CASE OF ASSOCIATED SOCIETY OF LOCOMOTIVE ENGINEERS AND FIREMEN (ASLEF) v. THE UNITED KINGDOM

Reclamantul este un sindicat, reprezentând în principal șoferi de tren pe căile ferate ale Regatului Unit. Fondat în 1880, are aproximativ 18.000 de membri și majoritatea șoferilor de tren sunt membri ai ASLEF. Este un sindicat independent. Diferitele companii din rețeaua feroviară a Regatului Unit nu operează un „shop închis” și lucrătorii feroviari, inclusiv șoferii, sunt liberi să se alăture ASLEF sau alte sindicate sau să nu se alăture la un sindicat deloc. Regulile sale prevăd că obiectele sale includ, precum și reglementarea relațiilor dintre lucrători și angajatori și protejarea bunăstării membrilor și a industriei, că acesta „acționează în avansarea mișcării muncii în general către o societate socialist [art. 3.1 vii] și „promova și dezvoltă și promulgă politici pozitive în ceea ce privește egalitatea de tratament în industriile noastre și ASLEF, indiferent de sex, orientare sexuală, stare civilă, religie, credință, culoare, rasă sau origine etnică” [art. 3.1 viii)]. În 1978, Adunarea Anuală a Delegaților („AAD”) a ASLEF, organismul său de guvernare, a hotărât, în conformitate cu art. 14 litera (a) din normele ASLEF, că „aceasta AAD este preocupată de creșterea activiștilor și grupurilor fasciști care îi instruiesc Comitetul executiv să campagne cu fericire pentru a expune cu fericire politicile neobișnuite ale partidelor politice, cum ar fi Frontul Național”. 8. În februarie 2002, dl Lee (membrele Partidului Național Britanic, de drept, de drept, (BNP), cunoscut anterior sub numele de Front Național) a solicitat aderarea la ASLEF și a fost acceptat. În aprilie 2002, dl Lee a fost candidat la alegerile locale de la Bexley pentru BNP. La 17 aprilie 2002, un ofițer sindical ASLEF a trimis un raport secretarului general cu privire la dl Lee, atașând informații că dl Lee a fost activist în BNP, a dat prospecte antiislamice îmbrăcate ca preot și că în 1998 a fost candidat pentru BNP din Newham. Raportul a inclus un articol scris de dl Lee for Spearhead (revista BNP) și un fax al Consiliului Bexley pentru egalitate racială, care a afirmat că dl Lee a hărțuit în mod serios pamfleteeri anti-nazii, inclusiv să facă poze cu privire la ele, să-și ia numărul de mașini, să facă gesturi de tăiere a gâtului și să urmărească o femeie din mașina sa și, în mod vizibil, să noteze adresa ei de acasă, chestiile care au fost raportate poliției. 10. La 19 aprilie 2002, o reuniune a Comitetului Executiv al ASLEF a votat în unanimitate pentru expulzarea domnului Lee, care a fost atât de informat printr-o scrisoare din 24 aprilie 2002, care a declarat că aderarea sa la BNP este incompatibilă cu aderarea la ASLEF, că el ar fi probabil să aducă uniunea în dezput și că este împotriva obiectelor uniunii. 11. La 20 februarie 2003, dl Lee a făcut apel împotriva expulzării și a fost informat că o audiere va avea loc la 13 martie 2003. La 13 martie 2003, el a declarat că nu va participa. La 13 martie 2003, Comitetul de apel al ASLEF s-a întâlnit și a respins apelul său. 12. La 18 mai 2002, AAD a hotărât "cu privire la aderarea la BNP sau la organizația fascistă similară este incompatibilă cu faptul de a fi membru al ASLEF, astfel cum este stabilit în temeiul articolului 5-Obiecte. Prin urmare, orice membru al BNP care este membru al ASLEF sau care solicită aderarea la ASLEF va fi eliminat din aderarea sau refuzul de aderare." Normele au fost modificate în consecință pentru a citi art. 4.1 litera (d): „Nimeni nu va fi admis în aderarea ASLEF dacă, prin alegere, sunt membri ai, susținători sau simpatizatori ai organizațiilor care se opun diametric obiectelor uniunii, cum ar fi o organizație fascistă.” 