ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3423/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3423/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Prin sentința penală nr. 183 din 18

aprilie 2013 Curtea de apel București, secția a II-a penală, a dispus

condamnarea inculpatului K.K.F., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În

baza art. 32 alin. (4) și (5) raportat la art. 32 alin.

(1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 176 alin. (1) lit. f) C.

pen. și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C. pen. a condamnata același inculpat

la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În

baza art. 65 C. pen. i-au fost interzise inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. pe o durată de 3 ani ca pedeapsă

complementară.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin.

(2) C. pen. s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b), d) și e) C. pen. pe timp de 3 ani.

Au fost aplicate dispozițiile art. 71-64

lit. a), b), d) și e) C. pen. ca pedeapsă accesorie.

În

baza art. 117 C. pen. s-a dispus expulzarea inculpatului din

România.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen. a fost confiscat de la inculpat

cuțitul folosit la comiterea infracțiunii.

În

baza art. 88 C. pen. s-a dedus durata reținerea din data de

13 decembrie 2013 și durata arestării preventive de la 14 decembrie 2012 la zi,

și, în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Conform art. 191 C. proc. pen. a fost obligat

inculpatul la 5000 RON cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea

de Apel a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 360/D/P/2012 din

05 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

- Structura Centrală s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv,

a inculpatului K.K.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de port, fără drept, în

locurile și împrejurările în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală

a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, a cuțitului, prev.

de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și tentativă la omor deosebit de

grav săvârșită în condițiile Legii nr. 535/2004, prev. de art. 32 alin. (4) și

(5) raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la

art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În

actul de inculpare s-a reținut, în esență, că inculpatul K.K.F.,

cetățean irakian, care locuiește în Finlanda, s-a deplasat la data de 07

decembrie 2012 în România, fiind așteptat la Aeroportul O. de numitul M.G., care

l-a condus cu mașina la garsoniera situată pe Bd. M., București.

Ajuns în România, inculpatul a închiriat

această garsonieră precum și o cameră la un hotel.

În

data de 13 decembrie 2012, în intervalul orelor 12.30-12.50,

cadre ale Serviciului Român de Informații aflate în serviciul de pază la Ambasada

Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord la București, au sesizat comportamentul

suspect al unei persoane a cărei parte inferioară a feței până deasupra nasului

era acoperită cu o eșarfa tradițional arab, ce desfășura activități de supraveghere

atentă și a persoanelor care ieșeau și intrau în sediul ambasadei, revenind de fiecare

dată în zonă după ce părăsea perimetrul pe străzile învecinate.

La orele 12.50, cetățeanul irakian K.K.F.

a fost interceptat de personalul de pază al ambasadei pe str. A.V., la intersecția

cu Bd. M., având asupra sa, în buzunarul drept al gecii cu care era îmbrăcat, un

cuțit plăselele de culoare neagră, prezentând o împletitură realizată dintr-o pungă

din material plastic de aceeași culoare, cu lungimea totală de 22 cm și lungimea

lamei de 12 cm. întrebat despre motivul prezenței sale în zona ambasadei, inculpatul

a declarat în limba engleză că îi urăște pe americani și britanici și că intenționa

să

omoare un angajat al ambasadei cu cuțitul

pe care îl avea asupra sa și pe care l-a luat din garsoniera închiriată pe perioada

șederii în România.

În

faza cercetării judecătorești

a fost audiat inculpatul, s-au depus acte

în circumstanțiere și au fost audiați martorii U.F.M., G.E., M.P., B.D.A., A.S.,

Ș.N.F., N.C., P.G.D., M.G., M.L., M.I., M.F.N. și M.A.

Din probele administrate în cauză, instanța

de fond a reținut următoarele:

Inculpatul K.K.F. este cetățean irakian

și datorită condițiilor politice și sociale după căderea regimului S.H., a plecat

în Finlanda, având statut de refugiat. Aici a cunoscut-o pe numita T.M. (fostă M.),

cetățean român, având o relație cu aceasta.

Inculpatul obișnuia să vină în România

aproximativ de 3-4 ori în cursul unui an, aspect rezultat din declarațiile sale

cât și din declarațiile martorilor audiați în cauza.

În

noaptea de 7 din 8 decembrie 2012, inculpatul a venit de la

Helsinki la București, a aterizat pe Aeroportul H.C. din București, în jurul orelor

23.50, având asupra sa o geantă de voiaj tip trolerr și o geantă pentru laptop.

Potrivit tichetului electronic de avion,

achiziționat la data de 06 decembrie 2012, inculpatul urma să rămână în România

până la data de 13 decembrie 2012, orele 10.15, când ar fi trebuit să se întoarcă

în Finlanda via Istambul cu aceeași cursă T.A.

La aeroport a fost așteptat de martorul

M.G. care l-a condus cu mașina la garsoniera situată pe Bd. M. din București. Garsoniera

aparține SC R. SRL și este oferită spre închiriere în regim hotelier de către reprezentantul

societății, martorul B.D.A.

În

seara zilei de 06 decembrie 2012, martorul B.D.A. a fost contactat

t

elefonic de pe un număr de Finlanda de către concubina inculpatului

K.K.F., T.M. (fostă M.), care și-a exprimat dorința de a închiria pentru

„soțul

său", ce urma să ajungă în București în data de 08 decembrie 2013, un apartament

situat

în zona Bd. M. pentru o perioadă de 5 zile.

În

data de 08 decembrie 2012, inculpatul l-a contactat telefonic

pe reprezentantul SC R. SRL și au hotărât să se întâlnească la garsonieră pentru

a-i plăti prețul chiriei.

Cu ocazia acestei întrevederi, inculpatul

i-a plătit martorului B.D.A. contravaloarea a 6 nopți de cazare.

Ulterior, în cursul zilei de 08

decembrie 2012, în jurul orelor 13.00, inculpatul având asupra sa laptopul personal,

s-a deplasat pe str. N.B., la Hotelul „C.S.R." pentru a lua în primire camera

nr. 118, ocazie cu care a plătit contravaloarea a 5 nopți de cazare, respectiv perioada

8-13 decembrie 2012.

Camera fusese rezervată de inculpat telefonic

în data de 07 decembrie 2012, înainte de a ajunge în România.

