Associated Society of Locomotive Engineers și Firemen (aslef) împotriva Regatului Unit

Reclamantul este un sindicat, reprezentând în principal șoferi de tren pe căile ferate ale Regatului Unit. Fondat în 1880, are aproximativ 18.000 de membri și majoritatea șoferilor de tren sunt membri ai ASLEF. Este un sindicat independent. Diferitele companii din rețeaua feroviară a Regatului Unit nu operează un „shop închis” și lucrătorii feroviari, inclusiv șoferii, sunt liberi să se alăture ASLEF sau alte sindicate sau să nu se alăture la un sindicat deloc.

Regulile sale prevăd că obiectele sale includ, precum și reglementarea relațiilor dintre lucrători și angajatori și protejarea bunăstării membrilor și a industriei, că acesta „acționează în avansarea mișcării muncii în general către o societate socialist [art. 3.1 vii] și „promova și dezvoltă și promulgă politici pozitive în ceea ce privește egalitatea de tratament în industriile noastre și ASLEF, indiferent de sex, orientare sexuală, stare civilă, religie, credință, culoare, rasă sau origine etnică” [art. 3.1 viii)]. În 1978, Adunarea Anuală a Delegaților („AAD”) a ASLEF, organismul său de guvernare, a hotărât, în conformitate cu art. 14 litera (a) din normele ASLEF, că „aceasta AAD este preocupată de creșterea activiștilor și grupurilor fasciști care îi instruiesc Comitetul executiv să campagne cu fericire pentru a expune cu fericire politicile neobișnuite ale partidelor politice, cum ar fi Frontul Național”.

8. În februarie 2002, dl Lee (membrele Partidului Național Britanic, de drept, de drept, (BNP), cunoscut anterior sub numele de Front Național) a solicitat aderarea la ASLEF și a fost acceptat. În aprilie 2002, dl Lee a fost candidat la alegerile locale de la Bexley pentru BNP. La 17 aprilie 2002, un ofițer sindical ASLEF a trimis un raport secretarului general cu privire la dl Lee, atașând informații că dl Lee a fost activist în BNP, a dat prospecte antiislamice îmbrăcate ca preot și că în 1998 a fost candidat pentru BNP din Newham.

Raportul a inclus un articol scris de dl Lee for Spearhead (revista BNP) și un fax al Consiliului Bexley pentru egalitate racială, care a afirmat că dl Lee a hărțuit în mod serios pamfleteeri anti-nazii, inclusiv să facă poze cu privire la ele, să-și ia numărul de mașini, să facă gesturi de tăiere a gâtului și să urmărească o femeie din mașina sa și, în mod vizibil, să noteze adresa ei de acasă, chestiile care au fost raportate poliției. 10. La 19 aprilie 2002, o reuniune a Comitetului Executiv al ASLEF a votat în unanimitate pentru expulzarea domnului Lee, care a fost atât de informat printr-o scrisoare din 24 aprilie 2002, care a declarat că aderarea sa la BNP este incompatibilă cu aderarea la ASLEF, că el ar fi probabil să aducă uniunea în dezput și că este împotriva obiectelor uniunii.

11. La 20 februarie 2003, dl Lee a făcut apel împotriva expulzării și a fost informat că o audiere va avea loc la 13 martie 2003. La 13 martie 2003, el a declarat că nu va participa. La 13 martie 2003, Comitetul de apel al ASLEF s-a întâlnit și a respins apelul său. 12. La 18 mai 2002, AAD a hotărât "cu privire la aderarea la BNP sau la organizația fascistă similară este incompatibilă cu faptul de a fi membru al ASLEF, astfel cum este stabilit în temeiul articolului 5-Obiecte.

