ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3817/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3817/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Analizând actele
și lucrările dosarului, se constată următoarele:
Curtea de Apel
Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de
muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 2371/R de la 13 decembrie
2012, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de P.M., cu
motivarea că obiect al revizuirii îl poate forma o hotărâre prin care s-a
evocat fondul pretenției ce a fost dedusă judecății și nu o hotărâre
irevocabilă pronunțată într-o cale extraordinară de atac, cum este cazul în
speța dedusă judecății.
Împotriva
acestei hotărâri, P.M. a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia fără a
indica vreun motiv de nelegalitate.
Având în
vedere disp. art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va
pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond,
care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului, Înalta Curte va
examina cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată din
oficiu.
Astfel,
analizând actele și lucrărilor dosarului din perspectiva normelor legale
incidente prin raportare la excepția invocată, Înalta Curte urmează să respingă
recursul ca inadmisibil, în considerarea următoarelor:
Potrivit
disp. art. 299 C. proc. civ., „sunt supuse recursului hotărârile date fără
drept de apel, precum și cele date în apel”.
Prin urmare,
potrivit legii, nu există posibilitatea de a declara recurs împotriva unei
hotărâri pronunțate în soluționarea unei cereri de revizuire, deoarece, conform
disp. art. 377 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., aceste hotărâri sunt
irevocabile, deci nesusceptibile de recurs.
Unul dintre
principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității
căilor de atac, și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării
drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prev.
de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.
Principiul
enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscirs în art. 129
din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi
căile de atac, înă numai în condițiile legii.
În sistemul
nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești,
exercitarea acestora și efectele produse sunt guvernate de principiul
legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care
semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în
condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.
În speța
dedusă judecății, P.M. a solicitat cenzurarea unei decizii irevocabile
pronunțate de o instanță ce a soluționat o cerere de revizuire, nesusceptibilă,
deci, de a fi atacată, la rândul său, cu recurs, nemaiputând fi supusă unui nou
control judiciar specific căii de reformare.
Această
concluzie decurge și din observarea disp. art. 299 alin. (1) C. proc. civ.,
care enumeră categoriile de hotărâri ce pot fi atacate cu recurs, și în
cuprinsul cărora nu sunt incluse și deciziile date în soluționarea cererilor de
revizuire, precum și din principiul unicității dreptului de a folosi o cale de
atac.
În
consecință, față de considerentele expuse, în baza disp. art. 312 alin. (1) C.
proc. civ. raportat la art. 137 alin. (1) și art. 377 alin. (2) pct. 5 din
același cod, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de P.M.
împotriva deciziei nr. 2371/R din 13 decembrie 2012, pronunțată de Curtea de
Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca
inadmisibil recursul declarat de P.M. împotriva deciziei nr. 2371/R din 13
decembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru
cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 07 noiembrie 2013.