În

intervalul 08 decembrie 2012, orele 13.38 – 12 decembrie 2012,

orele 20.37, laptopul inculpatului s-a aflat în camera de hotel.

După ce a fost condus la garsoniera situată

în Bd. M. de către martorul M.G., inculpatul K.K.F. s-a deplasat cu un taxi la Clubul

„K.", situat în zona Facultății de Agronomie unde, în prezența martorului P.G.D.

a servit masa și a băut 4-5 beri, după care, în jurul orelor 3.00, a plecat în direcția

Prelungirea G. cu taxiul.

Coroborând datele furnizate de furnizorul

de telefonie mobilă care îl poziționează pe inculpat în dimineața zilei de 8

decembrie 2012, orele 3.06 - 3.16, în zona Prelungirea G., sector 6, cu faptul că

în timp ce se afla în Clubul „K.", inculpatul a vorbit de mai multe ori la

telefon cu M.G. al cărui domiciliu se află în zona Prelungirea G. și cu declarația

inculpatului din data de 29 ianuarie 2012, când a susținut că prima fată pe care

a dus-o la garsonieră a fost M.G., Curtea a reținut că, în dimineața zilei de 08

decembrie 2012, inculpatul a revenit la garsoniera situată pe Bd. M., însoțit de

M.G.

În

data de 08 decembrie 2012, după ce s-a întâlnește cu martorul

B.D.A. căruia i-a achitat contravaloarea cazării pentru perioada 07-13 decembrie

2012, inculpatul s-a deplasat la Hotelul „C.S.R." de pe Bd. N.B., unde a achitat

contravaloarea cazării până la data de 13 decembrie 2012 pentru camera cu nr. 118

(bagajul inculpatului a rămas la garsonieră, în camera de hotel, aducându-și doar

laptopul).

Curtea a reținut că, inițial, inculpat

a motivat mchirierea camerei de hotel, prin aceea că nu i-au plăcut condițiile de

la garsonieră.

Arătându-i-se că rezervarea camerei de

hotel a facut-o înainte de a vedea garsoniera, iar prețul pe care l-a achitat pentru

închirierea garsonierei s-a făcut înaintea achitării camerei de la hotel, inculpatul

a revenit asupra declarației, precizând că a dorit să închirieze ambele locații,

deoarece la hotel vroia să se odihnească, iar la garsonieră „să meargă cu fete".

În

acest context, Curtea a făcut referire și la depoziția martorei

U.F.M. care a relatat că inculpatul a susținut că îi era necesară garsoniera „pentru,

a ține sume mari de bani pe care le are la el".

În

data de 08 decembrie 2012, în jurul orelor 15.00, inculpatul

s-a deplasat la domiciliul lui M.G. pentru a-i remite acestuia cartea de identitate

pe care o lăsase cu titlu de garanție reprezentantului SC R. SRL la momentul preluării

cheii de la garsonieră, după care revine la hotel.

Intre timp, inculpatul a vorbit la telefon

cu membrii ai familiei din Irak, cu concubina sa din Finlanda și cu prietena din

România, în persoana martorei U.F.M.

În

jurul orelor 16.25, la hotel a sosit martora U.F.M. care a

rămas în camera inculpatului până la orele 19.29, perioadă în care, de pe laptopul

inculpatului s-a intrat pe F., se accesează contul lui „D.D.", contul lui „D.L.

395", contul lui „A.M.", s-au urmărit pe Y. mai multe melodii în limba

arabă, precum și un număr de două documentare, din care unul despre viața membrilor

familiei lui S.H. și unul conținând colaje, reprezentând arme militare și imagini

de la adunări ale unor cetățeni arabi.

La orele 19.29, cei doi au coborât, fiind

așteptați de P.G., care i-a condus cu mașina la garsoniera din Bd. M., unde au rămas

aproximativ 10 minute, iar apoi s-au deplasat la restaurantul „T.S.".

În

jurul orelor 21.00 - 21.30, după ce a condus-o acasă pe U.F.M.,

inculpatul a revenit la hotel, de unde a plecat cu P.G.D. la Clubul „K.", iar

apoi la restaurantul „M.D.".

În

dimineața zilei de 09 decembrie 2012, în jurul orelor 4.20,

inculpatul s-a întors la hotel, unde a rămas până la orele 13.27 când a plecat spre

garsonieră.

Pe drum a vorbit la telefon cu membrii

ai familiei din Irak și cu I.S.M. din Finlanda.

În

jurul orelor 15.30 a plecat de la garsonieră spre domiciliul

lui M.G., unde a rămas până în jurul orelor 20.45.

Aproximativ la ora 21.15, inculpatul s-a

întâlnit la hotel cu N.G., cu care urcă în cameră, rămânând până la orele 22.36

când, împreună, s-au deplasat la garsonieră. Aici, s-au întâlnit cu P.G., după care,

împreună, au mers la domiciliul lui M.G., iar de aici împreună cu M.G. și fiul acestuia

M.L. s-au deplasat la Clubul „K." unde au rămas până în jurul orelor 0.00.

De la Clubul „K." inculpatul K.K.F.,

N.G. și P.G. s-au deplasat la restaurantul „D." din Drumul T. unde au rămas

până în dimineața zilei de 10 decembrie 2012, orele 4.00, când inculpatul a revenit

la hotel, însoțit de N.G., rămânând până la orele 11.54.

Prima instanță a constatat că, începând

cu după-amiaza zilei de 10 decembrie 2012, comparativ cu perioada anterioară, comportamentul

inculpatului a suferit modificări.

Astfel, în data de 12 decembrie 2012, în

intervalul orelor 12.23 - 14.04, deosebit de traficul existent anterior, inculpatul

a purtat convorbiri telefonice succesive cu A. din Irak, I.S.M. din Finlanda, T.M.

(fostă M.) din Finlanda și cu membrii ai familiei din Irak.

După ce a făcut o vizită scurtă la domiciliul

lui M.G., inculpatul a revenit în jurul orelor 16.51 și a accesat F. de pe laptopul

personal, precum și mai multe site-uri în limba arabă.

A vorbit de mai multe ori la telefon cu

I.S.M. din Finlanda, T.M. (fostă M.), iar în jurul orelor 20.00 - 24.00 a părăsit

camera de hotel pentru a merge la domiciliul lui M.G., de unde s-a întors în jurul

orelor 23.00. Din nou a accesat de pe laptopul personal y. messenger, y. voice,

f., precum și un site cu filme în limba arabă, rămânând în cameră până a doua zi.