Prin urmare, orice membru al BNP care este membru al ASLEF sau care solicită aderarea la ASLEF va fi eliminat din aderarea sau refuzul de aderare." Normele au fost modificate în consecință pentru a citi art. 4.1 litera (d): „Nimeni nu va fi admis în aderarea ASLEF dacă, prin alegere, sunt membri ai, susținători sau simpatizatori ai organizațiilor care se opun diametric obiectelor uniunii, cum ar fi o organizație fascistă.” 13. Între timp, dl Lee a interzis procedurile în cadrul Tribunalului pentru ocuparea forței de muncă („ET”) în ceea ce privește expulzia sa, pe baza articolului 174 din Legea privind sindicatul și relațiile de muncă (Consolidarea) 1992 („punctul 174”), care interzice sindicatele să excludă o persoană sau să expulze un membru în întregime sau în orice măsură din cauza faptului că individul este sau a fost membru al unui partid politic.

ET a constatat în favoarea dlui Lee la 21 mai 2003. Reclamantul a apelat la Tribunalul de Apel pentru Ocuparea forței de muncă („EAT”), care la 10 martie 2004 a constatat că primul ET a căzut în greșeli grave de drept, a anulat decizia și a trimis-o la un al doilea ET. 14. EAT a considerat că ar putea fi contrus art. 174 fără necesitatea de a recurge la art. 11. Acesta a remarcat argumentele părților, inclusiv a se bazat pe decizia din Cheall v. Regatul Unit (nr. 10550/83, Comm. dec. 13.5.85, D.R. 42, p. 178) și a continuat: „Așa cum am indicat [consiliul pentru solicitant] acceptă că nu suntem în măsură să acordăm o declarație de incompatibilitate, pe de o parte...

Însă este clar, de asemenea, că existența chiar a unor afirmații concurente în temeiul articolului 11 (declarând că ar părea să-și aducă seama, în privința autorităților, că, absentul unui caz de prejudecată asupra supraviețuirii, în acest caz [dreapta reclamantului] de asociere negativă pentru Uniune și membrii săi ar părea mai probabil să treacă peste dreptul de asociere a afirmat [Dl Lee]) ne face mai oportun să încercăm să rezolvăm construcția statutului fără a face referire la aceste drepturi concurente.

[Counsel pentru reclamant], în timp ce își reservă poziția, nu discordează din acest cursul, și [counsel pentru dl Lee] a declarat că a înțeles și, într-adevăr, a acceptat că acest lucru a fost asumat în [favoarea sa] că există cel puțin un drept argumentabil la art. 11, cum ar fi afirmat el.” 15. Concluzia EAT cu privire la sensul sectiunii 174 a fost că o uniune ar putea fi un motiv legitim de expulsie asupra comportamentului membrului expulzat atâta timp cât această conduită nu a fost faptul de a fi membru al unui partid politic. Acesta a constatat că o uniune nu se poate baza pe conduită care este „un act necesar în scopul de a fi sau continuă să fie membru” (la punctul 29 din hotărârea sa).

Acesta a respins în mod specific prezentarea avansată de către reclamant care a inclus în conceptul de aderare (și, prin urmare, echivalent cu conducerea pe care uniunea nu a fost autorizată să se bazeze) a fost condusă ca membru sau în calitate de membru a unui partid politic (punctul 28.5 din hotărârea EAT). 16. Un al doilea ET a susținut încă o dată plângerea dlui Lee prin decizia pronunțată la 6 octombrie 2004. Acesta a respins apărarea reclamantului că expulzia dlui Lee a fost în întregime atribuibilă conduitei sale (în afară de faptul că este membru al BNP) în sensul articolului 174, susținând că expulziarea a fost „în primul rând din cauza aderării sale la BNP” (punctul 25 din hotărârea sa).

17. Reclamantul nu a apelat la EAT împotriva a doua decizie a ET. 18. În consecința celei de-a doua decizii ale ET, reclamantul a fost obligat să readmită domnul Lee ca membru al Uniunii, încălcând propriile norme în acest sens. Dacă reclamantul nu ar fi readmit-o pe dl Lee, ar fi fost în măsură să-i plătească compensarea în suma considerată justă și echitabilă (sub rezerva unui minim statutar, în prezent, de peste 8.600 euro (EUR), fără limite superioare). Chiar dacă a reaprobat-o pe dl Lee, reclamantul rămâne expus unei cereri de compensare de la dl Lee în sumă, astfel cum ET consideră justă și echitabilă, dar supus unei limite superioare de aproximativ 94.200 EUR. Se pare că dl Lee nu a formulat o astfel de cerere.