13. Între timp, dl Lee a interzis procedurile în cadrul Tribunalului pentru ocuparea forței de muncă („ET”) în ceea ce privește expulzia sa, pe baza articolului 174 din Legea privind sindicatul și relațiile de muncă (Consolidarea) 1992 („punctul 174”), care interzice sindicatele să excludă o persoană sau să expulze un membru în întregime sau în orice măsură din cauza faptului că individul este sau a fost membru al unui partid politic. ET a constatat în favoarea dlui Lee la 21 mai 2003. Reclamantul a apelat la Tribunalul de Apel pentru Ocuparea forței de muncă („EAT”), care la 10 martie 2004 a constatat că primul ET a căzut în greșeli grave de drept, a anulat decizia și a trimis-o la un al doilea ET. 14. EAT a considerat că ar putea fi contrus art. 174 fără necesitatea de a recurge la art. 11. Acesta a remarcat argumentele părților, inclusiv a se bazat pe decizia din Cheall v. Regatul Unit (nr. 10550/83, Comm. dec. 13.5.85, D.R. 42, p. 178) și a continuat: „Așa cum am indicat [consiliul pentru solicitant] acceptă că nu suntem în măsură să acordăm o declarație de incompatibilitate, pe de o parte... Însă este clar, de asemenea, că existența chiar a unor afirmații concurente în temeiul articolului 11 (declarând că ar părea să-și aducă seama, în privința autorităților, că, absentul unui caz de prejudecată asupra supraviețuirii, în acest caz [dreapta reclamantului] de asociere negativă pentru Uniune și membrii săi ar părea mai probabil să treacă peste dreptul de asociere a afirmat [Dl Lee]) ne face mai oportun să încercăm să rezolvăm construcția statutului fără a face referire la aceste drepturi concurente. [Counsel pentru reclamant], în timp ce își reservă poziția, nu discordează din acest cursul, și [counsel pentru dl Lee] a declarat că a înțeles și, într-adevăr, a acceptat că acest lucru a fost asumat în [favoarea sa] că există cel puțin un drept argumentabil la art. 11, cum ar fi afirmat el.” 15. Concluzia EAT cu privire la sensul sectiunii 174 a fost că o uniune ar putea fi un motiv legitim de expulsie asupra comportamentului membrului expulzat atâta timp cât această conduită nu a fost faptul de a fi membru al unui partid politic. Acesta a constatat că o uniune nu se poate baza pe conduită care este „un act necesar în scopul de a fi sau continuă să fie membru” (la punctul 29 din hotărârea sa). Acesta a respins în mod specific prezentarea avansată de către reclamant care a inclus în conceptul de aderare (și, prin urmare, echivalent cu conducerea pe care uniunea nu a fost autorizată să se bazeze) a fost condusă ca membru sau în calitate de membru a unui partid politic (punctul 28.5 din hotărârea EAT). 16. Un al doilea ET a susținut încă o dată plângerea dlui Lee prin decizia pronunțată la 6 octombrie 2004. Acesta a respins apărarea reclamantului că expulzia dlui Lee a fost în întregime atribuibilă conduitei sale (în afară de faptul că este membru al BNP) în sensul articolului 174, susținând că expulziarea a fost „în primul rând din cauza aderării sale la BNP” (punctul 25 din hotărârea sa). 17. Reclamantul nu a apelat la EAT împotriva a doua decizie a ET. 18. În consecința celei de-a doua decizii ale ET, reclamantul a fost obligat să readmită domnul Lee ca membru al Uniunii, încălcând propriile norme în acest sens. Dacă reclamantul nu ar fi readmit-o pe dl Lee, ar fi fost în măsură să-i plătească compensarea în suma considerată justă și echitabilă (sub rezerva unui minim statutar, în prezent, de peste 8.600 euro (EUR), fără limite superioare). Chiar dacă a reaprobat-o pe dl Lee, reclamantul rămâne expus unei cereri de compensare de la dl Lee în sumă, astfel cum ET consideră justă și echitabilă, dar supus unei limite superioare de aproximativ 94.200 EUR. Se pare că dl Lee nu a formulat o astfel de cerere. 19. Secțiunea 174 din Legea din 1992 privind Uniunea și Relațiile de Muncă (Consolidare): (1) Un individ nu poate fi exclus sau expulsat dintr-un sindicat, cu excepția cazului în care excluderea sau expulzarea este permisă de prezenta secțiune. (2) Excluderea sau expulzarea unui individ dintr-un sindicat este permisă de prezenta secțiune în cazul în care (și numai în cazul în care) – ... (d) excluderea sau expulziarea este în întregime atribuibilă conduitei sale. ... (3) În sensul subsecțiunea 2 litera (d) „conduce”, în raport cu un individ, nu include – (a) ființa sau încetarea să fie sau a fost sau a încetat să fie – (...) (iii) un membru al unui partid politic, sau ...” 