În

data de 11 decembrie 2012 în intervalul orelor 12.02 - 13.12,

a accesat de pe laptopul personal personal y. messinger și f., precum și un site

în limba arabă, a trimis un mesaj familiei în Irak și a vorbit la telefon cu aceștia.

A părăsit camera de hotel la orele 13.12,

iar în intervalul orar 13.12-13.50 a fost semnalat de celulele O., situate în perimetrul

cuprins între Piața R. - Bd. G.M., B.dul D., Bd C., până în spatele Spitalului C.,

perimetru în care se află Ambasada Regatului Unit al Marii Britaniei și Irlandei

de Nord și fostul sediu al Ambasadei S.U.A.

Curtea a reținut că acesta este momentul

în care inculpatul a luat hotărârea să se răzbune pe oficiali ai Ambasadei Regatului

Unit al Marii Britaniei și Irlandei de Nord, pe care îi considera responsabili pentru

viața pe care a dus-o în ultimii 10 ani.

Tot atunci, inculpatul și-a dezafectat

telefonul cu nr. 0755.XXXXXX pe care anterior l-a folosit pentru a vorbi în Irak

și Finlanda, păstrând activ doar telefonul cu nr. 0754.XXXXXX, utilizat pentru contactele

din România.

În

intervalul orelor 13.50 - 18.46, inculpatul a fost semnalat

în zona hotelului, după care a plecat spre domiciliul lui M.G. unde a rămas până

în dimineața zilei de 12 decembrie 2012, orele 5.00 când a revenit la hotel.

La data de 12 decembrie 2012, orele 13.50,

inculpatul a ieșit din camera de hotel și s-a plimbat pe străzi până la orele 18.12

când a revenit în cameră.

În

jurul orelor 15.41, inculpatul a fost semnalat de celula O.

situată în bd. M., lângă hotel L., la circa 300-400 m de Ambasada Regatului Unit

al Marii Britaniei și Irlandei de Nord.

La orele 18.46, inculpatul a ieșit din

camera de hotel unde a revenit la orele 20.10, moment în care a accesat de pe laptop

f. și site-uri în limba arabă până în jurul orelor 20.37 când a părăsit definitiv

camera de hotel, având asupra sa geanta cu laptopul personal.

Cu toate că termenul de predare al camerei

era în data de 13 decembrie 2012 până în orele 12.00, iar inculpatul a fost reținut

în zona Ambasadei Regatului Unit al Marii Britaniei și Irlandei de Nord în data

de 13 decembrie 2012, orele 12.50, la momentul părăsirii hotelului în seara zilei

de 12 decembrie 2012, inculpatul nu a făcut check-aut-ul.

În

intervalul orar 20.37 - 22.14, inculpatul a fost semnalat

de celulele O., situate pe Bd. M., lângă Hotel L., la circa 300 - 400 m de Ambasada

Marii Britanii, respectiv în vecinătatea hotelului Confort S.R.

Ulterior, inculpatul s-a deplasat la garsoniera

de pe Bd. M., unde a rămas până în dimineața zilei de 13 decembrie 2012.

Curtea a reținut că acesta este momentul

în care inculpatul a pregătit cuțitul ce avea să fie găsit asupra sa în data de

13 decembrie 2012.

Pentru a se asigura că nu va fi deranjat

de personalul SC R. SRL, în dimineața zilei de 13 decembrei 2012, orele 9.11, inculpatul

a contactat telefonic pe martorul B.D.A. căruia i-a comunicat faptul că dorește

să-și prelungească șederea cu încă o zi.

După acest moment, inculpatul nu a mai

răspuns la niciun telefon, fiind semnalat în intervalul orar 12.30-12.50 ca persoană

suspectă în zona Ambasadei Regatului Unit al Marii Britaniei și Irlandei de Nord.

În

data de 13 decembrie 2012, în jurul orelor 12.30-12.50, cadre

ale Serviciului Român de Informații aflate în serviciul de pază la Ambasada Regatului

Unit al Marii Britaniei și Irlandei de Nord au sesizat comportamentul suspect al

inculpatului, care avea partea inferioară a feței până deasupra nasului acoperită

cu o eșarfă tradițională arabă, ce desfășura activități de observare atentă și repetată

a

persoanelor care intrau și ieșeau din sediul

ambasadei, revenind de fiecare dată în zonă, după ce părăsea perimetrul pe străzile

învecinate.

La ora 12.50 inculpatul a fost interceptat

de personalul de pază al Ambasadei a Regatului Unit al Marii Britaniei și Irlandei

de Nord, pe str. A.V., la intersecția cu Bd. M. având asupra sa în buzunarul drept

al gecii cu care era îmbrăcat, un cuțit cu plasele de culoare neagră, prezentând

o împletitură realizată dintr-o pungă din material plastic, cu o lungime totală

de 22 cm, iar lama avea 12 cm.

Fiind întrebat despre motivul prezenței

sale în zona ambasadei, inculpatul a declarat în limba engleză că îi urăște pe americani

și britanici și că intenționa să omoare un angajat al ambasadei, cu cuțitul pe care

îl avea asupra sa și pe care l-a luat din garsoniera închiriată în București.

Aspectele constatate au fost consemnate

într-un proces-verbal al cărui conținut după ce i-a fost tradus de traducătorul

autorizat de limba arabă N.H. a fost însușit de inculpat prin semnătură.

Fiind audiat, inculpatul a declarat în

fața organelor de poliție că după ce timp de două zile a urmărit Ambasada Marii

Britanii, întrucât e supărat pe ei și pe americani că i-au ocupat țara și i-au distrus

viitorul și viața, în ziua de 13 decembrie 2012, în jurul orelor 10.00-10.30 după

ce s-a înarmat cu un cuțit, s-a deplasat pe str. J.M., sector 1, unde își are sediul

Ambasada Regatului Unit al Marii Britaniei și Irlandei de Nord, cu intenția de a

lovi un oficial englez sau un ofițer, membru al ambasadei, fără a fi interesat dacă

acesta moare sau trăiește.