19. Secțiunea 174 din Legea din 1992 privind Uniunea și Relațiile de Muncă (Consolidare): (1) Un individ nu poate fi exclus sau expulsat dintr-un sindicat, cu excepția cazului în care excluderea sau expulzarea este permisă de prezenta secțiune. (2) Excluderea sau expulzarea unui individ dintr-un sindicat este permisă de prezenta secțiune în cazul în care (și numai în cazul în care) – ... (d) excluderea sau expulziarea este în întregime atribuibilă conduitei sale…

(3) În sensul subsecțiunea 2 litera (d) „conduce”, în raport cu un individ, nu include – (a) ființa sau încetarea să fie sau a fost sau a încetat să fie – (...) (iii) un membru al unui partid politic, sau ...” 20. După decizia celui de-al doilea ET în cazul dlui Lee, secțiunea 174 a fost modificată (cu efect de la 31 decembrie 2004) pentru a citi după cum urmează (înca o parte importantă numai): „(1) Un individ nu poate fi exclus sau expulsat dintr-un sindicat, cu excepția cazului în care excluderea sau expulzarea este permisă de prezenta secțiune. (2) Excluderea sau expulzarea unei persoane dintr-un sindicat este permisă de prezenta secțiune în cazul în care (și numai în cazul în care) – (...) (d) excluderea sau expulzarea este în întregime atribuibilă de comportamentul său (altul decât conduita exclusă) și comportamentul la care este atribuibilă integral sau în principal nu este o conduită protejată…

(3) În sensul subsecțiunii (2) d) „conduct exclus”, în ceea ce privește un individ, mijloacele – (a) conduită care constă în a fi sau a înceta să fie sau a fost sau a încetat să fie un membru al unui alt sindicat (b) conduită care constă în a fi sau a încetat să fie, sau a fost sau a încetat să fie, angajat de un angajator anume sau într-un anume loc, sau (c) conduită la care se aplică secțiunea 65 (conduct pentru care un angajator nu poate fi disciplinat de un sindicat) sau se aplică dacă trimiterile din această secțiune la un sindicat care sunt relevante în sensul acestei secțiuni au fost trimiteri la orice sindicat. (4A) În sensul subsecțiunea (2) d) „conducta protejată” este comportamentul care constă în a fi sau a înceta să fie, sau a fost sau a încetat să fie, un membru al unui partid politic.

(4B) conduita care constă în activitățile întreprinse de un individ ca membru al unui partid politic nu este conduită în conformitate cu subsecțiunea (4A).” 21. Secțiunea 177 alineatul (1) litera (b) prevede că „conducta” include declarații, acte și omisiuni.” 22. art. 5 din Carta Socială Europeană din 1961 prevede următorul „drept de organizare”: „Cu scopul de a asigura sau de a promova libertatea lucrătorilor și angajatorilor de a forma organizații locale, naționale sau internaționale pentru protecția intereselor lor economice și sociale și de a adera la aceste organizații, părțile contractante se angajează că legislația națională nu este de a afecta, nici nu se aplică astfel încât să afecteze această libertate.

În măsura în care garanțiile prevăzute în prezentul articol se aplică poliției se stabilesc prin legile sau regulamentele naționale.