20. După decizia celui de-al doilea ET în cazul dlui Lee, secțiunea 174 a fost modificată (cu efect de la 31 decembrie 2004) pentru a citi după cum urmează (înca o parte importantă numai): „(1) Un individ nu poate fi exclus sau expulsat dintr-un sindicat, cu excepția cazului în care excluderea sau expulzarea este permisă de prezenta secțiune. (2) Excluderea sau expulzarea unei persoane dintr-un sindicat este permisă de prezenta secțiune în cazul în care (și numai în cazul în care) – (...) (d) excluderea sau expulzarea este în întregime atribuibilă de comportamentul său (altul decât conduita exclusă) și comportamentul la care este atribuibilă integral sau în principal nu este o conduită protejată. ... (3) În sensul subsecțiunii (2) d) „conduct exclus”, în ceea ce privește un individ, mijloacele – (a) conduită care constă în a fi sau a înceta să fie sau a fost sau a încetat să fie un membru al unui alt sindicat (b) conduită care constă în a fi sau a încetat să fie, sau a fost sau a încetat să fie, angajat de un angajator anume sau într-un anume loc, sau (c) conduită la care se aplică secțiunea 65 (conduct pentru care un angajator nu poate fi disciplinat de un sindicat) sau se aplică dacă trimiterile din această secțiune la un sindicat care sunt relevante în sensul acestei secțiuni au fost trimiteri la orice sindicat. (4A) În sensul subsecțiunea (2) d) „conducta protejată” este comportamentul care constă în a fi sau a înceta să fie, sau a fost sau a încetat să fie, un membru al unui partid politic. (4B) conduita care constă în activitățile întreprinse de un individ ca membru al unui partid politic nu este conduită în conformitate cu subsecțiunea (4A).” 21. Secțiunea 177 alineatul (1) litera (b) prevede că „conducta” include declarații, acte și omisiuni.” 22. art. 5 din Carta Socială Europeană din 1961 prevede următorul „drept de organizare”: „Cu scopul de a asigura sau de a promova libertatea lucrătorilor și angajatorilor de a forma organizații locale, naționale sau internaționale pentru protecția intereselor lor economice și sociale și de a adera la aceste organizații, părțile contractante se angajează că legislația națională nu este de a afecta, nici nu se aplică astfel încât să afecteze această libertate. În măsura în care garanțiile prevăzute în prezentul articol se aplică poliției se stabilesc prin legile sau regulamentele naționale. Principiul care reglementează aplicarea membrilor forțelor armate ale acestor garanții și măsura în care acestea se aplică persoanelor din această categorie se stabilesc în mod egal prin legile sau regulamentele naționale.” 23. În acest context, Comitetul European al Drepturilor Sociale al Consiliului Europei (denumit anterior „Comitetul de experți independenți”, care este organismul de supraveghere al Carta Socială Europeană din 1961, a luat în considerare în numeroase ocazii articolele 174-177 din Legea din 1992. Preocuparea față de interferența de la secțiunea 174 în dreptul sindicatului de a-și fixa propriile norme și de a-și alege membrii a fost exprimată de Comitetul în concluziile XIII-3, p. 109; Concluziile XV-1 p. 629; și în noiembrie 2002, Concluziile XVI-1, p. 684 în cazul în care a deținut: „Secțiunea 174 din Legea din 1992 limitează motivele pentru care o persoană poate fi refuzată admiterea sau expulzată dintr-un sindicat în măsura în care constituie o restricție excesivă a drepturilor unui sindicat pentru a-și determina condițiile de aderare și depășește ceea ce este necesar pentru a asigura dreptul individual de a adera la un sindicat ....Comitetul concluzionează că, având în vedere dispozițiile Sindicatului și Relațiile de Muncă (Legea de Consolidare) 1992 menționată mai sus (secțiunea 15, secțiunea 65, 174 și 226), situația în Regatul Unit nu este conformă cu art. 5 din Carta” 24. În concluziile XVII-1 (2004), Regatul Unit a concluzionat din nou că Regatul Unit nu era în conformitate cu art. 5 din Carta, întrucât secțiunea 174 constituia o restricție excesivă a dreptului sindicatului de a determina condițiile lor de aderare. 25. Libertatea de asociere (OIT) a dreptului de organizare a Convenției, 1948 (n. 87) prevede, printre altele: „Partea I. Libertatea de asociere ... art. 2 Lucrătorii și angajatorii, fără nicio distincție, au dreptul de a stabili și, numai sub rezerva normelor organizației în cauză, de a se alătura organizațiilor proprii alegeri fără autorizații anterioare.”