Inculpatul a mai arătat că dacă va fi eliberat

va încerca din nou să omoare un membru al ambasadei menționate, motivat de faptul

că fiind un adept al regimului S.H., pe vremea căruia „a trăit ca un rege",

dorește să se răzbune pe cetățenii englezi sau americani pentru faptul că au invadat

Irakul și i-au distrus viitorul și viața, fiind nevoit să trăiască în afara țării

natale, fără familie și fără copii săi, pe care de 5 ani încearcă să-i aducă în

Finlanda, dar nu reușește.

Deoarece inculpatul a refuzat să consemneze

în scris declarația sa, susținând că nu știe să scrie decât în limba kurdă, dar

știe să citească în arabă, declarația acestuia a fost consemnată olograf de traducătorul

autorizat de limba arabă și însușită prin semnătură de făptuitor după citire.

Curtea a constatat că prima declarație

dată de inculpat în fața organelor de poliție a fost susținută și prin cea de-a

doua declarație dată de acesta, inculpatul făcând anumite precizări în sensul că

întoarcerea în Irak a devenit dificilă, există posibilitatea să fie omorât de susținătorii

regimului actual, obișnuiește să-și ascundă identitatea în relațiile cu alte persoane,

deoarece a fost amenințat, hotărârea de a ataca cetățenii englezi sau americani

a luat-o în data de 11 decembrie 2012 când, plimbându-se pe străzi a recunoscut

sediul Ambasadei Regatului Unit al Marii Britaniei și Irlandei de Nord, după drapelul

arborat în față.

Inculpatul a mai arătat că în data de 12

decembrie 2012, în jurul orelor 12.00 a revenit în zona ambasadei, iar în data de

13 decembrie 2012, înainte de a merge la Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii

și Irlandei de Nord a trecut și pe la fostul sediu al Ambasadei S.U.A. Cuțitul găsit

asupra sa, l-a luat din garsonieră pentru a amenința și dacă i se va ivi ocazia,

pentru a lovi personalul ambasadei, iar

dacă va fi pus în libertate,

va încerca din nou să recurgă la violență. A susținut că a dorit să transmită un

mesaj serviciilor secrete britanice și americane.

Tot în declarațiile date, inițial, inculpatul

a menționat că hotărârea să rănească sau să omoare o persoană din cadrul Ambasadei

Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, a luat-o la data de 11

decembrie 2012 pe fondul stării emoționale puternice generate de convorbirile puternice

anterioare pe care le-a avut acasă în Irak cu soția și fiicele sale, pe care nu

le-a mai văzut de mult timp, el neputând merge în Irak, iar ele neputând veni în

Finlanda.

Inculpatul a arătat că ținta acțiunilor

sale o reprezentau ofițerii britanici din cadrul Ambasadei a căror fizionomie o

apreciază ca fiind una specifică, de natură a-i permite identificarea cu ușurință

a acestora.

Curtea de Apel a constatat că, ulterior,

inculpatul a revenit asupra declarațiilor sale, prezentând variante diferite ale

acțiunilor sale, arătând că nu are cunoștință de declarațiile date la poliție și

în fața procurorului, că se afla în stare de ebrietate la momentul comiterii faptelor

și nu-și mai reamintește ce a declarat.

S-a apreciat însă că revenirea asupra declarațiilor

inițiale nu este întemeiată pe aspecte plauzibile, convingătoare, fiind vorba de

o încercare a acestuia de a scăpa de răspunderea penală pentru faptele comise sau

atenuarea acestei răspunderi.

Instanța a apreciat că, pe tot parcursul

procesului penal, inculpatului i-au fost asigurate toate drepturile procesuale,

a beneficiat de translator, de avocat din oficiu cât și avocat ales, astfel că nu

se poate invoca vreo încălcare a normelor procesuale.

Audiat în cursul cercetării judecătorești,

inculpatul, în prezența avocatului ales și al traducătorului de limba arabă, a arătat

că deși s-a deplasat cu un cuțit la Ambasada Regatului Unit al Marii Britaniei și

Irlandei de Nord, nu a dorit să atace nicio persoană și a dorit doar să fie arestat,

fiindcă i s-a făcut de rușine, întrucât a împrumutat sume mari de bani și nu a reușit

să le restituie.

De asemenea, inculpatul a lăsat să se înțeleagă

că dorea să fie închis jși pentru faptul că era amenințat de persoanele de la care

a împrumutat bani, iar prin arestarea sa își asigura o anumită protecție față de

aceste persoane.

A mai susținut că a avut o cădere psihică,

iar în seara dinaintea comiterii faptei, a consumat mult alcool, fiind sub influența

alcoolului și la momentul comiterii faptelor.

Curtea de Apel a apreciat ca fiind evident

că aceste declarații ale inculpatului au fost făcute cu scopul de a acredita ideea

că nu a intenționat să atace personal al Ambasadei Marii Britanii, dar ele sunt

total necredibile, având în vedere modul cum s-au desfășurat faptele, situația inculpatului,

precum și afirmațiile inițiale ale acestuia, care se coroborează cu celelalte probe

administrate în cauza și, în primul rând, cu procesele-verbale încheiate de organele

de poliție la momentul prinderii inculpatului.

S-a arătat că intenția inculpatului rezultă

din modul cum s-au desfășurat faptele, respectiv acesta înarmându-se cu un cuțit

s-a deplasat în zona ambasadei, a urmărit să iasă oficiali ai ambasadei și numai

intervenția organelor de pază a împiedicat consumarea faptei.

S-a apreciat neîntemeiată susținerea că

inculpatul s-a desistat, probatoriul confirmând, fără niciun dubiu, că doar intervenția

agenților de pază a dus la deposedarea inculpatului de cuțitul pe care îl deținea

și ulterior la reținerea acestuia.

S-a observat din primele declarații ale

inculpatului că acesta a insistat asupra faptului că dacă va fi pus liber, va încerca

din nou să omoare cetățeni englezi sau americani.

S-a mai subliniat faptul că, în concordanță

cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului în materia combaterii terorismului,

cu respectarea prevederilor legale privind accesul la informații clasificate, în

vederea soluționării cauzei, instanța a avut în vedere și materialul clasificat

„strict secret" arhivat la sediul Direcției de Investigare a Infracțiunilor

de Criminalitate Organizată - Biroul Informații Clasificate, întrucât un astfel

de demers să poată fi considerat ca reprezentând o încălcare a dreptului la apărare,

în condițiile în care condamnarea a inculpatului nu s-a bazat exclusiv pe astfel

de informații a căror menținere în zona de protecție a legii constituie o garanție

de securizare a statului împotriva terorismului.