Principiul care reglementează aplicarea membrilor forțelor armate ale acestor garanții și măsura în care acestea se aplică persoanelor din această categorie se stabilesc în mod egal prin legile sau regulamentele naționale.” 23. În acest context, Comitetul European al Drepturilor Sociale al Consiliului Europei (denumit anterior „Comitetul de experți independenți”, care este organismul de supraveghere al Carta Socială Europeană din 1961, a luat în considerare în numeroase ocazii articolele 174-177 din Legea din 1992. Preocuparea față de interferența de la secțiunea 174 în dreptul sindicatului de a-și fixa propriile norme și de a-și alege membrii a fost exprimată de Comitetul în concluziile XIII-3, p. 109; Concluziile XV-1 p. 629; și în noiembrie 2002, Concluziile XVI-1, p. 684 în cazul în care a deținut: „Secțiunea 174 din Legea din 1992 limitează motivele pentru care o persoană poate fi refuzată admiterea sau expulzată dintr-un sindicat în măsura în care constituie o restricție excesivă a drepturilor unui sindicat pentru a-și determina condițiile de aderare și depășește ceea ce este necesar pentru a asigura dreptul individual de a adera la un sindicat … Comitetul concluzionează că, având în vedere dispozițiile Sindicatului și Relațiile de Muncă (Legea de Consolidare) 1992 menționată mai sus (secțiunea 15, secțiunea 65, 174 și 226),

situația în Regatul Unit nu este conformă cu art. 5 din Carta” 24. În concluziile XVII-1 (2004), Regatul Unit a concluzionat din nou că Regatul Unit nu era în conformitate cu art. 5 din Carta, întrucât secțiunea 174 constituia o restricție excesivă a dreptului sindicatului de a determina condițiile lor de aderare. 25. Libertatea de asociere (OIT) a dreptului de organizare a Convenției, 1948 (n. 87) prevede, printre altele: „Partea I. Libertatea de asociere ... art. 2 Lucrătorii și angajatorii, fără nicio distincție, au dreptul de a stabili și, numai sub rezerva normelor organizației în cauză, de a se alătura organizațiilor proprii alegeri fără autorizații anterioare.”

5. The applicant is a trade union, representing mainly train drivers on the United Kingdom's railways. Founded in 1880, it has some 18,000 members and most train drivers are members of ASLEF. It is an independent trade union. The various companies on the United Kingdom rail network do not operate a “closed shop” and railway workers, including drivers, are free to join ASLEF or other unions or not to join a union at all. 6. Its Rules provide that its objects include, as well as regulating relations between workers and employers and protecting the welfare of members and the industry, that it “assist in the furtherance of the labour movement generally towards a Socialist society (Rule 3.1(vii) and to “promote and develop and enact positive policies in regard to equality of treatment in our industries and ASLEF regardless of sex, sexual orientation, marital status, religion, creed, colour, race or ethnic origin” (Rule 3.1(viii)).

7. In 1978 the Annual Assembly of Delegates(“AAD”) of ASLEF, its governing body, resolved, pursuant to rule 14(a) of ASLEF rules, that "this AAD being concerned with the rise of Fascist activists and groups instruct the Executive Committee to campaign vigorously to expose the obnoxious policies of political parties such as the National Front." 8. In February 2002, a Mr Lee (a member of the far-right, lawful, British National Party ('BNP'), previously known as the National Front) applied for membership in ASLEF and was accepted. In April 2002 Mr Lee stood as a candidate in the local elections in Bexley for the BNP. 9. On 17 April 2002 an ASLEF trade union officer sent a report to the General Secretary concerning Mr Lee, attaching information that Mr Lee was an activist in the BNP, had handed out anti-Islamic leaflets dressed as a priest and that in 1998 he had stood as a candidate for the BNP in Newham.

The report included an article written by Mr Lee for Spearhead (the BNP magazine) and a fax from Bexley Council for Racial Equality stating that Mr Lee had seriously harassed Anti-Nazi League pamphleteers, including taking pictures of them, taking their car numbers, making throat-cutting gestures and following one woman in his car and visibly noting her home address, which matters had been reported to the police. 10. On 19 April 2002, an Executive Committee meeting of ASLEF voted unanimously to expel Mr Lee, who was so informed by a letter of 24 April 2002, which stated that his membership of the BNP was incompatible with membership with ASLEF, that he was likely to bring the union into disrepute and that he was against the objects of the union.

