ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2229/2013

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 75/F din 16 mai 2013 Curtea de Apel Galați a

respins cererea formulată de autoritățile judiciare poloneze privind punerea în

executare a mandatului european de arestare emis la data da 18 martie 2013 pe

numele persoanei solicitate M.M., referitor la executarea pedepsei de 5 ani

închisoare aplicată prin sentința Tribunalului Tarnobrzeg din data de 17

aprilie 1996, definitivă la 25 aprilie 1996, în Dosarul nr. IIK10/96.

S-a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele legale

pentru a se putea dispune recunoașterea pe cale incidentală a hotărârii

pronunțate la data de 17 aprilie 1996.

S-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de

a nu părăsi localitatea, constatându-se că persoana solicitată a fost reținută

la data de 19 martie 2013.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a

reținut, în urma comunicării relațiilor solicitate autorităților judiciare

poloneze, că hotărârea de condamnare a Tribunalului Tarnobrzeg din data de 17

aprilie 1996, a rămas definitivă la data de 25 aprilie 1996. Aceeași instanță a

suspendat executarea pedepsei față de M.M., ceea ce potrivit legislației

poloneze are ca efect prelungirea termenului de executare a pedepsei de 10 ani.

La data de 30 noiembrie 2012 Tribunalul Tarnobrzeg a dispus emiterea unui

mandat de urmărire în procedura de executare, considerând că cetățeanul român

se sustrage de la executarea pedepsei.

Instanța de fond a constatat că potrivit legislației

poloneze executarea pedepsei ar urma să se prescris la data de 25 aprilie 2021.

Potrivit legislației române, în schimb, executarea pedepsei de 5 ani aplicată

pentru infracțiunea de tâlhărie se prescrie într-un termen de 10 ani, iar

executarea amenzii, în 5 ani, termene care s-au împlinit la datele de 25

aprilie 2001 și respectiv 25 aprilie 2006, întrucât nu sunt incidente niciunul

din cazurile de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Galați, solicitând casarea în parte a sentinței și

rejudecând punerea în executarea a mandatului european.

Examinând recursul prin prisma dispozițiilor legale Înalta

Curte constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. g) din

Legea nr. 303/2004 autoritatea judiciară română de executare poate refuza

executarea mandatului european de arestare când, conform legislației române,

răspunderea pentru infracțiunea pe care se întemeiază mandatul european de

arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacă faptele ar fi

fost de competența autorităților române.

Se constată că persoana solicitată a fost condamnată de

Tribunalul Tarnobrzeg la pedeapsa de 5 ani închisoare, prin hotărârea din data

de 17 aprilie 1996, rămasă definitivă la data de 25 aprilie 1996, pentru

comiterea infracțiunii de jefuire cu folosirea unei unelte periculoase în formă

de cuțit, prevăzută de art. 210 pct. 2 C. pen. polonez.

Conform Codului penal român fapta comisă de intimatul

persoană solicitată este infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) C.

pen., sancționată cu o pedeapsă de la 2 ani la 7 ani închisoare.

Având în vedere că hotărârea de condamnare a devenit

executorie începând cu data de 25 aprilie 1996, dată când a rămas definitivă

hotărârea de condamnare, în acord cu instanța de fond, instanța de control

judiciar constată că executarea sancțiunilor aplicate persoanei solicitate de

autoritățile judiciare poloneze este prescrisă.

În acest context, astfel cum a constatat și instanța de

fond, recunoașterea hotărârii străine de condamnare poate avea loc numai dacă,

potrivit art. 131 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 302/2004, poate produce

efecte juridice în România, potrivit legii penale române.

Cum executarea sancțiunilor este prescrisă, în mod

corect, instanța de fond a apreciat că nu se impune recunoașterea pe cale

incidentală a hotărârii Tribunalului Tarnobrzberg.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca

nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați

împotriva Sentinței penale nr. 75/ F din 16 mai 2013 a Curții de Apel Galați, secția

penală și pentru cauze cu minori.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva Sentinței penale nr. 75/F din 16 mai

2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu

pentru intimatul persoană solicitată M.M., în sumă de 320 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea

recursului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 iunie 2013.