Concluzionând, Curtea a constatat că fapta

inculpatului de a purta fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar putea

primejdui viața sau integritatea personală a persoanelor ori s-ar putea tulbura

ordinea și liniștea publică, a cuțitului, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

Fapta inculpatului de a procura un cuțit

și a se înarma cu acesta și de a încerca să omoare cetățeni englezi (personal al

Ambasadei Regatului Unit al Marii Britaniei și Irlandei de Nord la București - în

special ofițeri), întreruptă de intervenția personalului de pază al ambasadei, întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor deosebit de grav săvârșită

în condițiile Legii nr. 535/2004, prev. de art. 32 alin. (4) și (5) raportat la

art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 176 alin.

(1) lit. e) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce au fost

aplicate inculpatului au fost avute în vedere dispozițiile art. 72 C. pen., gravitatea

faptelor săvârșite de inculpat, de împrejurările reale în care acestea au fost comise,

de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute, de atitudinea

procesuală a inculpatului, de urmările pe care putea să le aibă fapta sa.

Instanța, având în vedere limita minimă

de pedeapsă prevăzută de lege pentru infracțiunea de tentativă la omor deosebit

de grav săvârșită în condițiile Legii nr. 535/2004, prevăzută de art. 32 alin.

(4) și (5) raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire

la art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen. și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. a) C.

pen. și ținând cont de modalitatea în care a acționat inculpatul, de obiectul folosit

de acesta, a apreciat că se impune reținerea circumstanței atenuante prev. de

art. 74 alin. (2) C. pen. doar în raport cu această infracțiune.

S-au avut în vedere și dispozițiile

art. 20 C. pen., fapta rămânând în faza tentativei, iar potrivit art. 21 C. pen.,

tentativa se pedepsește cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului și jumătatea

maximului prevăzut de lege pentru infracțiunea consumată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs

inculpatului K.K.F.

Recursul acestuia a vizat doar soluția

de condamnare sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 32 alin. (4) și (5) raportat

la art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 176

alin. (1) lit. f) C. pen., susținându-se, pe de o parte lipsa probelor care să justifice

reținerea situației de fapt, în sensul că ar fi urmărit uciderea unui reprezentat

al Ambasadei Regatului Unit al marii Britanii și Irlandei de Nord și, pe de altă

parte, chiar în condițiile stabilite de către instanță, fapta sa nu a depășit sfera

actelor de preparatorii.

În

cursul cercetării judecătorește desfășurată în fața instanței

de recurs a fost ascultat inculpatul care nu a recunoscut săvârșirea faptelor în

modalitatea în care au fost reținute în hotărârea de condamnare. Astfel, acesta

a arătat că a fost reținut în zona Ambasadei Marii Britanii, în timp ce se deplasa

spre hotelul la care era cazat, și care se găsea în imediata apropiere, și asupra

sa a fost găsit un mic cuțit de bucătărie pe care l-a predat de bună voie. Inculpatul

și-a justificat declarațiile din cursul urmăririi penale prin emoțiile pe care le-a

avut și prin calitatea necorespunzătoare a traducerii, translatorul nefiind vorbitor

nativ. Totodată, a menționat faptul că nu are pregătire militară sau paramilitară,

nu a fost angajat hi structurile militare din Irak, nu cunoaște persoana angajate

în aceste structuri, și că nu a mai fost în această țară de 10 ani. A mai susținut

că nu urăște Marea Britanie și că, în ziua respectivă purta un fular în jurul gurii

datorită temperaturii scăzute și a faptului că suferise mai multe intervenții chirurgicale

la nas.

Din oficiu, Înalta Curte a pus în discuție

necesitatea declasificării materialului „Strict secret" din dosarul nr. 360/D/P/2012

din 05 februarie 2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

- Structura Centrală.

Deși atât inculpatul cât și Ministerul

Public s-au opus acestui demers, Înalta Curte, în raport de împrejurarea că hotărârea

de condamnare a avut în vedere și concluziile acestui material, a dispus declasificarea

sa de către emitent, Serviciul Român de Informații, în limita informațiilor care

nu periclitează securitatea națională.

Materialul cuprinzând aprecieri cu privire

la factorii declanșatori/favorizanți care au stat la baza acțiunilor întreprinse

de K.K.F. și mediul acestuia relațional, declasificat, a fost atașat la dosarul

cauzei.

În

raport de conținutul materialului întocmit de Serviciul

Român de Informații instanța a procedat, la solicitarea inculpatului, la reaudierea

sa, în depoziția dată acesta negând toate informațiile, arătând că este kurd, că

nu a avut nicio legătură cu guvernul irakian și că nu are studii, terminând doar

5 clase.

Înalta Curte a încuviințat pentru inculpat,

proba cu înscrisuri, la dosar fiind depus un set de acte.

Analizând sentința recurată, atât sub aspectul

criticilor formulate dar și sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei,

conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., se rețin următoarele:

În

ceea ce privește situația de fapt, se constată că aceasta

a fost în mod corect stabilită, fiind în concordanță cu conținutul probelor administrate,

cercetarea judecătorească desfășurată în recurs nerelevând elemente noi, de natură

să conducă

la o altă concluzie decât dea la care a

ajuns instanța de fond, apărările formulate de către inculpat nefiind fondate.

Înalta Curte va porni în analiza materialului

probator chiar de la declarațiile inculpatului, care nu a avut o poziție procesuală

constantă, după primele depoziții, care au stat la baza extinderii urmăririi penale

în ceea ce privește tentativa la infracțiunea de omor deosebit de grav comisă în

condițiile prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, revenind

asupra susținerilor inițiale, prezentând însă, de fiecare dată, o altă variantă

a stării de fapt.