11. Mr Lee appealed against the expulsion and was informed that a hearing would take place on 13 March 2003. On 20 February 2003, he stated that he would not attend. On 13 March 2003, the Appeals Committee of ASLEF met and rejected his appeal. 12. On 18 May 2002, AAD resolved "that membership of the BNP or similar Fascist organisation is incompatible with being a member of ASLEF as determined under Rule 5-Objects.

Therefore any members of BNP who are members of, or apply for membership, of ASLEF shall be removed from membership or refused membership." The rules were changed accordingly to read: Rule 4.1(d): “No person shall be admitted into membership of ASLEF if by choice they are members of, supporters of, or sympathisers with, organisations which are diametrically opposed to the objects of the union, such as a fascist organisation.” 13. In the meantime, Mr Lee had brought proceedings in the Employment Tribunals ('ET') in respect of his expulsion, on the basis of section 174 Trade Union and Labour Relations (Consolidation) Act 1992 ('section 174'), which prohibits trade unions from excluding a person or expelling a member wholly or to any extent on the ground that the individual is or was a member of a political party.

The ET found in favour of Mr Lee on 21 May 2003. The applicant appealed to the Employment Appeal Tribunal ('EAT'), which on 10 March 2004 found that the first ET had fallen into serious errors of law, quashed the decision and remitted it to a second ET. 14. The EAT considered that it could construe section 174 without the need to resort to Article 11. It noted the parties' submissions, including the applicant's reliance on the decision in Cheall v. the United Kingdom (no. 10550/83, Comm. Dec. 13.5.85, D.R. 42, p. 178) and continued: “As we have indicated [counsel for the applicant] accepts that we are not in a position to grant a declaration of incompatibility, on the one hand...

But it is also clear to us that the very existence of competing claims under Article 11 (albeit that it would seem to us, on the authorities, that, absent a case of prejudice to livelihood, in this case [the applicant's] right of negative association for the Union and its members would seem likely to override the asserted right of association of [Mr Lee]) renders it more appropriate for us to seek to resolve the construction of the statute without reference to those competing rights.

[Counsel for the applicant], while reserving his position, does not dissent from that course, and [counsel for Mr Lee] said that he understood, and indeed accepted that it was thereby being assumed in [his favour] that there is at least arguable an Article 11 right, such as he asserts.” 15. The EAT's conclusion on the meaning of section 174 was that a union could rely as a legitimate ground for expulsion on the conduct of the expelled member so long as that conduct was not the fact of being a member of a political party. It found that a union could not rely on conduct which was a “necessary act for the purpose of being or continuing to be a member” (at paragraph 29 of its judgment).

It specifically rejected the submission advanced by the applicant that included in the concept of membership (and thus amounting to conduct on which the union was not permitted to rely) was conduct as a member, or in the capacity as a member, of a political party (paragraph 28.5 of the EAT judgment). 16. A second ET again upheld Mr Lee's complaint by way of decision promulgated on 6 October 2004. It rejected the applicant's defence that Mr Lee's expulsion was entirely attributable to his conduct (apart from the fact of membership of the BNP) for the purpose of section 174, holding that the expulsion was “primarily because of his membership of the BNP” (paragraph 25 of its judgment). 17. The applicant did not appeal to the EAT against the second decision of the ET.

18. In consequence of the second decision of the ET, the applicant has been obliged to re-admit Mr Lee to the membership of the Union. It is in breach of its own Rules in so doing. Had the applicant not re-admitted Mr Lee, it would have been liable to pay him compensation in such sum as the ET considered just and equitable (subject to a statutory minimum of, currently, just over 8,600 euros (EUR), with no upper limit). Even though it has re-admitted Mr Lee, the applicant remains exposed to an application from Mr Lee for compensation in such sum as the ET considers just and equitable but subject to an upper limit of around EUR 94,200. It does not appear that Mr Lee has made any such application.

