ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.06.2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2231/2013

HOTĂRÂRE
21.06.2013
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2231/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin adresa nr. 798/II/5 din 29 mai 2013 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a solicitat instanței, în temeiul prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, arestarea preventivă a persoanei solicitate M.F. în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare emis la data de 01 februarie 2013 de G.I.P. de Tribunalul din Rimmini, Italia, în Dosarul nr. 5933/12/RGNR, nr. 5985/12/RG/GIP.

Prin încheierea nr. 61/P din 30 mai 2013 pronunțată de Curtea de Apel Constanța în Dosarul penal nr. 461/36/2013, instanța a dispus, în temeiul prevederilor art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, arestarea preventivă a persoanei solicitate M.F., pe o perioadă de 5 zile, respectiv de la 30 mai 2013 la 03 iunie 2013, inclusiv, amânând soluționarea cauzei în vederea depunerii la dosar a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

Curtea a făcut cunoscut persoanei solicitate M.F. că există pe numele său emis un mandat european de arestare de către Tribunalul din Roma, Italia, conținutul acestuia, posibilitatea de a consimți la predarea sa către statul emitent al mandatului european de arestare, drepturile procesuale pe care le are și regula specialității de care se poate prevala, dacă va fi predat statului solicitant.

La termenul de judecată din 03 iunie 2013, urmare primirii mandatului european de arestare, emis de Tribunalul din Rimmini, Italia, atât în original, cât și în copie tradusă în limba română, i s-a înmânat persoanei solicitate un exemplar al acestuia, procedându-se la audiere.

Conform declarației persoanei solicitate M.F., aceasta a fost de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare italiene sub rezerva regulii specialității predării.

Examinând conținutul și forma mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate M.F., raportat la cerințele prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, curtea a constatat că acesta îndeplinește condițiile de fond și formă impuse de lege.

Luând act de consimțământul persoanei solicitate la predare și constatând că nu există cazuri legale de refuz a executării mandatului european de arestare, dintre acelea prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, republicată, curtea a admis cererea de punere în executare a mandatului european de arestare privind pe persoana solicitată M.F., iar în temeiul prevederilor art. 107 din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus executarea mandatului european, emis la data de 01 februarie 2013 de G.I.P. de Tribunalul din Rimmini, Italia, în Dosarul nr. 5933/12/RGNR, nr. 5985/12/RG/JEEP, precum și predarea persoanei solicitate M.F. către autoritățile judiciare italiene, respectiv Tribunalul din Roma, Italia, sub rezerva regulii specialității predării, prevăzută de art. 74 din Legea nr. 302/2004 republicată.

În eventualitatea condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, Curtea, în temeiul art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, a dispus predarea persoanei solicitate sub condiția ca aceasta să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și rejudecând, menținerea măsurii arestării preventive față de persoana solicitată M.F. pe o perioadă de 24 de zile.

Examinând hotărârea atacată, în raport de motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut că în prezent persoana solicitată M.F. este cercetată în Dosarul penal nr. 5431/202/2012 al Judecătoriei Călărași, alături de alte persoane, sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen. (două fapte), art. 321 C. pen., art. 323 C. pen., art. 193 C. pen. și art. 261 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., alături de alți 13 inculpați.

Din actele dosarului se evidențiază cu certitudine împrejurarea că, dosarul penal în care persoana solicitată este cercetată prezintă un grad ridicat de complexitate, în raport cu numărul mare al participanților, numărul faptelor reținute, cel al părților vătămate și martorilor, strânsa legătură dintre infracțiunile deduse judecății și gradul de participație penală al inculpaților, din perspectiva infracțiunii prevăzute de art. 323 C. pen., justificând amânarea predării persoanei solicitate, față de stadiul procesual al judecății în fond, în care cercetarea judecătorească este în plină desfășurare.

De asemenea, amânarea predării se justifică, în situația de față, și în raport de faptul că plasarea în detenție a persoanei solicitate ar fi de natură să împiedice soluționarea cauzei de către instanța română, prezența inculpatului arestat, chiar într-o altă cauză, fiind obligatorie, potrivit art. 314 C. proc. pen.

Mai mut, este evident că predarea efectivă a persoanei solicitate către autoritățile italiene va fi împiedicată o mare perioadă de timp, respectiv pe durata judecății la instanța de fond, în apel și în recurs, fiind cert că, în speță, judecarea definitivă a dosarului penal care a determinat amânarea predării, va fi mai mare decât perioada celor 180 zile pentru care se poate dispune menținerea măsurii arestării preventive.

Prin urmare, cum interesele soluționării cauzei de către autoritățile judiciare române primează, întrucât cauza în care persoana solicitată este cercetată se află deja pe rolul instanței de judecată, iar gravitatea acuzației penale reținute de autoritățile judiciare străine nu prevalează în fața acuzației penale din România, Curtea va da eficiență dispozițiilor art. 112 din Legea nr. 302/2004, republicată, autoritatea judiciară străină având posibilitatea de a solicita predarea temporară a persoanei urmărite, în baza unei înțelegeri scrise cu autoritatea judiciară de executare română.

Prin urmare, în raport de dispozițiile art. 99 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că măsura arestării persoanei solicitate se ia și se menține în vederea garantării predării efective a acesteia, în raport de amânarea predării și de intervalul mare de timp până la predare, aspecte în raport de care corect a reținut instanța de fond că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive.

De asemenea, corect s-au avut în vedere aspecte cum ar fi durata îndelungată a cauzei aflată pe rolul instanțelor române, ca și faptul că măsura arestării nu ajută unei predări efective și imediate a persoanei solicitate către autoritatea judiciară emitentă, scopul unei asemenea măsuri neputând fi disociat de finalitatea obiectivă avută în vedere de legiuitor.

Pe de altă parte, instanța a avut în vedere și circumstanțele personale ale persoanei solicitate, cum ar fi reședința stabilă a acesteia și că s-a conform obligațiilor specifice măsurii dispuse de instanța română pe rolul căreia se află cauza în care este în prezent cercetată.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva sentinței penale nr. 62/P din 3 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva sentinței penale nr. 62/P din 03 iunie 2013 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul persoană solicitată M.F., în sumă de 320 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 iunie 2013

.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-04-23
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1272/2012
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 37/P din 11 aprilie 2012 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în Dosar
ÎCCJ 2015-04-09
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 479/2015
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 39/P din 6 aprilie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în temeiul prevederilor art. 107 alin
ÎCCJ 2013-04-19
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1371/2013
2013 a Curții de Apel Galați a fost admisă cererea autorităților judiciare italiene și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 07 februarie 2013 de Tribunalul Gorizia - Italia, în Dosarul cu număr d
ÎCCJ 2013-05-21
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1996/2013
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin referatul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov nr. 2376/II/5/2013 din data de 20 mai 2013, înregistrat la această instanță sub nr. 254/64/2013, s-a
ÎCCJ 2012-12-03
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3979/2012
. Prin Încheierea nr. 137/P din 15 noiembrie 2012, Curtea de Apel Constanța a dispus luarea măsurii arestării persoanei solicitate S.K., pe o perioadă de 5 zile, cu începere de la 15 noiembrie 2012 până la data de 19 noiembrie 2012, fixându
Sursă