Astfel, în prima declarație, dată în prezenta

translatorului de limbă arabă N.H. și consemnată olograf de către acesta - persoana

acuzată susținând că nu știe să scrie în limba arabă însă știe să citească (proces-verbal

din 13 decembrie 2012, ora. 17,00), inculpatul K.K.F. a arătat că, fiind un adept

al regimului S.H., pe vremea căruia „a trăit ca un rege", pentru a se răzbuna

pe cetățenii britanici care i-au ocupat țara și i-au distrus viitorul și viața,

fiind

nevoit să trăiască, fără familie și fără copii săi, pe care de 5 ani nu reușește

să-i aducă în Finlanda, s-a înarmat cu un cuțit, s-a deplasat pe str. J.M., sector

1, unde își are sediul Ambasada Regatului Unit al Marii Britaniei și Irlandei de

Nord, cu intenția de a lovi un angajat de cetățenie britanică fără a fi interesat

dacă acesta moare sau trăiește, susținând totodată că, dacă va fi eliberat va încerca

din nou să omoare un membru al ambasadei.

Aceeași aspecte sunt susținute și în declarația

dată în calitate de învinuit, [cercetat inițial numai sub aspectul săvârșirii infracțiunii

prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991], în prezenta interpretului

C.E., acesta arătând că, în timp ce se plimba pe străzile din București, a observat

Ambasada Marii Britanii și a hotărât să se răzbune pe personalul din ambasadă, deoarece

din anul 2003 a fost nevoit să plece din Irak, întrucât era un susținător al regimului

S.H., trăind în afara țării, fără familie și fără posibilitatea de a-și vedea copiii.

Cuțitul îl avea asupra sa „pentru a amenința și dacă mi se oferea o oportunitate

să lovesc personalul din cadrul ambasadei" și că prin gestul său urmărea să

transmită un mesaj serviciilor secrete britanice și americane.

După extinderea cercetărilor și începerea

urmăririi penale, prin ordonanța din 14 decembrie 2012, sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 32 alin. (4) și (5) raportat la art. 32 alin. (1)

lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire la art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen.,

inculpatul este ascultat de către procuror, ocazie cu care își menține declarațiile

anterioare și arată că hotărârea de a săvârși fapta a luat-o în data de 11

decembrie 2012, după ce a vorbit cu fiicele sale și cu soția care se aflau în Irak,

împrejurare ce i-a creat o stare emoțională puternică, întrucât nu le-a văzut de

mult timp, deoarece nu putea să meargă în tara sa natală, iar lor le fusese respinsă

viza pentru Finlanda. Totodată a arătat că, deși avea rezervat bilet de avion pentru

a se întoarce în Finlanda în data de 12 decembrie 2012, a renunțat la acesta, și

„am cheltuit toți banii pe care îi aveam la mine, ca să nu-mi rămână bani pentru

a-mi achita biletul de întoarcere, fiind convins că după ce voi comite fapta voi

fi reținut și apoi voi fi condamnat la închisoare". Inculpatul a mai susținut

în continuare că, în data de 12 decembrie 2012, s-a deplasat în zona ambasadei,

a trecut de câteva ori prin fața acesteia, purtând eșarfa tradițională pe față,

până la nivelul nasului știind că portul acesteia

îi

sperie pe englezi și pe americani",

însă

nu a reușit să identifice nici un ofițer sau vreun lucrător al ambasadei pe care

să o aleagă ca potențială victimă. A doua zi, pe 13 decembrie 2012, în jurul orelor

11,00, m-am deplasat din nou în zona Ambasadei Marii Britanii, de data aceasta cu

cuțitul în buzunar, am mers foarte încet, cu eșarfa tradițională pe față, iar în

cazul în care vreun membru sau lucrător al ambasadei ieșea în stradă în acel moment,

l-aș fi lovit cu cuțitul. Întrucât nu a ieșit nicio persoană din ambasadă în acel

moment, am ieșit în bulevard, am vizitat o biserică din acea zonă și întrucât știam

că nu e bine să revin imediat în zona ambasadei, am intrat la o cafenea situată

în pasajul din Piața U., am băut o cafea aproximativ 10 minute și m-am îndreptat

din nou către zona ambasadei Marii Britanii, pe un alt drum. Am ajuns în fața ambasadei

cu eșarfa pe față, am mers foarte încet prin față și m-am uitat ostentativ la organele

e securitate și am constatat că acestea mă observaseră. Am plecat din zonă, simțind

că sunt urmărit și filmat de paznicii ambasadei".

Ascultat de către judecător cu ocazia soluționării

propunerii de arestare preventivă (la 14 decembrie 2012 orele 22,18), inculpatul

a arătat că își menține" declarațiile date anterior și că a dorit să transmită

un mesaj de amenințare către membrii ambasadei pentru că i-au distrus viața și nu

mai are nici un viitor, că nu a luat în calcul să facă vreun atentat la ambasada

SUA, și „m-am concentrat asupra ambasadei Marii Britanii și în ultimele zile am

pus la cale acțiunile mele pentru că nu mai știam ce să fac".

În

declarația dată în fața procurorului la data de 29

ianuarie 2013, ulterior arestării preventive, inculpatul revine asupra celor declarate

anterior, susținând că a spus o serie de lucruri neadevărate și că „acea declarație

este greșită întrucât am dat-o după o noapte de beție", că a aflat că asupra

sa a fost găsit un cuțit însă nu își amintește cum a ajuns acesta în buzunarul său,

precizând însă că el este cel care i-a învelit mânerul într-o pungă de plastic pentru

a-i fixa lama întrucât acesta era rupt, justificând faptul că nicio persoană dintre

cele cu care a intrat în contact, respectiv polițist, procuror, judecător, avocat,

personal de la arest nu au sesizat faptul că era sub influența băuturilor alcoolice,

întrucât „eu atunci când beau nu mă manifest în nici un fel și nu prezint halenă

alcoolică specifică oamenilor care consumă băuturi".

În

fața instanței de fond inculpatul a arătat că declarațiile

anterioare le-a făcut intenționat „pentru a fi închis", și că „eu intenționat

în sera de 12-13 decembrie 2012 am luat cuțitul și l-am oferit polițistului de la

Ambasada Marii Britanii pentru a-i da un motiv să fiu închis, în seara respectivă

am avut o cădere psihică deoarece am cheltuit foarte mulți bani de la prieteni și

aceștia i-au cerut înapoi de la părinții mei (...) am cheltuit suma de 50.000 euro

de la un prieten pe nume I.S. și suma de 150.000 euro de la părinți".