19. Section 174 of the Trade Union and Labour Relations (Consolidation) Act 1992 reads in relevant part: (1) An individual shall not be excluded or expelled from a trade union unless the exclusion or expulsion is permitted by this section. (2) The exclusion or expulsion of an individual from a trade union is permitted by this section if (and only if) – ... (d) the exclusion or expulsion is entirely attributable to his conduct… (3) For purposes of subsection 2(d) 'conduct,' in relation to an individual, does not include – (a) his being or ceasing to be, or having been or ceased to be - (...) (iii) a member of a political party, or ...” 20. Subsequent to the decision of the second ET in Mr Lee's case, section 174 was amended (with effect from 31 December 2004) to read as follows (again in material part only): “(1) An individual shall not be excluded or expelled from a trade union unless the exclusion or expulsion is permitted by this section.

(2) The exclusion or expulsion of an individual from a trade union is permitted by this section if (and only if) – (...) (d) the exclusion or expulsion is entirely attributable to conduct of his (other than excluded conduct) and the conduct to which it is wholly or mainly attributable is not protected conduct… (3) For purposes of subsection (2)(d) “excluded conduct,” in relation to an individual, means – (a) conduct which consists in his being or ceasing to, or having been or ceased to be, a member of another trade union (b) conduct which consists in his being or ceasing to be, or having been or ceased to be, employed by a particular employer or at a particular place, or (c) conduct to which section 65 (conduct for which an employer may not be disciplined by a union) applies or would apply if the references in that section to the trade union which is relevant for the purposes of that section were references to any trade union.

(4A) For the purposes of subsection (2)(d) “protected conduct” is conduct which consists in the individual's being or ceasing to be, or having been or ceased to be, a member of a political party. (4B) conduct which consists of activities undertaken by an individual as a member of a political party is not conduct falling within subsection (4A). ..” 21. Section 177(1)(b) provides that “'conduct' includes statements, acts and omissions.” 22. Article 5 of European Social Charter 1961 provides for the following “right to organise”: “With a view to ensuring or promoting the freedom of workers and employers to form local, national or international organisations for the protection of their economic and social interests and to join those organisations, the Contracting Parties undertake that national law shall not be such as to impair, nor shall it be so applied as to impair, this freedom.

The extent to which the guarantees provided for in this Article shall apply to the police shall be determined by national laws or regulations. The principle governing the application to the members of the armed forces of these guarantees and the extent to which they shall apply to persons in this category shall equally be determined by national laws or regulations.” 23. In that context, the European Committee of Social Rights of the Council of Europe (formerly the “Committee of Independent Experts”, which is the supervisory body of the European Social Charter 1961 has given consideration on numerous occasions to sections 174-177 of the 1992 Act.

Concern with the interference by section 174 in the right of trade unions to fix their own rules and choose their own members was expressed by the Committee in Conclusions XIII-3, p. 109; Conclusions XV-1 p. 629; and in November 2002, Conclusions XVI-1, p. 684 where it held: “Section 174 of the 1992 Act limits the grounds on which a person may be refused admission to or expelled from a trade union to such an extent as to constitute an excessive restriction on the rights of a trade union to determine its conditions for membership and goes beyond what is required to secure the individual right to join a trade union…

The Committee concludes that, in light of the provisions of the Trade Union and Labour Relations (Consolidation Act) 1992 referred to above (sections 15, 65, 174 and 226A) the situation in the United Kingdom is not in conformity with Article 5 of the Charter” 24. In Conclusions XVII-1 (2004) it again concluded that the United Kingdom was not in conformity with Article 5 of the Charter as section 174 constituted an excessive restriction on trade unions' right to determine their membership conditions. 25. The (ILO) Freedom of Association and Protection of the Right to Organise Convention, 1948 (no. 87) provides, inter alia: “Part I. Freedom of Association ... Article 2 Workers and employers, without distinction whatsoever, shall have the right to establish and, subject only to the rules of the organisation concerned, to join organisations of their own choosing without previous authorisation.”