ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2666/2014

La data de 9 septembrie 2014 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe cererea petentei SC S. SA privind strămutarea Dosarului nr. 2460/110/2013 al Curții de Apel Bacău. Cauza a primit termen de judecată la data de 10 octombrie 2014. La data de 3 octombrie 2014 petenta SC S. SA a depus la dosar cerere de renunțare la judecată și cerere de restituire a taxei judiciare de timbru, în sumă de 100 RON, achitată conform chitanței nr. C1, emisă de Poșta Romană, la data de 12 septembrie 2014, depusă la dosar. Analizând cererea petentei de renunțare la judecata cererii de strămutare, Înalta Curte reține următoarele: Renunțarea la judecată este un act procesual de dispoziție, ce derivă din principiul disponibilității părților specific procesului civil și poate avea loc oricând în cursul judecății, putându~se face atât în primă instanță, cât și în căile de atac, prin cerere scrisă sau, verbal, în ședință.

Din modalitatea de reglementare a acestui incident procedural, Înalta Curte reține că obținerea, de către partea care dorește să renunțe la judecată, a acordului expres sau tacit al celeilalte ori celorlalte părți, prev. de art 406 alin. (4) C. proc. civ., nu este necesară în cazul cererii de strămutare care nu este o veritabilă cerere de chemare în judecată. Astfel, rațiunea pentru care legiuitorul a instituit condiții și sancțiuni de natură să împiedice manifestarea abuzivă a drepturilor procesuale de către partea care, punând în mișcare acțiunea civilă (prin cererea de chemare în judecată sau prin căile de atac) ar dori în mod discreționar să oprească cursul judecății, după ce, luând cunoștință de apărările, excepțiile și probele părții adverse, ar aprecia că nu are șanse de câștig, nu subzistă în cazul soluționării cererii de strămutare care este, la rândul său, un incident procedural privitor la competența instanței.

Așadar, constatând că petenta și-a manifestat voința în sensul renunțării la judecată, Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata cererii de strămutare a Dosarului nr. 2460/110/2013 al Curții de Apel Bacău. Cu privire la cererea petentei de restituire a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte urmează să o respingă, pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 55 din O.U.G.

nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru: "pentru cererile și acțiunile introduse până la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, timbrul judiciar se aplică, respectiv taxele judiciare de timbru se stabilesc și se plătesc in cuantumul prevăzut de legea în vigoare la data introducerii lor". Conform prevederilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru (în forma existentă în vigoare la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Tribunalului Bacău - 22 aprilie 2013): „Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri: a) când taxa plătită nu era datorată; b) când s-a plătit mai mult decât cuantumul legal; c) când acțiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziții legale; d) când, în procesul de divorț, părțile au renunțat la judecată ori s-au împăcat; e) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă, f) în cazul în care instanța de judecată se declară necompetentă, trimițând cauza la un alt organ cu activitate jurisdicțională.

g) când probele au fost administrate prin avocat sau consilier juridic". În speță, petenta nu a indicat expres temeiul de drept al cererii de restituire a taxei de timbru, însă din modalitatea de redactare a cererii rezultă că aceasta a fost formulată în contextul renunțării la judecată. Această concluzie este susținută și de împrejurarea că art. 45 lit. d) din O.U.G. nr. 80/2013 prevede un caz nou de restituire a taxei judiciare de timbru în ipoteza în care reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât. Prin raportare la dispozițiile legale sus-menționate, care reglementează, în speță, taxa judiciară de timbru, și la cauza cererii de restituire a acesteia, Înalta Curte constată că potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, care este de strictă interpretare, taxa judiciară de timbru nu se restituie în ipoteza renunțării la judecată, astfel că va respinge cererea petentei.

Cu privire la cererea intimatului, de aplicare a unei amenzi judiciare petentei, Înalta Curte apreciază că nu este întemeiată, astfel că o va respinge, pentru considerentele ce succed: Cu referire la temeiul de drept al măsurii solicitate, Înalta Curte reține că art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. prevede posibilitatea aplicării amenzii judiciare de la 100 RON la 1.000 RON pentru introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice. Posibilitatea sancționării cu amendă judiciară a părților, pentru formularea cu rea-credință a unei cereri de strămutare este reglementată de art. 187 alin. (1) lit. b) C. proc.

civ. Astfel, formularea unei cereri de strămutare nu constituie, în sine, motiv pentru aplicarea unei amenzi judiciare dacă, în concret, nu există elemente care să conducă la concluzia că cererea a fost făcută în scop șicanator ori pentru tergiversarea judecății, etc. În circumstanțele particulare ale speței nu se poate reține reaua-credință a petentei SC S. SA, în formularea cererii de strămutare. În consecință, cererea de aplicare amendă judiciară, formulată de intimatul S.S., urmează să fie respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea petentei SC S. SA la judecata cererii de strămutare a Dosarului nr. 2460/110/2013 al Curții de Apel Bacău. Respinge cererea formulată de intimatul S.S. de aplicare a unei amenzi judiciare petentei SC S. SA. Respinge cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petenta SC S. SA. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 octombrie 2014.