În

recurs inculpatul și-a motivat declarațiile prin prisma emoțiilor

dar și prin calitatea necorespunzătoare a traducerii, datorată faptului că translatorul

nu era vorbitor nativ și înțelegea cam 50% din ceea ce îi spunea. A susținut că

locuia în apropierea Ambasadei Marii Britanii și a fost legitimat în timp ce se

deplasa spre hotel pentru a schimba niște bani și a bea o cafea, prezentând cuțitul

din proprie inițiativă.

Înalta Curte constată că primele declarații

ale inculpatului, care, de altfel, au și stat la baza extinderii urmăririi penale

cu privire la tentativa la infracțiunea de terorism, prev. de art. 32 alin. (4)

și (5) raportat la art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 cu referire

la art. 176 alin. (1) lit. f) C. pen., au fost confirmate de întregul material probator

administrat, astfel că în mod corect au fost valorficate de către curtea de apel

în fundamentarea soluției de condamnare a acestuia.

În

acest sens, instanța de recurs reține procesul verbal întocmit

de organele de poliție aflate în serviciul de pază la Ambasada Marii Britanii din

care rezultă că s-au sesizat cu privire la faptul că o persoană suspectă, care avea

la gât o eșarfă specifică cetățenilor arabi, urmărea cu precădere sediul ambasadei

și persoanele care intrau și ieșeau din obiectiv. Acesta s-a deplasat pe străzile

din jur revenind de fiecare dată la ambasadă, verificând dacă cumva este urmărit.

Din conținutul aceluiași proces-verbal mai rezultă că, inculpatul a predat de bună

voie cuțitul pe care îl avea în buzunarul drept al gecii și, fiind întrebat, în

limba engleză, care este motivul prezenței sale în zona ambasadei Marii Britanii,

acesta a răspuns, tot în engleză, că îi urăște pe americani și britanici și că voia

să omoare un angajat al ambasadei. Deși Ambasada Regatului Unit al Marii Britanii

și Irlandei de Nord, din motive tehnice, nu a putut pune la dispoziția organelor

de urmărire penală imaginile camerelor de supraveghere din perioada 11-13 decembrie

2012, s-a reușit totuși identificarea și prelucrarea imaginilor oferite de o cameră

de supraveghere aparținând SC G.R.L.R., aflată pe str. J.M. cu vedere spre ambasadă,

acestea surprinzând activitatea desfășurată de inculpat la data de 13 decembrie

2012, în intervalul orar 12:15:21-12:17:03 (anterior reținerii sale ce a avut loc

în jurul orelor 12,50), observându-se preocuparea acestuia pentru observarea zonei

de acces în ambasadă.

Listingul convorbirilor telefonice efectuate

de către inculpat confirmă faptul că în perioada 10-11 decembrie 2012 aceasta a

luat legătura cu familia sa din Irak, martorii M.G., M.A. și M.L. au arătat că știau

că acesta urma să se reîntoarcă în Finlanda și să revină pentru sărbătorile de iarnă

în România împreună cu fiica lui de 15 ani, declarațiile lor venind să confere credibilitatea

aspectelor desprinse din susținerile inițiale ale inculpatului, în sensul că a acționat

pe fondul stării emoționale generate de aflarea veștii că cererile de viză ale membrilor

familiei sale din Irak pentru Finlanda fuseseră respinse.

De asemenea, Înalta Curte reține faptul

că inculpatul a renunțat la plecarea programată data de 13 decembrie 2012, orele

10:15 pentru care avea achiziționat, încă din data de 6 decembrie 2012, tichetul

electronic de avion, cursa aparținând companiei aeriene T.A.

Asupra sa, cu ocazia reținerii, nu a fost

găsită nici o sumă de bani, inculpatul, astfel cum chiar acesta afirma, cheltuindu-și

toți banii convins fiind că va fi arestat și condamnat după comiterea faptei.

Niciuna dintre ipotezele prezentate ulterior

de către inculpat, total diferite de la o depoziție la alta, nu se verifică sub

aspect probator. Astfel, varianta că primele declarații le-ar fi dat în condițiile

în care era în stare de ebrietate, întrucât consumase băuturi alcoolice în noaptea

anterioară reținerii sale, la domiciliul familiei M., nu poate fi primită. în primul

rând, din probatoriul administrat a

rezultat cu certitudine că

evenimentele la care face referire inculpatul s-au petrecut în noaptea de 11

din 12 decembrie 2012, martorii M.G., M.A. și M.L. afirmând că, din dimineața zilei

de 12 decembrie 2012, orele 5,00 când acesta a părăsit imobilul în care locuiau

și până după momentul arestării când l-au vizitat la locul de detenție nu l-au mai

văzut de inculpat, iar datele furnizate de operatorul de telefonie mobilă O. l-au

poziționat pe inculpat la domiciliul lui M.G. în perioada 11 noiembrie 2012 ora

19,15 – 12 decembrie 2012 ora 5,00, noaptea următoare (12 din 13 decembrie 2012)

acesta petrecându-și-o la garsoniera din B-dul M. unde a rămas până în dimineața

zilei de 13 decembrie 2012.

Totodată, Înalta Curte constată că în depozițiile

date pe parcursul zilelor de 13 și 14 decembrie inculpatul este coerent, oferă detalii

care sunt confirmate probatoriul administrat ulterior, și că, fiind examinat din

punct de vedere medical cu ocazia introducerii sale în arest, nu s-au făcut mențiuni

legale de consumul de alcool, procedura impunând ca, în situațiile în care se constata

incoerența verbală, halenă alcoolică, dezechilibru temporo-spațial, persoana să

fie trimisă în regim de urgență la Spitalul O. pentru reechilibrare hidro-electrolitică

și/sau conduită terapeutică. Pe de altă parte, inculpatul a fost ascultat pe parcursul

a două zile, prima declarație fiindu-i luată la 13 decembrie ora 17,00 iar ultima

declarație pe data de 14 decembrie 2012 la orele 22,18 astfel că, și în ipoteza

în care ar fi consumat băuturi alcoolice în noaptea de 12 din 13 decembrie 2012

efectele acestora nu ar mai fi fost prezente.

