ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 133/2021

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 117/PI din data de 3 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020, în baza art. 598 C. proc. pen., s-a respins contestația la executare formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 75/PI/2015 din data de 16 iulie 2015, pronunțată de către Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. x/2015.

Pentru a se pronunța această soluție, s-au avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 11.11.2020, condamnatul A. a formulat contestație la executare întemeiată pe cazul prevăzut la art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În motivare, a arătat că, prin Sentința penală nr. 75/PI/2015 a Curții de Apel Oradea i s-a agravat situația, contrar dispozițiilor legale evocate în cuprinsul cererii, invocând, în esență, că: din moment ce legea penală română este mai severă decât legea penală germană, ar fi trebuit să aibă întâietate legea penală mai favorabilă; nu s-a ținut cont de faptul că, potrivit legii germane, liberarea condiționată în cazul său poate fi dispusă după 15 ani; s-au comis o serie de greșeli de traducere ce se impun a fi corectate; Sentința penală nr. 75/PI/2015 a Curții de Apel Oradea trebuia să menționeze termenul după care poate fi liberat condiționat din executarea pedepsei detențiunii pe viață.

Examinând cererea prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a constatat următoarele:

Prin Sentința penală nr. 75/PI/2015 din data de 16 iulie 2015, pronunțată de către Curtea de Apel Oradea, în baza art. 155 din Legea nr. 302/2004, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și, pe cale de consecință, s-a dispus recunoașterea Sentinței penale nr. 220 KLs - 905 Js 633/12-4/13 din data de 08.08.2013, pronunțate de Tribunalul Klave, definitivă prin Decizia nr. 3 StR 425/13 a Curții Federale de Justiție din data de 07 ianuarie 2014, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa detențiunii pe viață pentru comiterea infracțiunilor de omor deosebit de grav și tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211, 212 și 25 secțiunea 2 din C. pen. german.

În baza art. 154 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A., în vederea continuării executării pedepsei detențiunii pe viață, în regim de detenție, într-un Penitenciar din România.

În baza art. 144 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dedus durata reținerii de 24 de ore (31 octombrie 2012) și a arestului preventiv (începând cu 01 noiembrie 2012) executate la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei condamnate A. la data rămânerii definitive a sentinței.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel persoana condamnată A.

Prin Decizia penală nr. 10/A din data de 7 ianuarie 2016, pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins ca nefondat apelul declarat de către persoana condamnată A.

În soluționarea contestației la executare, curtea a reținut că o parte din motivele invocate de condamnatul A. (respectiv cele privitoare la agravarea situației sale, datorită faptului că nu s-a ținut cont că, potrivit legii germane, liberarea condiționată în cazul său poate fi dispusă după 15 ani) reprezintă, în esență, o reiterare a motivelor invocate anterior într-o altă contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., respinsă prin Sentința penală nr. 104/26.10.2020 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Față de prevederile art. 599 alin. (5) C. proc. pen., aceste motive nu pot fi reanalizate într-o contestație la executare ulterioară, existând identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

În privința celorlalte motive invocate, curtea a constatat că acestea nu-și găsesc corespondent în niciunul din cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen.

Contestația la executare este un mijloc procesual jurisdicțional de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării unei hotărâri definitive - cu excepția cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. - admisibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. a) - d) C. proc. pen.

Prin intermediul unei contestații la executare este inadmisibilă rediscutarea sau reaprecierea unor aspecte ce țin de fondul cauzei.

Altfel spus, s-a arătat că, în prezenta cauză, este inadmisibilă reaprecierea condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată, în raport de datele invocate de contestator, și reconfigurarea dispozitivului Sentinței penale nr. 75/PI/2015 din data de 16 iulie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, cu privire la modalitatea de recunoaștere a hotărârii pronunțate de Tribunalul Klave, definitivă prin Decizia nr. 3 StR 425/13 a Curții Federale de Justiție din data de 07 ianuarie 2014, prin care s-a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa detențiunii pe viață.

Scopul urmărit de legiuitor prin instituția contestației la executare este acela de a da posibilitatea soluționării unor eventuale incidente ivite, fie la punerea în executare a unei sentințe penale definitive, fie pe parcursul executării unei asemenea sentințe, fără însă ca prin aceasta să se aducă atingere autorității de lucru judecat a sentinței penale respective.

Or, prin intermediul motivelor expuse de contestator, se tinde la o reverificare, reanalizare a dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, privitoare la recunoașterea și transferul persoanelor condamnate în vederea continuării executării pedepsei în România, în raport de situația sa juridică de la momentul soluționării cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2015 al Curții de Apel Oradea.

Modalitatea în care instanța de fond a aplicat în concret respectivele dispoziții legale putea și trebuia să fie criticată de către contestator în cadrul apelului declarat împotriva Sentinței penale nr. 75/PI/2015 din data de 16 iulie 2015, pronunțate de către Curtea de Apel Oradea, apel respins, de altfel, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 10/A/07.01.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Luând în considerare aceste aspecte, instanța a respins contestația la executare.

Împotriva acestei sentințe a declarat contestație A., motivele fiind expuse în partea introductivă a hotărârii.

Înalta Curte, examinând contestația declarată, constată că aceasta este nefondată, având în vedere următoarele considerente:

În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în mod corect reținând Curtea de Apel Oradea că o parte din motivele invocate de condamnatul A. (respectiv cele privitoare la agravarea situației sale, cauzată de faptul că nu s-a ținut cont că, potrivit legii germane, liberarea condiționată în cazul său poate fi dispusă după 15 ani) reprezintă, în esență, o reiterare a motivelor invocate anterior într-o altă contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen., respinsă prin Sentința penală nr. 104/26.10.2020 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Înalta Curte constată că prevederile art. 599 alin. (5) C. proc. pen. nu permit ca aceste motive să fie reanalizate într-o contestație la executare ulterioară, întrucât există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări.

În privința celorlalte motive invocate, prima instanță a constatat că acestea nu-și găsesc corespondent în niciunul dintre cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 C. proc. pen., considerent la care instanța de control judiciar achiesează, cu precizarea că, având în vedere acest aspect, nu se mai impune analizarea acestor motive.

Având în vedere cele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 117/PI din data de 3 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul A. împotriva Sentinței penale nr. 117/PI din data de 3 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2021.

GGC - CT