Legea nr. 2/2013 însă potrivit art. 385 alin. (3) C. proc. pen. a fost exclus

din categoria motivelor de recurs care se iau în examinare din oficiu.

În

cauza de față, atât inculpatul cât și părțile civile au invocat

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen.

În

ce privește recursurile declarate de părțile civile, acestea

au criticat hotărârea instanței de apel cu privire la cuantumul daunelor morale

pe care le apreciază ca fiind neîndestulătoare și cu privire la individualizarea

pedepsei inculpatului sub aspectul modalității de executare.

Critica privind stabilirea cuantumuJui

daunelor morale de către instanța de apel nu reprezintă un motiv de nelegalitate,

așa încât nu se circumscrie cazului de casare prevăzut de pct. 17

2

al

art. 385

9

C. proc. pen., iar în ce privește pedeapsa aplicată inculpatului,

față de modificările aduse la pct. 14 al aceluiași art., motivul poate fi invocat

doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin urmare, recursurile declarate de părțile

civile B.M., R.N., R.P., B.L., M.S., A.I. și R.E. sunt  nefondate și urmează a fi

respinse în baza art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi respins.

În

ce privește motivele invocate de inculpat, vizând greșita

schimbare a încadrării juridice și greșita reținere a vinovăției sale, se constată

că nu se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385

2

pct. 17 C.

proc. pen. Potrivit acestui text de lege, sunt supuse casării, hotărârile contrare

legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii.

În cauza de față se constată că cele două

critici ale inculpatului vizează eroarea gravă de fapt având drept consecință pronunțarea

unei soluții greșite de condamnare a inculpatului, reglementată anterior intrării

în vigoare a Legii nr. 2/2013 de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., și

nu un motiv de nelegalitate, astfel cum se prevede la pct. 17

2

al aceluiași

text de lege.

Întrucât

prin intrarea în vigoaie a Legii nr. 2/2013,

pct. 18 al art. 385

9

C. proc. pen. a fost abrogat, eroarea gravă de fapt

nu mai poate fi luată în discuție de instanța de recurs.

Prin urmare Înalta Curte constată că și

recursul declarat de inculpat este nefondat și în baza art. 385 pct. 1 lit. b)

C. proc. pen. urmează a fi respins.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate recursurile declarate

de inculpatul A.C.O. și părțile civile B.M., R.N.I., R.P., B.L., M.S., A.I., R.E.

împotriva deciziei penale nr. 30 din 28 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentele părți civile la plata

sumei de câte 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

până la prezentarea apărătorlui ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 14 noiembrie 2013.