De asemenea, nici varianta necorespunzătoare

a traducerii (motivată pe împrejurarea că interpretul nu ar fi fost vorbitor nativ)

nu poate fi acceptată, aceasta fiind asigurată de doi traducători de limba arabă

autorizați de către Ministerul Justiției, unul dintre aceștia, N.H., fiind chiar

arab. Mai mult, declarația olografa în limba arabă consemnată de către traducătorul

autorizat N.H. a fost însușită de către inculpat prin semnarea acesteia. Totodată,

astfel cum rezultă din cele anterior expuse, la momentul reținerii, inculpatul a

arătat, în limba engleză, motivele pentru care se afla în zona ambasadei (respectiv

că îi urăște pe americani și britanici și că voia să omoare un angajat).

Total necredibilă este și cea de-a treia

variantă a inculpatului, în care și-a motivat declarațiile inițială prin dorința

de a fi închis, întrucât „i s-a făcut rușine" și „a avut o cădere psihică"

pentru faptul că cheltuise o sumă de bani de la prieteni și aceștia au cerut banii

înapoi de la părinții săi. Deși din informațiile puse la dispoziție de către Serviciul

Român de Informații rezultă că într-adevăr inculpatul avea o datorie față de numitul

M.S.I., Înalta Curte, în contextul întregului materia probator administrat, apreciază

neverosimilă această apărare formulată în fața curții de apel, dovadă fiind și faptul

că aceasta nici nu a mai fost susținută în recurs.

Concluzionând, Înalta Curte constată că

întregul material probator administrat confirmă valoarea de adevăr a susținerilor

inculpatului făcute cu ocazia declarațiilor date în zilele de 13 și 14 decembrie

datele existente într-o agendă aparținând acestuia, inculpatul deținând datele de

contact ale șeicului O.B. -

promotor

al unei ideologii similare cu cea a A.Q., dar și de profilul prietenilor săi din

rețeaua de socializare F.

Ca atare, față de probatoriul mai sus expus,

solicitarea de achitare a inculpatului întemeiată pe dispozițiile art. 10 lit.

a) C. proc. pen. (fapta nu există) este în mod vădit nefondată.

În

raport de situația de fapt confirmată și de către instanța

de recurs, care, în esență constă în aceea că, pentru a se răzbuna față de politica

promovată de Regatul Unit al Marii Britanii în Irak, inculpatul a luat hotărârea

de a comite un act de agresiune asupra personalului diplomatic-atașat militar al

ambasadei acesteia la București, sens în care, s-a înarmat cu un cuțit de bucătărie

având o lamă cu lungimea de 12 cm al cărui mâner l-a înfășurat într-o împletitură

realizată dintr-un sac de material plastic, s-a deplasat în zona Ambasadei Regatului

Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord unde a desfășurat activități de observare

atentă și repetată a persoanelor care intrau/ieșeau din sediul ambasadei, în scopul

identificării victimei agresiunii, Înalta Curte constată că încadrarea juridică

stabilită de către instanța de fond - tentativă la infracțiunea prevăzută de

art. 32 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004 rap. la art. 176 alin. (1)

lit. f) C. pen., este corectă.

Obiectul vulnerant pe care inculpatul a

ales să îl folosească, apt să producă leziuni incompatibile cu viața, dovedește

faptul că, chiar dacă acesta nu a urmărit să producă moartea niciunei persoane (așa

cum a arătat în unele declarații), a prevăzut că un asemenea rezultat este posibil

și l-a acceptat, ceea ce caracterizează intenția indirectă ca formă a vinovăției,

infracțiunea reținută în sarcina sa putând fi comisă cu intenție, în ambele forme

ale sale.

Au fost reținute dispozițiile art. 32

alin. (1) lit. a) din Legea nr. 535/2004, potrivit căruia infracțiunile de omor,

omor calificat omor deosebit de grav, vătămare corporală, vătămare corporală gravă

precum și lipsirea de libertate în mod ilegal constituie acte de terorism când sunt

săvârșite în condițiile art. 2 din aceeași lege, în cauză fiind incidență ipoteza

prev. de art. 2 lit. c), respectiv s-a urmărit realizarea unor obiective specifice,

de natură politică, prin determinarea autorităților Regatului Unit al Marii Britanii

și Irlandei de Nord să dispună, să renunțe sau să influențeze luarea unor decizii

în favoarea entității teroriste (renunțarea la politica promovat în Irak).

Este adevărat, astfel cum susține și apărarea,

că fapta nu a depășit sfera actelor de preparatorii, însă, dată fiind gravitatea

deosebită a unor atare activități legiuitorul le-a incriminat, asimilându-le tentativei,

prevăzând în alin. (5) al art. 32 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea

terorismului, că se consideră tentativă și producerea sau procurarea mijloacelor

ori instrumentelor, precum și luarea de măsuri în vederea săvârșirii infracțiunilor

prevăzute de alin. (1) al aceluiași articol.

În

ceea ce privește individualizarea pedepsei, aspect analizat

din oficiu, inculpatul neformulând critici subsidiare sub acest aspect, Înalta

Curte constată că aceasta a fost coborâtă sub minimul ei special (de 7 ani și 6

luni), până la 4 ani închisoare, urmare a reținerii dispozițiilor art. 74 alin.

(2) C.pen, raportat la modalitatea de comitere a faptei, neexistând argumente de

fapt sau de drept care să impună reducerea și mai mult a acesteia.

Este de asemenea legală și aplicarea măsurii

de siguranță a expulzării, măsură ce va fi executată după executarea pedepsei închisorii,

aceasta fiind necesară pentru înlăturarea stării de pericol pe care îl prezintă

rămânerea inculpatului pe teritoriul țării, demonstrată prin gravitatea deosebită

a faptei pentru care s-a dispus condamnarea.

Referitor la soluția dispusă sub aspectul

infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, astfel cum

rezultă din motivele de recurs, aceasta nu a fost contestată în niciun fel, iar

din oficiu nu se constată elemente de nelegalitate sau netemeinicie a hotărârii.

În

raport de toate considerentele anterioare, apreciind neîntemeiate

criticile formulate de către recurent, în baza art. 385

15

alin. (1)

lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul acestuia ca nefondat, iar în baza

art. 192 alin. (2) C. proc. pen. îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul K.K.F. împotriva sentinței penale nr. 183/F din 18 aprilie 2013 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

timpul reținerii și arestării preventive de la 13 decembrie 2012 la 6 noiembrie

2013.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei

de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului

ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 06

noiembrie 2013.